1,960 matches
-
un loc antumele și postumele, reconstituind ordinea cronologică a acestora din urmă și întrețesându-le, la locul potrivit, cu antumele. Cititorul are astfel posibilitatea de a cunoaște evoluția operei poetice în întregul ei, caracterul său organic, comunicarea între antume și postume, fenomenele de „butășire”, cum le va numi Alain Guillermou ș.a.m.d. Fără a concura ediția lui Perpessicius, M. aduce importante corectări și precizări de structură și lecțiune (de exemplu, la antume ca Împărat și proletar, Pe lângă plopii fără soț
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
volum căruia zece ani mai târziu îi da și titlul (Destăinuiri), mai mult delăsător decât neîncrezător în sine, poetul și-a amânat mereu debutul editorial. Câțiva prieteni devotați i-au strâns o parte din stihuri în 1921 în placheta Poezii postume , retipărită cu adăugiri și cu o prefață semnată de Ion Petrovici în 1944. Poetul Gellu Naum este fiul lui. De extracție rurală, N. caută mai întâi, ca mulți contemporani ai săi, modele în lirica lui G. Coșbuc și a lui
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
focalizare a gândului (ca în Stânca, Pârâul, Marea, Lebăda, Bărăganul) îl anticipează pe Panait Cerna. Dintre tălmăciri, reușite sunt cele, destul de numeroase, din Lenau, îndeosebi ciclul Cântec de pădure, de nefericitul poet german apropiindu-l o afinitate profundă. SCRIERI: Poezii postume, București, 1921; Poezii, pref. Ion Petrovici, București, 1944. Repere bibliografice: Ion Petrovici, Andrei Naum, „România”, 1917, 214; Barbu Lăzăreanu, Andrei Naum, „Scena”, 1918, 95; Davidescu, Aspecte, 185-187; Ion Petrovici, Figuri dispărute, București, 1937, 69-81; Ion F. Buricescu, Pe margini de
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
de Ionel Jianu, care tălmăcește Easter Sun, intitulat în versiunea românească Soare de Paști (1940). În țară va reveni și după de-al doilea război mondial spre a se documenta pentru romanul închinat lui Brâncuși, The Saint of Montparnasse, apărut postum (1965). Consacrarea internațională este asigurată de prezența sa în mai multe antologii și de traducerile scrierilor sale în numeroase limbi. Literatura lui N. este puternic ancorată în realitățile românești, acestea oferindu-i o sursă de inspirație permanentă. Cele mai bune
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
București, 1932; Casanova, Memorii, I-V, București, 1932-1933; Henri Ardel, Singura, București,1934; Al. Dumas-tatăl, Regina Margot, I-II, București, 1937, Contele de Monte Cristo, I-IV, București, 1938; Charles Dickens, Aventurile d-lui Pickwik, I-II, București, 1939, Documentele postume ale clubului Pickwik, I-II, București, 1954 (în colaborare cu Nicolae Popescu); F. M. Dostoievski, Crima și pedeapsă, București, 1939; Theodore Dreiser, Bestiile umane, București, 1941; Jules Mary, Cererea în căsătorie, București, 1941; W. M. Thackeray, Bâlciul deșertăciunilor, I-II, București
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
vioarele tăcură, Moartea visurilor, cuprinse în volumul publicat de autor în 1902, au apărut anterior, uneori sub alte titluri, în „Literatorul” (1899), „România jună” (1900), „Literatură și artă română” (1899-1901). Cântecul toamnei și Serenade demonice vor fi editate în volum postum, în 1909. După versificările începuturilor, pe teme umanitare, P. își găsește un drum propriu în poezie în contact cu simbolismul. Nu a fost însă un imitator. El a trăit, pe coordonate de o excepțională noblețe intelectuală, drama singurătății și a
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
