3,550 matches
-
căutat Iubire...Te-am căutat Când alergam pe drumurile vieții Neobosit, cu ochii arzători Te-am căutat în zorii tinereții... Te-am căutat în locuri neumblate Ascunse pentru sufletele reci... În locuri explodând de frumusețe, Pe munți înalți și tainice poteci... Te-am căutat Iubire...Te-am căutat În nopți târzii de umbră și mister... Cu ochii către stele ațintiți Am învățat să Te-nțeleg...să sper... Te-am căutat...dar Tu erai aici Ascunsă printre gânduri și suspine Și așteptai
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]
-
concluzia era invariabil aceeași; trecusem prin vreun răspântec! N-am stat prea mult. Pe drumul dinspre Străchinești se aud voci și se văd venind spre noi trei mogâldețe. N-am aștepta să se apropie prea mult și am ieșit în mijlocul potecii. Și am început a ne văita, a ne jeli, a ne scălâmbăia în fel și chip. Eu, mai timid la început, dar apoi intrat în pielea personajelor am început a mă văita, cu vocea schimbată, mai abitir decât tovarășii mei
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
pe deasupra capetelor noastre. - Aha! Orice Drac își are Dracu! Între timp, în drum se aud voci. Era vocea tatei și a mamei care încercau să liniștească pe Dracul ce ne urmărise cu atâta înverșunare. Cele trei mogâldețe ce veneau pe potecă nu erau alții decât tata, mama și Vioreana noastră pe care nu reușiseră să o dea la schimb sau s-o vândă. Biata vacă s-a speriat și a luat-o la fugă după noi. Săracii tata și mama au
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
nu puteai satisface toanele acestuia. Inventa cele mai trăsnite și mai dureroase pedepse. Sătul de bătăi, de stat cu capul în jos deasupra unui fum de ardei iute, de tras la cabrioleta boierului, Băilă, într-o dimineată de vară, luă poteca codrului. După câteva nopți dormite prin câte-o scorbură, se trezi într-o dimineață înconjurat de o ceată de voinici. Aceștia, din povestea bâjbâită de Băilă, speriat de moarte de câte auzise despre tâlharii din pădurea Cotoșmanu, înțeleseră că era
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt ninsă. Regina reușește să domolească vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o noapte adâncă. Drumurile se transformă în niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să scrâșnească încheieturile caselor, face atmosfera de afară de neuitat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
CAPRA CU TREI IEZI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului Constatând că în cămară nu mai e pic de verdeață, cu coșarca în spinare, capra a pornit spre piață. Pe poteca din pădure a-ntâlnit iedul cel mare - Unde mergi mămucă dragă? - Ia, să vă aduc mâncare! Pe pășunea însorită, alergă spre ea zglobiu, întrebând-o unde merge, iezișorul mijlociu. Până să ajungă-n piață, capra se-ntrebă un pic cum de
LUPUL ŞI CAPRA CU TREI IEZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370610_a_371939]
-
dăruire, bunicii și străbunicii la baștinile lor ca fiind lumea lui Dumnezeu pe pământ”, își va fi zicând cel pornit să confirme asta. Colindând toate satele basarabene și călcând drumuri străine ca să ajungă la Moscova, Kiev, Lvov, Munchen, Viena, urcând potecile stâncoase ale Sf. Munte Athos ca să găsească mărturiile culturii și ortodoxiei românești trecute dincolo de hotarele gliei namului, Pavel Bălan a reușit, după ani mulți de dăruire sufletească și trudă trupească, să-și materializeze muzeul cel născut pe cât în minte, pe
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
Volumul de poeme ” Între iubire și ură” este o pledoarie a întoarcerii la origini - este harta drumului spre revenirea spre satul natal, un ghid al lumii poetului Sorin Șirineasa - este un dor permanent de prispa casei, de clipa revederii, de poteca din aduceri aminte, care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
este un dor permanent de prispa casei, de clipa revederii, de poteca din aduceri aminte, care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-au răsucit potecile,/ îngenunchez în ariniște, amețit de/ mirosul alcoolic de lumină./ târziu, umbra timpului,/ lăsată peste sat,/ acoperă dâra șirului de cocori,/ stinsă în inima mea...(pag. 10
