1,366 matches
-
pildă, un citat insignifiant odată, la modă astăzi (mai ales ultima frază). „«Demistificarea», ca să folosim încă un termen care începe să se uzeze, nu este o operație olimpiană. Vreau să spun că nu mă pot preta la credința tradițională care postulează un divorț natural între obiectivitatea savantului și subiectivitatea scriitorului, ca și cum unul ar fi dotat cu o «libertate», iar celălalt cu o «vocație», numai bune amândouă să escamoteze sau să sublimeze limitele reale ale situației lor: cât despre mine, îmi asum
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
separat privind afectivitatea și capacitatea estetică, rostul și sensul creației culturale ne apare la fel de concludent aici, în domeniul înfățișat mai înainte, ca și oriunde, unde prin muzică ni se spune ceva. Rigorile unui domeniu sau altul schimbă regulile jocului. Și postulăm și aici, ca și aiurea că numai prin adâncirea, dincolo de orice bariere intermediare, a calității prestației structurate a unei comunicări vom reuși să intuim și să definim zone încă neabordate, neîncercate de expresie și comunicare a Adevărului, a unei Realități
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
critică, rămân, aici, nu mai mult de două. Argumentul forte al acestei rezecții privilegiază, surprinzător, factorul uman. (Motiv suplimentar pentru a lua cum grano salis perspectiva rigorist stilistică anunțată.) Pe urmele lui Michel Zink (din La subjectivité littéraire), Mihai Zamfir postulează ca esențială condiția „existenței unor scrieri care să poarte pecetea individualității autorului” (p. 10). În virtutea acestui imperativ, destui dintre autorii considerați până mai ieri reprezentativi decad în postură de simpli colportori. Mesajul acestora făcea în mod flagrant abstracție de propria
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
sonor: aplicarea consecventă a principiilor simetriei și cvadraturii în alcătuirea motivelor, frazelor și perioadelor ori în structurarea formulelor ritmice și a strategiei orchestrale. Romantismul propune cu osârdie evitarea sensului unic și aureolarea textului muzical cu o remarcabilă densitate de sugestii, postulând intențional opera deschisă, polisemică, încărcată de narativitate. Tot ceea ce a urmat Romantismului (Impresionism, Expresionism, Neoclasicism, Concretism, Conceptualism etc.) și-a extras seva fie din programatismul (manifest ori implicit) intens narativ, fie din universul disciplinat al Barocului religios, accentuat contemplativ, ambele
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
susținută circulație. Dincolo de aparențele jovialității, rîsului, pitorescului, Traian Ștef intuiește, atît de în consonanță cu climatul modernismului fezandat în care ne aflăm, cîteva concepte inaparente, esențiale totuși, precum abisalul, transgresarea proiectului constructiv în delir: „În Țiganiada avem ceea ce s-a postulat a reprezenta valoarea supremă la marii noștri clasici: abisalitate. Ea nu este o scriere comică așa cum nu este Don Quijote”. Postura contemporanului nostru e asemănătoare cu cea a unui traducător al unei poezii în altă limbă. Efortul acestuia e ratat dacă
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
Recunosc că, dacă n-aș fi știut bine cartea (din etapa de șantier chiar, anterioară publicării), asemenea comentarii m-ar fi descurajat de la a o citi. Descriptivism, descriptivism. Altfel văd eu problema. Direct. Care este ținutul misterios pe care-l postulează aici Gabriel Chifu? Sigur, ar putea fi oricare, metaforele au o libertate pe care nu ne este îngăduit s-o restricționăm. De la un teritoriu real, turistic, situat pe cine știe ce meridian, până la eliotianul, fantastul, Waste Land. Ambiguitatea e una dintre convențiile
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
critică, falsul se va lămuri pe loc sau cel puțin în timp real. Care sunt ideile și care sunt blocajele, așadar? Pornind de la o interogație mai veche a lui Gabriel Liiceanu - " de ce nu avem o istorie a filozofiei românești?" - și postulând, pe de altă parte, existența unor filozofi români redutabili sau măcar fertili, Patapievici ajunge în pragul formulei non sequitur. Fără a face școală și fără a fi luată în calcul, fie și polemic, de succesori, opera filozofică a gânditorilor autohtoni
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
Iliescu. Format la școala bolșevică, în ciuda faptului că între confrații săi a fost și este un luminat, el nu s-a ridicat nici-o clipă la rangul de om de stat. Dacă s-ar fi situat la nivelul pe care-l postulau timpurile de răscruce istorică pe care le trăim, apoi România ar fi fost de mult un membru respectat al Uniunii Europene. Din nefericire Ion Iliescu a făcut tot ceea ce i-a stat în putere pentru a salva cât mai mult
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
