KorAP: Find »[drukola/base=portughez & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...174 >

4,329 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

dimpotrivă, îl ajutase să descopere valoarea sacră a vieții sociale. Structură antimistică, Salazar nu șovăise să afirme că și "Statul participă într-un anumit fel la absolut", iar mai târziu va defini Statul ca "o gândire în acțiune". Reintegrarea națiunii portugheze pe linia destinului său istoric implica nu numai reîntoarcerea la unitățile organice (familia) și sociale (breslele), ci și valorificarea vieții în spirit creștin. De nenumărate ori revine Salazar în cuvântările sale asupra acestei teme fundamentale: numai o viață spirituală autentică

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
sunt cuvântările lui Salazar - texte îndelung meditate, calm scrise, moderat rostite - pe lângă neistovita oratorie a unui José Antonio de Almeida? Cum îndrăznea acest cărturar să vorbească maselor cu același lexic și același timbru cu care vorbise studenților de la Coimbra, maselor portugheze care fuseseră ani de-a rândul dinamizate, posedate, isterizate de verbul frenetic al lui José Antonio de Almeida?!... Și cu toate acestea, Salazar, îndrăznea să rămână el însuși: un dictator care nu uita că este portughez, creștin și profesor; un

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
studenților de la Coimbra, maselor portugheze care fuseseră ani de-a rândul dinamizate, posedate, isterizate de verbul frenetic al lui José Antonio de Almeida?!... Și cu toate acestea, Salazar, îndrăznea să rămână el însuși: un dictator care nu uita că este portughez, creștin și profesor; un dictator care-și considera dictatura ca un "sacrificiu" adus neamului său, ca o "cruce pe care anii o fac tot mai grea" (9 decembrie 1934). N-a înțeles să facă politică altfel decât îl îndemna cugetul

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
națională preocupările meschine, lucrurile mărunte fără valoare reală, și să-i dau orizonturi largi, demnitate, elevație, noblețe. Am luptat să înlocuiesc tristețea decadenței și spiritul luptelor intestine, cu iubirea de pământ și de oameni, cu bucuria vieții sănătoase, cu vigoarea portugheză, cu măreția națiunii" (29 iulie 1933). "Tristețea decadenței" era climatul moral al Portugaliei de la începutul veacului, în care rodiseră toate deznădejdile și autoflagelările poeților, toate viziunile mohorâte ale romancierilor, toate apologiile pesimismului și nihilismului pe care le urziseră generația de la

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
pregăti mai eficient pentru momentul istoric care i-a fost sortit, dar și pentru a asigura înfăptuirea totală a revoluției. "Astăzi, ca și altădată, se cere spirit tânăr pentru a face revoluția națională" se adresează Salazar cu alt prilej școlarilor portughezi (14 august 1935); "și spiritul tânăr se întîlnește mai ușor în tineri decât în bătrîni". Deși sunt bătrâni cu spiritul mai tânăr decât tinerii, adaugă cu bună dreptate Salazar. Nu putea uita că revoluția se datorește în parte generalului Carmona

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
e silit să trimită necontenit contingente noi, debarcările se fac sub focul artileriei. La 26 august al aceluiași an, revoluția izbucnește la Lisabona. Durează o singură zi, dar a fost una din cele mai sălbatice, și curge din belșug sânge portughez. Salazar colindă în automobil câmpurile de luptă. O fotografie ni-l înfățișează ascultând raportul unui ofițer; o nesfârșită tristețe îi întunecă figura; fruntea îi e plecată, ochii aproape închiși, mâna dreaptă mușcă împietrită genunchiul. Rareori s-a întîlnit atâta durere

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
la un guvern de "civili" nu implica reîntoarcerea la constituționalitate. Puțini au înțeles, spune Salazar, că întoarcerea la "normalitatea constituțională" ar fi însemnat moartea revoluției și că singurul drum al dictaturii era să-și construiască singură propria-i constituționalitate. Democrația portugheză, amintește el cu alt prilej (9 decembrie 1934), nu garanta libertatea individului. Liberalismul lusitan a fost întotdeauna intolerant, iar dacă ar reveni ar fi și mai intolerant. Ar înceta de a fi numai anticatolic, pentru a deveni anticreștin, ireligios, furios

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
constituționalitate, cum spune Salazar, prin Constituția aprobată prin plebiscit la 19 martie 1933 și intrată în vigoare la 11 aprilie același an. De atunci, textul a mai suferit câteva modificări, cea din urmă datând de la 23 aprilie 1938. Noua Constituție portugheză, care înlocuiește Constituția elaborată în al doilea an al Republicii (1911), poartă pecetea spiritului lui Salazar. Se regăsesc în ea toate principiile fundamentale pentru care militase Salazar încă din anii săi de studenție de la Coimbra, principiile care inspiraseră doctrina socială