modelul gramaticii lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai (Elementa linguae daco-romanae sive valachicae), el alcătuiește un manual - Deutsch-Wallachische Sprachlehre (1788) - accesibil, practic, cu reguli simple, concise și cu exemple adecvate. Întocmește și un bogat dicționar german-român, care însă va apărea postum (Wörterbuchlein Deutsch und Wallachisches - Vocabularium nemțesc și românesc, 1822). Colaborează la dicționarul început de Samuil Micu și continuat de alți învățați ai vremii, tipărit abia în 1825 și cunoscut sub numele de Lexiconul de la Buda. Din aceeași dorință de a
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
viziune poetică (reeditat postum de Ioana Bot, în 1994, cu titlul propus inițial de autoare: Eminescu, poet tragic), primul dintr-o serie de referință. Alături de Eminescu și mutațiile poeziei românești (1989) și de Ion Barbu și poetica postmodernismului (carte publicată postum, în 1993), cercetarea jalonează traseul unei investigații de respirație amplă. Din foișorul de observație Eminescu, P. proiectează devenirea poeziei românești de la pașoptiști la Nichita Stănescu într-un plan unic de interpretare: cel definit de relația dintre eul poetic, lume și
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
Vlad, Harul deplinei dăruiri, TR, 1990, 42; Regman, Nu numai, 284-286; Florin Manolescu, De la poetica vederii la poetica viziunii, CC, 1991, 10-12; Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, îngr. Diana Adamek și Ioana Bot, Cluj-Napoca, 1991; Mircea Popa, Întâlnire postumă cu Ioana Em. Petrescu, ST, 1992, 3; Ion Pop, Ion Barbu într-o nouă lectură, ST, 1994, 7-8; Ion Vlad, Conceptele poeticii moderne, TR, 1994, 48; Ulici, Lit. rom., I, 491-493; Ioana Bot, Trădarea cuvintelor, București, 1997, 26-38; Spiridon, Interpretarea
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
lumea nescrisă și la cea scrisă”; „Nu cred că viața mea e atât de interesantă încât să merite o cronică zilnică și nici nu intenționez cumva să transform aceste foi ușurele în tribună de pe care posteritatea să asculte lecțiile mele postume. Caietele de față sunt cutii de sticlă, în care bag fluturi cu speranța că, odată, uitându-mă la ele, voi avea surpriza agreabilă de a vedea că fluturii sunt tot vii și zboară între pereții de sticlă agitându-și aripile
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
Valeriu Cristea) și „critica creatoare” (Nicolae Manolescu, Ion Negoițescu). E drept că talentul literar nu-i lipsește, doar că acesta se relevă mai degrabă pe latura satirei decât pe cea a elogiului, după cum o arată Profilurile de epocă din volumul postum Sub zodia proletcultismului. Deși termenul „proletcultism” este folosit în mod impropriu - epoca analizată (1944-1964) subsumându-se categoriei „realismul socialist” -, aici se află una din primele sinteze documentate asupra fenomenului, spulberându-se totodată orice iluzie de a „recupera” această formulă literară
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
Oprea, țăran. A făcut studii pedagogice superioare la Tiraspol. Activitatea didactică (profesor și director la școala din Butar, autor de manuale și crestomații) sau de redactor la Editura de Stat din Chișinău o îmbină cu încercările literare, editate în culegerea postumă Povestiri și povești (1954). Tot aici sunt incluse cincisprezece povești populare și o culegere de folclor epic din localitățile transnistrene, apărută în 1941 sub titlul Povești moldovenești. Prin tematică (războiul civil, colectivizarea, lupta de clasă), prin trăsăturile fundamentale ale nuvelelor
OPREA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288551_a_289880]
-
Șincai și Petru Maior, după cum mai înainte, în monografia Poeții Văcărești, afla meritele unei familii de literați în tendința „nobilă și demnă” de a modela limba română, edificând „o cultură începândă”. Din aceeași prețuire pentru înaintași publică în „Revista română” postume ale lui Alecu Russo, republică din poeziile lui V. Cârlova, editează Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul, reluată, alături de alte lucrări ale lui N. Bălcescu, și în volum (1878). Un voluptuos al ideilor, dar și al erudiției, asupra cărora arcuiește