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
aminte, care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-au răsucit potecile,/ îngenunchez în ariniște, amețit de/ mirosul alcoolic de lumină./ târziu, umbra timpului,/ lăsată peste sat,/ acoperă dâra șirului de cocori,/ stinsă în inima mea...(pag. 10). Gândurile de dor și iubire din acest volum bilingv (român-englez) sunt precum cocorii - vestitori
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
pică frunza, doamne, frunza ta cu foșnet viu, ce se-nhide -n arămiu? de ce-ți pică frunza oare, frunza ta ca o scrisoare care vine din pustiu de la cei ce nu mai scriu? stai în vântul toamnei reci singuratic pe poteci, plopule, trist și rărui, parc-ai fi al nimărui... bate vântul, frunza-ți sună, dorurile se adună, ard toți plopii de pe plai, cu frunzișul lor bălai. glasul tău tărăgănat, cânți de dor și de bănat, cânți în nopțile târzii, spre
PLOPULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370699_a_372028]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > CÂNTEC DE DOR Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 2131 din 31 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cântec de dor Fă-mă Doamne, cum am fost, Tânăra, cu adăpost În inima codrului, Pe poteca dorului. Era colțul meu de răi Printre-al păsărilor grâi, Sub cetina odihneam, Obosită de eram. În poiana cu bujori Roșu' îți dădea fiori Iar mai jos, lângă izvor, Se-adăpau ciute, cu dor. Fă-mă Doamne, tinerica, Să car
CÂNTEC DE DOR de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370708_a_372037]
-
flori...”). Poezie originală, totuși, cu mari puteri plasticizante. Versuri cu efect instantaneu, impresionante. „Apa țâșnește / din uger de stâncă, / Lacrimi de înger / spre valea adâncă”. Și mult idealism. „Răscruci de vânturi / Sus printre creste, / [...] // Crâmpei de codru / Suiș pe-o potecă, / [...] // Toate se-adună / Ca-ntr-o poveste: / A fost, / va fi, / este”. GEORGE BALAN. O mecanică a scrisului în care forța vizualului învinge rezistența cuvântului. „Zadarnic roua-i pe nisip, / E numai veșnicie pe aici, / Sunt doar spre Dumnezeu poteci
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
potecă, / [...] // Toate se-adună / Ca-ntr-o poveste: / A fost, / va fi, / este”. GEORGE BALAN. O mecanică a scrisului în care forța vizualului învinge rezistența cuvântului. „Zadarnic roua-i pe nisip, / E numai veșnicie pe aici, / Sunt doar spre Dumnezeu poteci, / Umbrare nu-s de niciun chip, // Nicio ființă și nici fapte, / Oglinzi se pierd, se suprapun, / Mirajuri, doruri se adun / Și le ascult cum cad în șoapte”. Farmec în stare de trezie. „Amurgul tot cată înapoi / la ziua ce se-
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
de purtător de suflete, cel cu acțiune psihopompă ca în mitologia lui Caron: “Și-ți va mai ieși/Lupul înainte/ Ca să te înspăimânte/ Să nu te spăimânți/ Frate bun să-l prinzi/ Că lupul mai știe/ Seama codrilor/ Și-a potecilor/ Și el te va scoate/ La drumul de plai/ La un fecior de crai/ Să te ducă-n rai.” Sigur că lupta existențială are un singur final, pe marginea genunii, dar alegerea este să închei luptând. Ori mesajul puternic al
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
ghioceii au învins apăsarea protectoare a stratului de frunze moarte și au scos capul la lumină... Minunată ești natură! Sărac este cel ce nu simte farmecul tău... Locuri dragi. De la marginea orașului, după o distanță de 2 kilometri pe o potecă pe lângă drumul de țară, ajung lângă un deal de pe a cărui înălțime se vede intraga regiune a orășelului Beiuș. Acesta este așezat în vale și este închis de un lanț de dealuri înalte. Cerul este atât de albastru, aerul atât
PENTRU TINE NATURĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369653_a_370982]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > FIORUL ZILEI Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sub cer spuzit de albe lampioane reci Se cuibăresc timide-n șoapte-ndurerate Umbre disperate pe lungile poteci, Sunetul pașilor s-a afundat în noapte. Soarele rătăcit a asfințit în pripă, Își arde inima în palid bob de jar, Se sprijină pe vîrf de munte înc-o clipă, Privirilor, ce îl petrec, vremelnic far. Pădurea pălește-n lumina ce
