1,105 matches
-
și mă strânse lung, cu multă căldură. —Doamne, ce dor o să-mi fie de tine, spunea el. Și mie, am șoptit. — Ce faci la Moscova? interveni Sophia. E o groapă, nimic mai mult. Cu mâinile Încă În jurul lui Hunter - foarte posesiv, recunosc - am spus: —Mă Întâlnesc cu Lauren acolo, pentru un meci de polo pe zăpadă. E pe cale să se amorezeze de un tip acolo. —Zău? —Un oarecare domn Giles Monterey. În clipa următoare, ceva extraordinar se petrecu. Sophia, cea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o să mă prezinte tuturor minorilor frumușei de pe aici. Nu! Îi interzic asta! obiectă Camille. —Mamă! se oțări Henri la ea. Turnă câte un vin fiert pentru Lauren și pentru el și se Întinse leneș Într-un fotoliu, de unde privi lung, posesiv, la Lauren, În timp ce Își rumega cârlionțul lung de pe frunte. —Sylvie, hai vino sus să-ți arăt noile mele ținute de schi, mă chemă Marci de la balcon. Sigur, am zis. Hunter, te superi dacă dispar cinci minute? O să supraviețuiesc, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că, spre deosebire de cele mai diferite „societăți primitive” care acumulează obiecte nu pentru a le transforma în proprietate privată, ci pentru a le dărui în nesfîrșite schimburi rituale, „în Occident, colecționarea a devenit de mult o strategie de expresie a eului posesiv, a culturii și autenticității acestuia”. Iar această pasiune a crescut pînă la a deveni aproape compulsivă sub forma politicilor actuale de patrimonializare - ne spune Pierre Nora. Există însă, cred, și o altă linie de (relativă) continuitate, o anumită „filiație” identificabilă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Într-o gară. Ar putea să intre niște străini care să-i ia locul și ea n-ar avea cum să le explice. Nu va Înțelege ce-i spun cei de la vamă. Dar Își zise că, dacă e atât de posesivă, el va obosi curând. Era riscant să-i faci probleme unui bărbat. Fericirea ei nu era atât de sigură Încât să Îndrăznească să-și asume cel mai mic risc În privința asta. Privi În urmă: Myatt stătea cu capul puțin plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
te serveai ca din ale tale... Adă suportul de lumînări de la tine. Nu mai am lumînări. Adă-l pe-al tău. Tot eu, șmechere. Seara a trecut în mod plăcut totuși, deși eram intrigați de anumite ciudățenii, generate de pronumele posesive "al meu" și "al tău". La plecare, trec pe la baie și observ, unul lîngă altul, două suporturi pentru hîrtie igienică. Pe unul era un sul aproape plin, pe celălalt unul mai gol. O hîrtie igienică era fină și alta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nevrotică, nu știe decât acest cod fracturat, întrerupt, semnale scurte, grăbite, smulse într-o clipă de neatenție a supraveghetorilor. M-am despărțit, cumva, cine ar ști să-mi răspundă, de altă iubită ? N-am știut să împlinesc suava înlănțuire, turmentarea posesivă, am pierdut iarăși, prea repede, cifrul dialogurilor păsărești. Mă îndrept, prin urmare, eliberat, spre vreo nouă captivitate, demență la fel de infantilă, în brațele partenerelor, unde îmi regăsesc, pentru scurt timp, înfrigurarea, simțurile, ferocitatea de puber întârziat și casant. Le împărtășesc jocurile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acasă. Și acest sentiment ciudat, necunoscut, sălbatic, Înălțător Îi cuprinse, Îi inundă sufletul, ca o muzică măreață și obsedantă auzită Într-un vis. Iar acum, după ce se stabilise Între ei o legătură amicală, muribundul Începu, cu acea curiozitate lacomă și posesivă a neamului său, să-și asalteze tovarășul cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
încerce cât mai des să simtă cu inima ei, să gândească „în gândul ei”. Deși reproșul ei i-a părut nedrept la început, a încercat să privească „dinspre” ea și i-a dat dreptate. Fără să o considere o femeie „posesivă”, știe și acceptă că are „anumite sensibilități”. Dacă vrea să fie credibil, trebuie să nu lase loc nici unei suspiciuni. Teodora vede dragostea ca pe un bloc de piatră fără fisuri, deoarece, crede ea, a parcurs toate „treptele încrederii.” În continuare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