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
doilea an al Republicii (1911), poartă pecetea spiritului lui Salazar. Se regăsesc în ea toate principiile fundamentale pentru care militase Salazar încă din anii săi de studenție de la Coimbra, principiile care inspiraseră doctrina socială a catolicismului modern. Izvoarele noii Constituții portugheze sunt enciclica Divini Redemptoris a lui Pius XI, Carta del lavoro italiană dar mai ales enciclica Quadragesimo Anno din mai 1931. Inspirația această catolică nu înseamnă, firește, că avem de-a face cu un act de filială obediență a unui

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
cu un act de filială obediență a unui pios membru al "Centrului Catolic" devenit fără voia lui dictator al Portugaliei. Salazar nu se inspira, din sociologia enciclicelor papale pentru că e un bun catolic, ci pentru că e un bun și adevărat portughez; reintegrând politica portugheză în matca istoriei sale, se reîntoarce, firesc, la tradiția creștină, latină și națională. Constituția din 1933, deși impregnată de spiritul celebrelor enciclice, prin care șefii Bisericii romano-catolice încercaseră să soluționeze gravele conflicte sociale ale lumii moderne, este

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de filială obediență a unui pios membru al "Centrului Catolic" devenit fără voia lui dictator al Portugaliei. Salazar nu se inspira, din sociologia enciclicelor papale pentru că e un bun catolic, ci pentru că e un bun și adevărat portughez; reintegrând politica portugheză în matca istoriei sale, se reîntoarce, firesc, la tradiția creștină, latină și națională. Constituția din 1933, deși impregnată de spiritul celebrelor enciclice, prin care șefii Bisericii romano-catolice încercaseră să soluționeze gravele conflicte sociale ale lumii moderne, este totuși, înainte de toate

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
reîntoarce, firesc, la tradiția creștină, latină și națională. Constituția din 1933, deși impregnată de spiritul celebrelor enciclice, prin care șefii Bisericii romano-catolice încercaseră să soluționeze gravele conflicte sociale ale lumii moderne, este totuși, înainte de toate, un act de politică naționalistă portugheză. Libertatea pe care și-o păstrează Salazar față de Biserica romano-catolică o dovedește nu numai articolul 46 din Constituție, care confirmă separația Bisericii de Stat, dar și atitudinea lui față de Centrul Catolic. Într-un celebru discurs, din 23 noiembrie 1932, în

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de nici o alta dogmă în afară de aceea a națiunii; și este încă o dovadă a instinctului său politic, căci își dădea prea bine seama că încurajînd organizațiile Centrului va alimenta nesfârșitele adversități, compromițând din nou unitatea națională. Noua Constituție definește Statul portughez drept o "republică unitară și corporativă". Evident, Statul, ne mai fiind considerat o "totalitate de indivizi", ci proiecția naturală a națiunii organizate pe planul politic, partidele politice nu mai pot ființa și lupta de clasă ia sfârșit. La temelia Statului

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
ci acela care posedă, dacă mă pot exprima astfel, media cea mai ridicată a calităților utile". Dar Șeful Statului, odată ales prin plebiscit național, se bucură de o libertate de acțiune pe care nu o aveau vechii președinți ai Republicii portugheze. El numește și demite guvernul, el hotărăște chemarea Adunărilor Naționale. " Nu discutăm patria, adică națiunea în integritatea ei teritorială și morală, în independența ei deplină, în vocația sa istorică. Sunt altele mai puternice, mai bogate, poate chiar mai frumoase; dar

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
rolul jucat de masonerie în istoria modernă a Portugaliei constituiau forțe prea puternice pentru a abdica în fața unei revoluții naționale care dura abia de câțiva ani. O serie de comploturi fuseseră organizate și încurajate de masonerie. Dar cum majoritatea burghezimii portugheze făcea parte din loji, Salazar nu îndrăznise încă să atace de front această formidabilă organizație secretă. De abia în 1935, în fața unei noi conspirații, Salazar hotărăște desființarea masoneriei. Proiectul a fost prezentat Adunării Naționale în aprilie 1935 și a fost

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
părea că, în sfârșit, își regăsește liniștea fertilă pe care o pierduse cu mulți ani în urmă. Chiar dificultățile provocate de grupările monarhiste păreau că sunt pe cale de a fii înlăturate. Sentimentele și doctrinele monarhiste câștigau neîncetat teren în elitele portugheze. Conflictul între constituționaliști și integraliști își pierduse virulența după așa numitul "Acord de la Paris", prin care ultimul rege care domnise în Portugalia, Don Manuel II, recunoaște ca moștenitor al Tronului pe Don Duarte, descendent din ramura miguelistă a dinastiei Bragança

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Paris", prin care ultimul rege care domnise în Portugalia, Don Manuel II, recunoaște ca moștenitor al Tronului pe Don Duarte, descendent din ramura miguelistă a dinastiei Bragança. În 1932 Don Manuel II moare în Anglia; corpul neînsuflețit al ultimului monarh portughez e adus în patrie și înmormîntat cu cinstea cuvenită. Însuși Salazar urmează cortegiul funerar. Dar, într-o cuvântare ținută mai târziu, la 23 Noiembrie 1933, și în care analizează toate forțele politice și atitudinea lor față de dictatură, dă să înțeleagă