îndatoririlor, rajahul era povățuit să acorde favoruri oamenilor săi „la fel cum Indra îi binecuvânta cu ploile dătătoare de viață din luna aprilie". Honda a citit până la capăt, inclusiv ultimul capitol, care se ocupa de strania abordare a proclamațiilor. Imperativul postulat de dreptul occidental se baza inevitabil pe puterea rațiunii, pe când Legile lui Manu își aveau rădăcina în legea cosmică, inaccesibilă rațiunii. Este vorba despre doctrina transmigrației sufletelor, tratată absolut firesc. „Orice act al gândirii, al vorbirii sau al trupului poartă
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
nu are parte de prea multe revelații hermeneutice. Capitolul al doilea atrage atenția în mod deosebit prin aroganța titlului: Natura povestitorului. Lecturi inadecvate. Așadar, avem de-a face cu un capitol de metacritică. Problema apare în momentul în care autorul postulează propriul demers exegetic ca fiind cel adecvat prin comparație cu precedentele păreri critice, considerate în cel mai bun caz inadecvate, în cel mai rău caz, curate aberații. Autorul pare să fi ars etapele teoriei culturale sărind direct de la Blaga în
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
ar lipsi - nici vorbă. N-aș fi, de pildă, de acord cu autorul cînd afirmă că Eliade n-ar fi avut acces la „viziunea corintică a lumii” pe motiv că, înclinat spre patetism, n-avea vocația ironicului; sau atunci cînd postulează, printr-un determinism teleologic simplist, că „în romanele de început nu se desăvîrșește artistic nici măcar formula ionică, iar accesul la corintic e de neconceput fără o experiență ionică acută”. Mai întîi, e contestabil faptul că viziunea corintică asupra lumii s-
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
mai fost remarcat, dar studiul acesta e remarcabil inclusiv prin orgoliul drenat în rândurile lui. (Orgoliu, nu vanitate). Matei Călinescu face uz, nu o dată, de argumentele autorității. Nici unul dintre ele, însă, mai presus de nivelul superlativ al analizei. Întâi când postulează o sumedenie de observații sclipitoare fără vreun tremur de condei. Îmi vine în minte în primul rând aceea referitoare la titlul poesii, care ar conține o trimitere către titlul volumului antum al lui Eminescu (anodin căci ales de editor, nimeni
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
asistematic) și cele care o așează în zona genurilor literare (al încadrărilor, trădărilor și cuprinderilor incomplete, în marginile genurilor, Valențele discursului ageneric). în încercarea de a-i găsi invariantele, Georg von Lukács, Theodor W. Adorno, Wolfgang Müller-Funk, dar și alții, postulează eseismul ca mod de gîndire. La Georg von Lukács apetența pentru detaliu, subiectiv și iluzoriu a eseului este explicată prin raportarea eseistului la un deja-format, odată-existent și prin mecanismele gîndirii presistematice, din care se salvează evoluînd în atmosfera ideii. Adorno
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
cu de el apreciatul Paul Zarifopol. N-a avut, ce-i drept, antene pentru poezia modernă (ceea ce se vede cu ochiul liber și an eseul lui cu același nume). După cum istoria a invalidat opiniile sale exclusiviste despre postumele lui Eminescu, postulând, ăn polemici de pomina, că publicarea lor ar fi o blasfemie. Dar, important lucru subliniat bine de dl. Liviu Leonte, Ibrăileanu a continuat să fie un consecvent apărător al democrației (urmat ăndeaproape și, apoi, ăn continuare, de M. Ralea care
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
de Matei Călinescu. Un protocol actualizat ar trebui să includă - pe lângă Craii..., Remember sau Sub pecetea tainei - și acest amplu filtru critic. Adică ar obtura lucid tocmai misterul decadentist, ritualul mnemotehnic, recitarea evlavioasă în care stătea, de fapt, elitismul Clubului postulat de Ion Barbu. De două ori, bine disimulat, regretul acestei mutații iese la suprafață sub forma unor discrete iluzii. Întâi în prefața care fixează traiectoriile analizei: Sunt modeste contribuții la un posibil dicționar Mateiu I. Caragiale, de care, în orele
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
palier. Aceasta nu e vizibilă, nu e palpabilă, nu poate fi aproximată nici prin simțuri, nici prin investigații (e o „transcendență goală”, cu alte cuvinte), dar există și, în consecință, devine obiect de reflecție. Despărțirea de trecut (pe care o postulează insistent fiecare poem) nu e un răsfăț juvenil, ci, aș zice, un adevărat program. Care se devoalează abia odată cu acea scontată „ieșire din succesiunea generațiilor”. Suntem în 1983, în plină emergență a optzecismului poetic, în plină goană după un concept
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
și postmodernism, practic, pînă în zilele noastre. Astfel, discutînd, în volumul I, Romantismul recuperat, specia literară a poemului, considerat "expresia emblematică" a romantismului, autoarea consemnează toate etapele de dezvoltare ale acestei specii literare, cu rădăcinile ei în două modele poematice postulate de eposul homeric și Biblia (precum, parțial, și de Coranul, Caballa, Talmudul), în opera lui Dante, Milton, Blake, Chateaubriand, Hölderlin și se dedică analizei substanțiale a poemelor lui Byron, Shelley, Vigny, Hugo, Mickiewicz, Pușkin și Lermontov. Un loc aparte îl