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
un deceniu este extrem de activ în critica literară, scoțând mai multe volume care îi consolidează atât originalitatea, cât și autoritatea. Își șochează contemporanii în primul rând cu studiul Poezia lui Eminescu (1968), în care răstoarnă raportul valoric dintre antume și postume, privilegiindu-le pe cele din urmă, ca fiind mai apropiate, prin profunzime, de marele romantism european, în special de cel german. Publică totodată un aproape scandalos, pentru mentalitatea vremii, proiect de Istorie a literaturii române, în principiu o replică la
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Istoria literaturii române, din care primul volum, cuprinzând intervalul 1800-1945, iese de sub tipar în țară, în 1991. Concomitent, scrie foarte mult despre scriitorii români contemporani, articolele fiind difuzate la postul de radio Europa Liberă și la Radio Londra, apoi editate postum în culegerea Scriitori contemporani (1994). Produce o serie de articole politice extrem de critice la adresa regimului Ceaușescu și începe elaborarea memoriilor, nereușind să ajungă decât până la întâlnirea cu E. Lovinescu. N. debutează în presă cu poezia Indiană, apărută în „Națiunea română
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
ci o disociază de cealaltă, rămasă în manuscrise, aplicând în ambele cazuri același criteriu de evaluare, care este strict estetic și vizează lirismul în esențialitatea sa. Există, prin urmare, doi poeți distincți, unul „plutonic”, altul „neptunic”, primului corespunzându-i lirica postumă, celuilalt cea antumă. Simplificând puțin, plutonicul este romanticul vizionar pur, comparabil cu Schelling, Novalis, Brentano, Jean Paul, Hölderlin, pe când neptunicul acoperă vârsta unei conștiințe estetice clasicizante. Diferența se măsoară prin ponderea lirismului, maximă în primul, diminuată mult în al doilea
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
au putut fi finalizate, etnologul a izbutit totuși să se impună, investigând cultura populară românească cu mijloace de pregnantă modernitate. Mai multe studii publicate în reviste de specialitate, precum și câteva prefețe, împreună cu alte texte inedite au fost reunite în volumul postum Folclorul. Sens, valoare (1991), care oferă o imagine concludentă a activității etnologului. Stăpânind solide cunoștințe de filosofie și logică, de sociologie și psihologie, înzestrat cu simț estetic, abordând investigația cu tehnici tradiționale ori proprii structuralismului și semioticii, N. se dovedește
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
din România. Observarea și analiza detaliată a unui ceremonial de Înmormântare din Budești-Maramureș (1994) reprezintă temeiul etnografic al studiului lui I. Benga și O. Benga. Ritualul funerar apare astfel drept un ,,ritual al vieții”, din moment ce el asigură nu doar destinul postum al celui răposat, ci și ,,supraviețuirea” celor vii. În acest punct, concluziile autoarelor concordă cu Înțelegerea ,,psihoterapeutică” a ritualului funerar ca ,,activitate conștientă cu scop clar, cu Început și sfârșit distinct și cu exprimarea liberă a emoțiilor” (Reeves, Boersma, 1990
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
traduceri G. Coșbuc, alături de care mai sunt prezenți St. O. Iosif, D. Anghel, O. Carp, D. Nanu, Artur Stavri, Raul Stavri, Ana Ciupagea, H. G. Lecca, D. Teleor, Ion Gorun, Radu D. Rosetti, Cincinat Pavelescu, Anton Naum, Petre Liciu. Din versurile postume ale lui N. Beldiceanu au apărut Neguri și Doina ochilor albaștri. D. Anghel traduce din Lenau, Uhland, Lermontov, Rückert, Heine, Gautier și Verhaeren, St. O. Iosif din Lenau, Heine și Longfellow, iar C. Xeni tălmăcește din Bürger, din Heine și