oră (o așteptau copiii), nu înainte de a se lăsa strânsă în brațe și sărutată pe frunte, pe ochi și pe gură de acest „amorez” albit de timpuriu (cum ține să sublinieze el însuși), și care, singur cu tânăra femeie, devine posesiv, „dă în clocot”!... „- Ei, hai să nu exagerăm!” - ar spune oricare cititor mai „realist”. (O cititoare - cu atât mai mult!). Dar eu înclin să-i dau o șansă eroului din povestirea lui P.H.L. Și asta nu din simplă generozitate! Este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pahar murdar. Patrick mă scotea din sărite, diminețile, cu Bonjour à tous al lui, în halatul ostentativ-neglijent, să i se vadă bicepșii. Nu era sculptor, cum se recomanda, ci stripper. Halal meserie bărbătească! Să te dezgolești, ca să ațîți femeile. Prea posesiv (vai de fundul lui gelos și pătimaș!), Brăduț l-a implorat să renunțe. Să se dezbrace doar pentru el. Patrick a facut-o. De ce n-ar fi uzat/abuzat de banii lui Bradutz și de tot ce rămăsese de la Liselle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
astea. A râs, dar râsul ei mi s‑a părut forțat. Am digerat toate astea câteva momente și am Încercat să mă Împac cu imaginea micuței hippie Lily, Încolțită Într‑o celulă Îmbâcsită de urină de o lesbiană furioasă și posesivă. — Unde dracu’ a fost Băiatul‑Cu‑Inel‑În‑Limbă În toată povestea asta? Te‑a lăsat pur și simplu să zaci În pușcărie? Dar, chiar Înainte ca ea să‑mi poată răspunde, mi‑a răsărit În minte o altă Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Cosmina se ridică : — Un medic n-ar trebui să se lege sufletește de pacienții lui, nu-i așa ? Trebuie să le vrea binele, așa zice Hipocrat. Trebuie să-i îngrijești, nu să-i îndrăgești... Iubirea, oricât te-ai strădui, e posesivă și egoistă, nu poți să iubești fără cruzime. Ții minte ce ți-am spus... Dacă tu crezi că păcălești moartea, te înșeli. Cu cât tragi mai tare din partea asta, cu atât mai tare o să tragă și ea. Cu cât mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a zis despre Majestatea Sa că favorizează o singură concubină, ignorându-și datoria de a-și împrăștia sămânța prin cuplarea cu mai multe doamne în fiecare noapte. Marea Împărăteasă ne-a vorbit supărată despre concubine din trecut care au fost posesive cu Majestatea Sa Împăratul. Le-a considerat „rău-intenționate“ și nu a ezitat să le pedepsească sever. Îi spun mamei că Marea Împărăteasă ne-a dus în Sala Pedepsei, unde am văzut pentru prima dată faimoasa frumusețe a doamnei Fei. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
anorexicilor: rigiditatea, atitudinea de protecție excesivă, rigiditatea și negarea existenței unui conflict. După părerea acestor autori, familiile anorexicilor sunt vizibil preocupate de aparențele exterioare și, prin influența pe care o au, impun un control strict. Din cauza acestui mediu rigid și posesiv, fetele dobândesc capacitatea de a-și controla singure aportul de hrană și, în același timp, se maturizează mai încet (nu încep viața de femeie), ceea ce le prelungește dependența. Din contră, în familiile bulimice sunt, în general, mai multe cazuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
află într-o postură confuză, ambiguă. Se simt dăruiți unul altuia, se iubesc, se doresc mai mult sau mai puțin în funcție de zi, și nu reușesc să ia o hotărâre. Totuși, flirtând cu Jean, Clara descoperă treptat că acesta era prea posesiv, prea gelos. Nu pot fi "fericiți decât singuri", remarcă ea. Când intervine între ei un al treilea, Jean devine "răutăcios". "Odată îndepărtat intrusul, Jean râdea, apoi mă strângea tăcut în brațe". Fiindcă așteaptă de la un bărbat ca acesta să-i
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
violente. Scenele paleosimbolice din Rambo se fixează în memorie, determinînd spectatorul să devină interesat de culturism, de manipularea armelor și poate chiar de acțiuni violente, după cum au arătat exemplele din discuția despre "efectul Rambo". Imaginile paleosimbolice de femei violente și posesive, precum figurile vampirice din Fatal Attraction sau Basic Instinct pe care le voi discuta în cele ce urmează, sau femeile monstruoase din filmele de groază pot determina apariția unui sentiment de teamă față de femei. Tot astfel, pornografia sau scenele în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
finalul se desfășoară la Amsterdam, totul începe la Londra, la o înmormântare - impropriu spus, deoarece Molly Lane, protagonista absentă a momentului, moartă după o lungă și degradantă suferință, a fost incinerată în cadrul unei ceremonii anoste, la care participă atât soțul posesiv și insipid, cât și un public destul de numeros și pestriț. De la primele replici se remarcă doi buni prieteni ai dispărutei, ambii foști amanți ai acesteia, fiecare la timpul său. Clive Linley e un compozitor celebru ce tocmai își pregătește capodopera
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