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
și timp, așa cum filosofa și Mihai Eminescu în Sărmanul Dionis („Nu există nici timp, nici spațiu”). De asemenea in textele citate de Mircea Eliade în Yoga nemurire și liberate se observă că brahmanii, considerând că Sinele și lumea sunt veșnice, postulează posibilitatea regăsirii lumilor pierdute și a Sinelui: „Acela al cărui spirit este concentrat, purificat, limpezit, își întoarce spiritul către cunoaștere prin amintirea reședințelor anterioare”. Buddha acorda o mare importanță memoriei, înșiși zeii pierzând condiția divină atunci când memoria se tulbură (amnesys
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
arhaice, frumuseți specifice, tradiții și cutume sleite de mult și care, pensionate fiind, au dreptul cel puțin la o „secularizare amiabilă“. Trăim în reveria Căderii, cu prezentul ca sfârșit perpetuu (ceea ce ne oferă un sprijin ideal „împotriva tentației optimismului revoluționar“), postulând „invariabilitatea naturii umane, iremediabil sortită decăderii și corupției [...] Adesea reacționarul nu e decât un înțelept versat, un înțelept interesat care, explorând politic marile ade văruri metafizice, scrutează fără slăbiciune sau milă dede subturile fenomenului uman pentru a-i proclama hidoșenia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
comunism, bruma elitară a fost educată să-și vadă de cultură, adică să-și sape singură groapa și să lase puterea pe seama grobianismului domi nator. După aceea, mizeria postceaușismului a carica tu rizat grotesc politicul, a diabolizat activismul și a postulat omnipotența calibanismului, a fărădelegii ca lege, a simbiozei guvernare- interlopi ș.a.m.d. După suav-ridicol-înduioșătoarelor tentative post ’89 de „participare la viața Cetății“ gen Paleologu- Pleșu-Dinescu-Caramitru-Dan Grigore, după tristețea falimentară a tensiunilor AC-PAC, Blandiana-Rațiu- Manolescu, după experiențele tip Stelian Tănase
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
exegetului care îl «revizitează» acum pe Bolintineanu rămâne unul însă decis anti-impresionist; el ajunge la concluzia indicibilului înălțându- se la un palier cu totul superior și după parcurgerea celei mai lungi spirale cognitive.” (pp. 4-5) Într-adevăr, Mihai Dinu nu postulează, nu impune, nu susține, ci testează această definiție a poeziei. De altfel, primele capitole (pp. 7- 31) nu sunt propriu vorbind teoretice. Au doar alură teoretică. Mai importantă, pentru autor, e armătura lor logică. Oricum, partea cu adevărat interesantă a
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
lucru care s-a întîmplat de două ori se va repeta cu siguranță în viitor. Vechii greci au înscris istoria într-un cerc al obsesiilor lor catastrofice. Sfântul Augustin din Hippona a făcut-o din nou liniară, descoperind progresul și postulând că viața lui Iisus, Mântuitorul său, a fost un fragment unic de timp. Sfântul Augustin cel Nou a transformat din nou istoria într-un cerc, pe care noi l-am deșirat... Nu am început să scriu această carte atunci când am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la o păruială divină. Bella zâmbi ușor. - Limba ta nu și-a pierdut ascuțimea... - Evident. Dar știi ce e cel mai interesant? I-am întrebat de nemurire... - Cum de ți-a venit asta în minte? - E elementar, Amel. Orice religie postulează că prima scânteie a vieții este insuflată de Dumnezeu și că nemurirea, în lumea fizică sau în cea de dincolo, e rezultatul unui trai virtuos, după legile Lui. Creștinii noștri de pe vremuri credeau că vor învia după ce au murit pentru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sintetizează virușii cu care sânt infectate populațiile de clone de pe Lumile Agricole, pentru trezirea la viață a unui mântuitor capabil să inspire o religie lucrativă. 387 ann - porțiunea minții umane în care legile Kyrallului interzic pătrunderea telepatică și unde se postulează că sunt stocate elementele care definesc fiecare persoană. arbore negru - plantă kyralliană, care joacă rolul de pivot în echilibrul ecologic de pe planetă; produce fructe al căror suc este combinația perfectă de elemente nutritive necesare unui om; Armaghedon - sau Apocalipsă. În
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în timp ce străbătea Mediterana. Constituie rezervorul genetic al populațiilor de clone din Satul de Clone al Abației dar și a primei generații de pe Lumile Agricole. E Edictul Korona - hotărâre a Consiliului de Coroană, luată sub influența gândirii filozofului Albert Korona, care postulează că muncile fizice trebuie prestate numai de clone. Exod - migrația masivă a populației de pe Pământ în urma Ultimei Confruntări, simultan cu dezvoltarea zborului hiper-luminic. F Familii ducale - entități conducătoare, denumite doar generic familii, ale celor mai importante federații planetare. Își numesc
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]