4,003 matches
-
Dragostea ta mă cheamă, Simfonia iubirii să-mi cânte, Totul spre visare mă îndeamnă, Bucuria inima să-mi inunde. Privesc Steaua din capul zării, În fiecare seară, zi de zi, Îmi bați la ușa întrebării, Dorul de tine a-mi potoli. Astfel troiene de gânduri, Pe tine iubito te îmbracă, Am făcut-o în diverse rânduri. Sufletul în iubire se încarcă. Referință Bibliografică: Chemare / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I, 11 august 2011. Drepturi de Autor
CHEMARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348152_a_349481]
-
-Destul! Cheamă omul tău și mai spune-i să aducă niște vin. Și mai spune-mi ce mai pune la cale Tiberius, magnificul și atotputernicul, să-l ocrotească zeii! spuse Caligula sorbind vinul de pe fundul cupei. Când Macro se mai potoli chemă pe stăpânul vilei unde petreceau și mai ceru vin. Îndată slujitorii veniră cu alte arome pe care aceștia le turnară în mai multe pocalele de argint. Caligula gustă din câteva soiuri și rămase plăcut impresionat de gustul acestora. Proprietarul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
să vină la mine. Mă duceam lângă el și-l îmbrățișam. În compensație, îmi lingea mâna și se gudura. După care, o luam la fugă de-alungul sârmei, înainte și-napoi, el după mine lătrând. Mamare obosea spunându-mi să mă potolesc, eu mai rău. Câtă energie adunată într-un trup mic și firav! Adunată, dar trebuia consumată, nu? Țin minte, copil-copil, dar mă mai trăgea de mânecă, așa din când în când, conștiința și mă gândeam cum să fac să fiu
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
au făcut prezența și șișurile pe care știau să le mânuiască bine. Invitații s-au ridicat de la mese având protecția Bulibașei care după ce i-a condus spre ieșire, a trebuit să facă apel la toată autoritatea lui spre a-i potoli și readuce la ordine. A fost prima, dar gândind și ultima dată, când Dellu a participat la o asemenea sărbătoare. Nu exagera în aprecieri și realiză că în lumea lor, cu legile lor nescrise dar respectate cu strășnicie, ei se
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
-l găsesc Dinspre miazăzi, vine iar furtună Cad năvalnic pietre, viața o lovesc. Țes mai marii noștrii, pănza se deșiră, Văntul nu-i prielnic, velele se rup, Mulți paienjeni vin cu-alor lucrătură De-ar putea măcar să ajute un pic ! Potolește Doamne marea și furtuna, Picură pe oameni lacrimă de tei Vindecă orbirea și dă alinare, Lumănarea vieții, arde dacă vrei ! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Marea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1159, Anul IV, 04 martie
MAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347630_a_348959]
-
irezistibilă. În cele din urmă băiatul cedă și-i răspunse încet: - Da! - Cât de frumoasă? - Frumoasă de tot!... Are ochi ca puiul de caprioară al nostru!... Eliza rămăsese în extaz. Vra' să zică e frumoasă. Curiozitatea ei nu putea fi potolită până nu află tot adevărul. - Și cum e părul ei? Negru? Auriu?... - Nici negru, nici blond ... E chaten!... Eliza își ridică privirile în sus, cu ochii între-deschiși, imaginând o fată frumoasă, cu ochi căprui și părul chaten. - Vezi ce rău
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
Sunt valul ce te ia pe brațe cu bucurie și-ți sărută aripile, cu buzele sale sărate și cu iz de alge. Sunt răsăritul zorilor de zi ce te așteaptă, să vii, să mă săruți, iar îmbrățișările mele, să-ți potolească setea de alergat. Oprește-te, stai lângă mine și amândoi coborând în adâncuri, vom dăinui în timp, ferecați în lanțurile fericirii. Eu te aștept, aici la malul mării să-miaparții ca o adiere și nu ca o furtună... Te aștept să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
mai venea, în zadar o aștepta să-i aducă hrană și lapte, iar spaima și foamea îl chinuiau. Când nu mai îndură singurătatea și foamea, ieși din vizuină și porni prin pădure. Negăsind nici pe-acolo ceva care să-i potolească urâcioasa foame, îndrăzni să iasă în poiană, pornind-o spre sat. Așadar, sărmanul de el trecea pe ulița satului, cu pași mărunți, când mai repezi, când poticniți, adulmecând cu năsucul lui firav aerul din curțile gospodăriilor pe lângă care trecea, apoi
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