efecte concrete deoarece oamenii acționează ca și cum ele ar fi reale (Cox 1986: 242). Această viziune ontologică subîntinde încercările lui Cox și ale teoriei critice internaționale de a înțelege ordinea existentă. În contrast cu ontologiile individualiste care percep statele ca atomistice, raționale și posesive și ca și cum identitățile acestora au existat înainte de, sau independent de, interacțiunea socială (Reus-Smit 1996: 100), teoria critică internațională este mai interesată de a explica modul în care atât actorii individuali, cât și structurile sociale apar în istorie și sunt condiționate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
prea știu... Ea 2: (în timp ce se apropie El 1) Lasă că știu eu... Am să-i fac eu ceva de-o să devină ficțiune. El 1: (care a auzit replica) Ar trebui să știi că ficțiunea e mai puternică și mai posesivă decît realitatea. Ea 2: O fi, dar măcar nu faci dragoste cu ea. El 1: (dîndu-i cartea) Uite, ți-am scris... nu prea inspirat... în fugă și... Ea 2: Mă duc să pun de-o cafeluță. (iese) El n: (după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În sensul acesta pusă problema, din punctul de vedere al filosofiei existențialiste, Eu rămân o simplă relație existentă exclusiv În planul exterior. După J.P. Sartre, această relație este reprezentată prin trei categorii de nevoi, și anume: aă Într-o formă posesivă, prin „a-fi-cu-și-pentru-celălalt”, ceea ce semnifică a accepta posesiunea celuilalt. Prin aceasta, fiecare acționează asupra libertății celuilalt. „A-fi-Împreună” Înseamnă fie a-l domina pe celălalt, fie a-i ceda. bă Prin indiferență, situație care face inseparabilă relația de „a-fi-cu-și-pentru-celălalt”. Mă simt izolat
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
1990, apud Fishel și Rynerson 1998, p. 297) au analizat o serie de caracteristici proprii relațiilor abuzive. Astfel, agresorul exprimă, pentru început, fie „o dependență emoțională” față de persoana cu care trăiește, fie este gelos, acuză nefondat în nenumărate rânduri, este posesiv, caută să controleze, temându-se foarte mult de faptul că poate fi oricând abandonat. Își fac simțită prezența gândurile iraționale și furia (Liiceanu și Rujoiu, 2005). Această teamă de a fi abandonat se naște din frica de a rămâne singur
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
prin calm”. Acest gen de persoane nu pot fi tratate psihoterapeutic, singura soluție fiind internarea lor în instituții specializate ori condamnarea potrivit legislației în vigoare. Cel de-al doilea tip se manifestă dur, prin reacții violente. Sunt genul de persoane posesive și geloase. Tratarea lor se poate face prin intermediul unei medicații speciale sau, în funcție de caz, prin psihoterapie. Nu trebuie exclusă nici condamnarea în funcție de gravitatea faptei. Cel de-al treilea tip recurge la violență fizică, „dar nu la un nivel foarte înalt
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
toate, ci doar cineva care îi era tot atât de necesar cât fusese Grace. Cu toate acestea, relația era tensionată. Yourcenar era obosită. Jerry îi era devotat, dar își petrecea nopțile hoinărind prin baruri ale homosexualilor oriunde se duceau. Ea a devenit posesivă și geloasă. S-au certat. Un catalog sistematic care să schițeze mișcările lor în plan geografic și legăturile emoționale (și sexuale) ar fi o arhivă care ar merita cu prisosință să fie scoasă la vedere. Yourcenar a continuat să lucreze
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
reacțională exprimă, de fapt, mai mult o criză de gelozie și nu un delir propriu-zis, ea fiind favorizată de un fond de „hiperestezie” orgolioasă sau, altfel spus, de o suspiciune crescută, care dezvoltă tendințe de dragoste captativă (sau de dragoste posesivă). Gelozia delirantă de structură paranoică desemnează, în fapt, delirul sistematizant de gelozie, în care fondul înnăscut de suspiciune și de neîncredere al persoanei în cauză face ca interpretarea să se dezvolte și să se îmbogățească continuu cu impresii referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
i se umflară, figura sa bărbătească căpătă o expresie extrem de energică, plină de îndrăzneală și de superbie. Cu fruntea ridicată, cu un zîmbet disprețuitor, el se apropie de glob și-și sprijini mîna puternică pe pol. Acest gest ocrotitor, imperios, posesiv te face să spui că acest om e sigur că stăpînește întreg globul pe care-1 contemplă de la înălțimea staturii sale impunătoare și pe care pune mîna cu un aer atît de semeț și de îndrăzneț, în acel moment nu zîmbea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]