FIORUL ZILEI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369694_a_371023]
-
A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului A prins să ningă de ieri A prins să ningă de ieri; Nu se mai văd urmele pe poteca fântânii. Pe pisc, printre rânduri de peri, Trag de săniuțe copiii. Un bătrân cu luleaua în gură Coboară în cârjă pe scări; Privește zăpada din bătătură Și expiră aburi pe nări. În claie fânu-i jumate, Vitele zbiară-n ocol... La
A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369682_a_371011]
-
de săniuțe copiii. Un bătrân cu luleaua în gură Coboară în cârjă pe scări; Privește zăpada din bătătură Și expiră aburi pe nări. În claie fânu-i jumate, Vitele zbiară-n ocol... La biserică clopotul bate... Ninsoarea cade domol. La crâșmă, poteca-i bătută; E mare zarvă-năuntru - Un brunet încearc-o lăută, Iar alții... joacă barbutu’. E vremea târzie de-acum. Mai toți își făcuseră suma. Chiote răsună pe drum Și ninge, și ninge întruna! ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: A PRINS SĂ
A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369682_a_371011]
-
nori chiar dacă pașii-mi sunt șovăitori, pe trepte inefabile de ceață și dacă voi ajunge pe pământ să mă afund în codrii și să cânt, cu sufletul,pe naiul numit viață. M-am hotărât să nu mai rătăcesc decât bătând potecile-n firesc, uitând de lacrimi pentru totdeauna și abordând un zâmbet fericit să îmi continui mersul liniștit pe drumul unde-a bântuit furtuna. M-am hotărât ca în niciun pustiu să nu mai rătăcesc și-altul să fiu. Anatol Covali
M-AM HOTĂRÂT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369748_a_371077]
-
auzi vuietul din mine Sigur te-ai speria de zgomotul din tine Și-n vale m-aș preface să-ți auzi ecoul Dacă tu ai simți ale mele atingeri Sigur te-ai speria de golul talelor trăiri Munte aș deveni, poteci ai trasă pe spinarea mea Dacă tu ai mirosi lumea mea Sigur te-ai speria și-n parfumuri te-ai înecă În cămara m-aș preface și-n drogherii să-mi vii Dacă tu ai gusta toate cele ce-am
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
poți vedea în eaDacă tu ai auzi vuietul din mineSigur te-ai speria de zgomotul din tineși-n vale m-aș preface să-ți auzi ecoulDacă tu ai simți ale mele atingeriSigur te-ai speria de golul talelor trăiriMunte aș deveni, poteci ai trasă pe spinarea meaDacă tu ai mirosi lumea meaSigur te-ai speria și-n parfumuri te-ai înecaîn cămara m-aș preface și-n drogherii să-mi viiDacă tu ai gusta toate cele ce-am gustatSigur te-ai speria
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
noaptea cea tăcută. Când clipele sunt aprige și crude, Doar lacrimile ploii ne sărută. TĂCERI ȘI BRUME Toamna își ridică, pe coloane reci, Templul ei de frig, de tăceri și brume, De rugină grea, risipită-anume În frunzișul veșted, căzut pe poteci. Chiar dacă-și pierde valurile-n spume, Tot n-o să te lase marea să mai pleci, Poate doar peste cuvinte să te-apleci, Să mergi printre adverbe și pronume. Să regăsești sintagmele știute, Din ale toamnei blânde incantații, Ca să refacem clipele
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
cuvinte să te-apleci, Să mergi printre adverbe și pronume. Să regăsești sintagmele știute, Din ale toamnei blânde incantații, Ca să refacem clipele trecute, Cu stele strălucind în constelații Iar luna vine, ploaia s-o sărute, Cu ale sale tainice vibrații. POTECI Cărări de frunze moarte, ruginite Ne pune-n față toamna înc-o dată Și iarba este arsă și uscată, Iar zilele sunt triste și cernite. Și soarele mai palid se arată, Iar luna, raza nu și-o mai trimite Spre sufletele
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
și-o mai trimite Spre sufletele noastre, părăsite De dragostea cea veche și curată. Abia spre seară regăsim iar drumul Pe care-am mers de mână, împreună, Acum pierdut în ceața și în fumul Acestei toamne blândă, dar și bună. Poteca mai păstrează-acum doar scrumul Iubirii noastre, tristă și nebună. (Leonte Petre) Referință Bibliografică: SONETE DE TOAMNĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]