și nu pot să spun decât că totul este adevărat. Dacă erau niște farmece și niște vrăjitorii acestea, cum se face că peștele era pește și nu amăgiri? Cum se face că foamea ne era foame și peștele ne-a potolit foamea? A fost o înșelătorie numai pentru noi sau pentru toți cei cinci mii de bărbați cu femeile și copiii lor cu tot? Iar înșelătoriile nu potolesc foamea! Arhiereul Caiafa îl privise pe sub sprâncene cu buzele strânse într-un rictus
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
amăgiri? Cum se face că foamea ne era foame și peștele ne-a potolit foamea? A fost o înșelătorie numai pentru noi sau pentru toți cei cinci mii de bărbați cu femeile și copiii lor cu tot? Iar înșelătoriile nu potolesc foamea! Arhiereul Caiafa îl privise pe sub sprâncene cu buzele strânse într-un rictus. -Hm! Vom mai vedea! Poate îl vom chema la templu pe acest Iisus ca să ne arate taina lucrării sale, dar veți vedea că se va eschiva și
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
care îl rugăm pe Domnul să-l facă cel puțin la fel de bun pentru noi toți ca și cel anterior, să ne aducă sănătate și căldura comunicării interumane!). Cu speranța și convingerea că și în 2015 izvorul dumneavoastră sufletesc ne va potoli setea de frumos, vă doresc La mulți ani! Cu prețuire, prof. Georgia Landur Vintilă Referință Bibliografică: „AUTOPSIE” LA... AUTOPSIE NATURALĂ - Prof. Georgia Landur Vintilă / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1463, Anul V, 02 ianuarie 2015. Drepturi de
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350097_a_351426]
-
zonă de mult ignorată provocându-i un cutremur în toată ființa! Se repezi ca un tigru flămând asupra unei gazele! Gazela bufni în râs și nu numai că nu o rupse la fugă, ci se strădui cu multă pricepere să potolească foamea tigrului. Totuși, un fulger, nu-i decât un fulger! Ține doar câteva secunde. Însă, dând dovada unor inestimabile calități, pe când Eracle mai zăcea încă pe canapeaua de piele cu pantalonii în vine și cu sufletul bâzâind pe lângă becul cel
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
și șuiera furios, spulbera totul în cale: smulgea acoperișurile, purtându-le prin hăurile văzduhului, azvârlea în ceruri crengile copacilor și casele oamenilor, precum și mașinile de pe șosele.Ușor se mânia și sufla ca turbatul, și multă vreme mai trecea până când se potolea. Acesta era blestematul de VISCORILĂ, comandantul armatelor de FULGOI, ostași cu mantale și glugi albe, care aruncau din fălci cu bulgări de zăpadă, spulberați prin aer în puzderia de fulgi țepoși și tăioși. Iar Fulgoii, biciuiți de Viscorilă, urlau bezmetici
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
lua în cealaltă parte, de parcă vânturile și-ar fi schimbat direcția. Dar acum începea să chiuie și să joace ca o paparudă. Hi! Hi! Hi! He! He! He! N-o ținea mult. Așa, ca o pală de vânt, că se potolea. Iarna se amuza: Iar a apucat-o! Cred că mai trage câte un gât din clondirul de sub fustă.” Să mai fi văzut-o pe baba JEGOASA. Dar mai bine, să n-o fi văzut-o ca să nu iei buline antivomă
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
în loc să-și deschidă inima și să primească urieșeasca protecție a Iubirii Lui, privindu-i ochii aceia ai infinitului albastru, ai seninului, ai liniștii interioare a întregului pământ, a întregului Univers. Încearcă să faci asta de fiecare dată când adrenalina își potolește prima alergare vitejească prin trupul tău, când abia răsari iar de după cortina nebuniei din timpul șocului. Voi fi acolo să-ți cuprind palmele. Mă vei simți ca pe o căldură răcoroasă în inimă și toate culorile fricii vor deveni culorile
FRICĂ, FRUNZE, LINIŞTE, TOAMNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350244_a_351573]
-
cu jind la ea. Nimic mai mult decât o bucată de pâine. O bucată de pâine care a trecut multă vreme de la un deținut la altul, până când s-a găsit unul pe care nu l-a interesat decât să-și potolească el foamea și, împotriva protestelor celorlalți, a desfăcut pachetul. Înăuntru era obucată de scândură, cu care cineva îi ajutase să-și mute speranța de la o zila alta. Într-una din zile unul dintre ei a fost bătut rău, rău de
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului IZVORUL NESECAT Din nesecatul tău izvor Am băut și eu o cupă plină, Astfel ca orice muritor Am constatat că ești divină. Setea nu mi-am potolit Chiar numai cu o cupă mare, Aș vrea izvorul infinit Să-l am și în continuare. Tu îmi dai doar câte o picătură Rămânând astfel tot însetat, Lasă-mă să beau încă o măsură Din nectarul vieții fermecat. Apoi întâmplă