PAGINI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288620_a_289949]
-
este înalt funcționar al unor întreprinderi de export, având astfel posibilitatea să călătorească foarte mult. Se pensionează în 1967. Nu colaborează decât rar la „Revista de filosofie”, scriind fără a se gândi să publice. Singura sa carte, Eseuri, a apărut postum (1985), grație muncii dificile de descifrare a manuscriselor, efectuată de nepotul său Marian Papahagi, care a organizat materialul și pe alocuri a dat titluri unor capitole. Într-o Însemnare care însoțește textul intitulat Eros poate fi citită un fel de
PAPAHAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288674_a_290003]
-
Spectrul morții” (Hanul blestemat) se strecoară, aparent neașteptat, în versurile tânărului P. E, desigur, un mimetism livresc („parcul mort”, „vântul plânge” - Toamna), dar nu numai atât. „Fantoma morții”, care dă târcoale până și amorului (Gelozie), semnalează un presentiment. În Sonete postume (1925), ceea ce precumpănește este starea de melancolie, cu înlăcrimate aduceri-aminte și cu replieri într-o solitudine aburită de dezamăgirea iubirii care trece și a visurilor care se sting. Există, răzleț, și strofe cu un nerv caustic. Ca epigramist, P. nu
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
s-a bucurat de succesul de care a avut parte fratele său, cu toate că unii (Al. T. Stamatiad, printre ei) îl socoteau mai bun decât pe Cincinat. A contat, poate, și faptul că sclipirile lui de spirit au fost adunate abia postum (Epigrame și epitafuri, 1925). Cinice sau glumețe, vezicante și surâzătoare, uneori licențioase ori mizând pe simple jocuri de cuvinte, producțiile epigramatice ale lui P. sunt lucrate atent, chiar și atunci când țâșnesc dintr-o inspirație de moment. Spontan, ca mai orice
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
cu nimicuri”.) Din păcate, posteritatea l-a uitat de mult și pe bietul P. Un Pavelescu, Cincinat, i s-o fi părut de ajuns. SCRIERI: Sigilii de aur, București, 1916; Zile de purpură (în colaborare cu Oreste), București, [1916]; Sonete postume, Râmnicu Sărat, 1925; Epigrame și epitafuri, Râmnicu Sărat, 1925. Repere bibliografice: Iosif Nădejde, „Sigilii de aur”, ADV, 1916, 10 528; Ion Foti, Ion I. Pavelescu, UVR, 1916, 30; I. F. [Ion Foti], [Ion I. Pavelescu], „Viitorul”, 1924, 4789; Ion Gane
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
Sărat, 1925; Epigrame și epitafuri, Râmnicu Sărat, 1925. Repere bibliografice: Iosif Nădejde, „Sigilii de aur”, ADV, 1916, 10 528; Ion Foti, Ion I. Pavelescu, UVR, 1916, 30; I. F. [Ion Foti], [Ion I. Pavelescu], „Viitorul”, 1924, 4789; Ion Gane, „Sonete postume”, „Ritmul vremii”, 1925, 7-8; Perpessicius, Opere, II, 93-94, 178-180; Lovinescu, Scrieri, IV, 492-493, VI, 125; Predescu, Encicl., 644; Ciopraga, Lit. rom., 255; Alex. Oprescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 29-30; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 116-117; Valeriu Nicolescu, Gheorghe Petcu
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
de genul Cum a iubit Eminescu. Pagini intime (1911), precum și un roman despre Eminescu și Veronica Micle - Simfonia venețiană. Romanul unei mari iubiri (1936), biografie romanțată, în fapt un monument de prost gust, scris pe bază de așa-zise „documente postume: scrisori, manuscrise și memorii”, evident dubioase. A avut ambiții de editor: Vasile Conta, Opere complete (1914), Teatru inedit de I.L. Caragiale (1926) ș.a. Aceste lucrări abundă în biografism simplist, comentarii anoste, vădind lipsă de cultură. În afara câtorva documente a căror
MINAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]