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
treptat regimului salazarian, fără să renunțe totuși la idealul lor politic ; socotesc, însă, că o restaurare nu e oportună, atât din cauza împrejurărilor externe, cât și pentru simplul motiv că ideia regalității încă n-a fost acceptată de totalitatea elementelor responsabile portugheze. Este, după cum vedem, triumful tacticei integraliste, care, înainte de toate, refuza o restaurare pripită și o monarhie improvizată. Cum însă monarhiștii regăsesc în ideile șt realizările lui Salazar cam aceleași concepții sociale și morale pentru care luptă și ei, acceptă să

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
democratic sau o monarhie integrală, singura - pretind apologeții ei - care ar putea duce mai departe revoluția lui Salazar?!... În ceea ce privește opiniile personale ale lui Salazar, e greu de spus dacă ele sunt republicane sau monarhiste. Salazar urmărește, înainte de toate, unirea familiei portugheze. Dacă, această unire e periclitată printr-o restaurare a monarhiei atunci este fățiș, și cu toate mijloacele care-i stau la îndemînă, antimonarhic. Dacă, dimpotrivă, majoritatea neamului va cere într-o zi restaurarea, cel dintâi care va ajuta să se

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
libertate împotriva națiunii, împotriva bunului comun, împotriva familiei, împotriva moralei". Războiul civil care se dezlănțuise în Republica vecină amenința să năruiască edificiul cu atâta caznă ridicat de Salazar, să invadeze Portugalia și să provoace războiul mondial. Se cunoaște atitudinea Guvernului portughez față de tragedia care a însîngerat Spania; din cel dintâi ceas a fost alături de generalul Franco și împotriva roșilor. Din primul ceas a ajutat armatele naționaliste. Se ajuta astfel, pe sine, căci o înfrîngere a armatelor naționaliste însemna nu numai căderea

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
împotriva roșilor. Din primul ceas a ajutat armatele naționaliste. Se ajuta astfel, pe sine, căci o înfrîngere a armatelor naționaliste însemna nu numai căderea dictaturii militare în Portugalia, ci și, după un anumit timp de măcel între frați, dispariția autonomiei portugheze, integrarea ei în republicile comuniste iberice. Niciodată Portugalia n-a fost mai aproape de prăpastie ca în vara anului 1936. Atunci ar fi putut dispărea ca țară. Dar Salazar nu șovăie o singură clipă. De la început, precizează că lupta spaniolă nu

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
integritatea teritorială a țării sale, căci o victorie a roșilor însemna sfârșitul Portugaliei, nu numai al Portugaliei salazariene, ci al oricărei Portugalii independente. Nu cedează la nici un fel de .presiune din partea vechii aliate, Anglia. Și când e nevoie, trimite voluntari portughezi să lupte pe câmpiile iberice, - nu într-un corp separat, ci integrați armatei spaniole. În același timp, ia naștere "Legiunea Portugheză", organizație paramilitară pentru combaterea comunismului. Devenit ministru al Afacerilor Străine, Salazar strânge legăturile cu generalul Franco, al cărui guvern

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Portugalii independente. Nu cedează la nici un fel de .presiune din partea vechii aliate, Anglia. Și când e nevoie, trimite voluntari portughezi să lupte pe câmpiile iberice, - nu într-un corp separat, ci integrați armatei spaniole. În același timp, ia naștere "Legiunea Portugheză", organizație paramilitară pentru combaterea comunismului. Devenit ministru al Afacerilor Străine, Salazar strânge legăturile cu generalul Franco, al cărui guvern îl recunoaște printre cei dintâi. Și continua vigilența în interior, paralizând comploturile comuniste, urmărind activitatea masonilor, veghind conjurațiile pregătite de emigrații

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
paramilitară pentru combaterea comunismului. Devenit ministru al Afacerilor Străine, Salazar strânge legăturile cu generalul Franco, al cărui guvern îl recunoaște printre cei dintâi. Și continua vigilența în interior, paralizând comploturile comuniste, urmărind activitatea masonilor, veghind conjurațiile pregătite de emigrații politici portughezi în străinătate. Portugalia naționalistă și catolică trăiește acești trei ani de crunt război spaniol cu o fervoare și o intensitate fără pereche. Pentru că, instinctiv, simte că primejdia n-a fost trecută decât când generalissimul Franco intră victorios în Madrid. Anul

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
atât de dramatic pentru Europa, se Deschide plin de speranțe pentru Portugalia. Criza spaniolă trecuse, pericolul de moarte fusese conjurat. Prestigiul lui Salazar crescuse chiar în acești ani însîngerați. Nu i se putea reproșa nimic acestui magician care dăduse monedei portugheze un preț și o vigoare invidiată de cele mai bogate state, și dăduse Portugaliei un stil de viață și un orgoliu pe care puține țări și-l puteau îngădui. Chiar adversarii politici din străinătate, chiar guvernele așa zise antifasciste, erau

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]