IZVORUL NESECAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361887_a_363216]
-
s-a întâmplat ceva rău. Doar de durere plânge omul cu asemenea hohote. S-a mai liniștit un pic. O bătrânică cam de etatea mamei sale își făcu curajul și o întrebă curioasă, când a văzut că s-a mai potolit. - Dar ce ai pățit maică de plângi cu atâta durere în suflet? Ți-a murit cineva? - Nici nu-i prea departe, răspunse fata printre sughițuri oftând din adâncul pieptului său zbuciumat de durere. Mama mea a făcut comoție cerebrală de
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
Tu nu mai ești sănătos la cap. Ce se întâmplă cu tine? Te-am lăsat prea mult liber și, uite. Cum crezi că acele greșeli genetice îți sunt prieteni. Cum poți să trăiești în mârșăvie. Fii atent, dacă nu te potolești urmările îți vor fi fatale, iar eu nu te voi mai putea ajuta. Ferește-te să nu ai de-a face cu poliția, tot viitorul tău se va afunda în prăpastie, frățioare. Dar nu te poți potoli și înțelege că
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
dacă nu te potolești urmările îți vor fi fatale, iar eu nu te voi mai putea ajuta. Ferește-te să nu ai de-a face cu poliția, tot viitorul tău se va afunda în prăpastie, frățioare. Dar nu te poți potoli și înțelege că drumul vieții tale este altul și nu desfrâul? Trezește-te omule. Tăceam și nu spuneam nimic. Gândul meu zbura la planul cum să mă răzbun și să-l pedepsesc, să-l umilesc în fața găștii mele. Mă împinse
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Acasa > Versuri > Farmec > LOVEȘTE-MĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 16 Ianuarie 2012 Lovește-mă, lovește-mă, potolește-ți necazul și sculptorul izbește în stâncă, dalta lui scoate-n lumină obrazul celui nevăzut încă. Lovește-mă, lovește-mă, până ești în putere, fără milă și fără cruțare, demult nu mai simt nicio durere în aceste omenești mădulare. Eu
LOVEŞTE-MĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362114_a_363443]
-
să treacă fără de mari regrete/ Și nici să ncerc a dezveli un vechi mister“ (Tata - întru aducere aminte). Durerea nestinsă a despărții este alinată doar de credința: „Doar vagi speranțe/ a unei reîntâlniri/ în sferele cerești, / sau dincolo de ele, / Mai potolesc acest nestins dor/ și lacrimile mele“. Nostalgia și melancolia prilejuite de evocări sunt contra �balansate de luciditatea cu care poetul realizează portretul clasei politice. În fond, parcurgând tra �seul liric din volum, înțelegem de ce a ales autorul titlul Capcanele destinului
CAPCANELE DESTINULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365789_a_367118]
-
secvență din primii anișori. Adică, ce ții tu minte de când erai, cel mai mic. Pentru mine, de neuitat a rămas ziua când bunica ne-a părăsit. Lipsa ei din casă, golul acela lăsat, neliniștea din sufletul meu, greu s-a potolit. Și toate astea pentru că mă ocrotea, mă apăra când mămuca îmi trăgea câte o nuia pentru că nu aveam astâmpăr deloc. Toată ziua zburdam și făceam fel de fel de șotii. Îmi răsună atât de viu în urechi, glasul ei, când
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
se porniră niște râsete de spaimă și avură loc unele replici de genul: „hai, că asta-i de mirare, noi credeam că n-ai” și altele ceva mai acide, însă Melu dădu dovada unui psihic din cale afară de rezistent și potoli adunarea cu câteva doar vorbe: - Nu, nu-i de glumă! Împreună cu Relu și Nelu am fost acolo! Toți trei, și ei pot confirma ce vă spun! Blestemul bălții fantomă era să ne bage în mormânt! O tăcere de gheață cuprinse
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
Taina Florii”) AL. FLORIN ȚENE surprinde ipostaza poetului nemuritor, cantonat în epoca sa ca un simbol al timpului, valorile trăiesc la infinit ... : „ Poeții nu mor niciodată, ei doar / își odihnesc zborul / între clipa ce vine și visul ce-a fost / potolind focul din oase și luna / cu dorul, / arzând întotdeauna.” (Al. Florin Țene - „Poeții nu mor niciodată”) ELISABETA IOSIF strivește amintirile între petalele de trandafir ale adolescenței, convinsă fiind că doar creația rămâne: „Într-o armonie iluzorie / Adolescența strivește lumina / Din
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]