2,756 matches
-
vitalitate, dar și cu lirism, cu multe expuneri scurte, fără înflorituri sau figuri de stil sofisticate, ceea ce va determina cititorul să întoarcă pagina, tot mai interesat de evoluția acțiunii sau conflictului din fiecare capitol al cărții, dar și al vieții povestitorului. Am reținut datele interesante despre satul său natal, din apropierea Mangaliei, un sat tipic zonei dobrogene, scena colectivizării forțate, atât de tragică pentru România acelor ani, aventurile prin școlile timpului, precum și începuturile sale de pescar amator, care sunt o caracteristică a
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
în toamna anului ‘90, temându-te pentru viața lor. O dată ce te-ai alăturat în această călătorie, nu mai poți da înapoi; râzi și plângi, scapi câte o înjurătură în limba țigănească și te trezești uneori, că bați prietenește pe umăr povestitorul, zicându-i: „Hei Sami, asta este prea tare, prea ireală.” Ești însă convins, că de fapt, spui acest lucru pentru că nu vrei să îți recunoști limitarea minții tale în comparație cu cele a personajelor prezentate. După câteva capitole, am constatat cu surprindere
ŢIGANII, AURUL ŞI DIAMANTELE SAU RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350706_a_352035]
-
El este cel care scoate castanele din foc, cu mâinile goale. Și tot el stinge jarul. Ori îl aprinde. E de ajuns o scânteie cât de mică. Să purcedem, așadar, pe aripile închipuirii, și să adăstăm, conduși de mână de povestitor, ca să aflăm, unele din cele mai frumoase “Povești muritoare” aflate pe la noi. “Povestea pomenirii lui Dumnezeu” este o satiră usturătoare la adresa acelor calici bogați, locuitori în Calicia, care nu se îndură să facă o pomenire lui Dumnezeu, cu “o pâine
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
Mai primitori. Mai cu inima mare. Garduri, ce și ce. Fântâni în curți, nu aveau mulți. Când făcea unul o fântână, se bucura și bea o uliță întreagă. Parcă se năștea un copil, când dădeau cu ochii de apă“. Un povestitor care istorisește frumos despre locurile copilăriei are darul de a-i trezi cititorului dorința de a fi călcat și el acele meleaguri și de a fi trăit alături de eroii cărții. Și într-aceasta constă adevărata valoare a unei cărți: în
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
vitalitate, dar și cu lirism, cu multe expuneri scurte, fără înflorituri sau figuri de stil sofisticate, ceea ce va determina cititorul să întoarcă pagina, tot mai interesat de evoluția acțiunii sau conflictului din fiecare capitol al cărții, dar și al vieții povestitorului. Am reținut datele interesante despre satul său natal, din apropierea Mangaliei, un sat tipic zonei dobrogene, scena colectivizării forțate, atât de tragică pentru România acelor ani, aventurile prin școlile timpului, precum și începuturile sale de pescar amator, care sunt o caracteristică a
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
viață și la care s-a reîntors mereu, total învins de o nostalgie năucitoare provocată de întrebările existențiale la care nimeni n-a răspuns încă, Sorin Preda se face, nu doar martorul cheie al acestor aduceri-aminte, nu doar interlocutorul și povestitorul, ci chezășia unei vieți trăite exemplar pentru literatură. Și chiar dacă ar fi fost doar un cercetător oarecare asupra vieții și operei lui Marin Preda și nu un martor ocular, legat prin sânge și rădăcini de marele prozator, Sorin Preda are
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
și unele amănunte legate de laboratorul de creație literară al scriitorului, din perioada când au locuit împreună la București. De o importanță covârșitoare sunt amintirile Sânzianei Pop despre Monșer, rezumate astfel: „Eu știu un alt Marin Preda decât îl știu povestitorii săi. Toate amintirile mele cu Monșer sunt de o tandrețe indescriptibilă”. „Un scriitor de un milion de carate” așa îl caracterizează scriitoarea și jurnalista Sânziana Pop. În „paradisul natural” de la Mogoșoaia, silueta prozatorului, cu bastonul lui și cu „mirobolanta pălărie
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
noștri?... mi s-a adresat Ceapaev într-o perfectă limbă română. Avea inflexiuni în glas foarte plăcute, iar dacă nu l-aș fi văzut în fața mea, glasul lui molcom, blândețea unei voci pline de farmec moldovenesc, asemănătoare cu a marelui povestitor Mihail Sadoveanu, m-a făcut să tresar și să mă învinuiesc: „De ce nu-mi plăcuse de figura lui?" dar... mi-am adus aminte de momentul când ne comandase să trecem în cușetele noastre... - Dacă-mi permiteți?... fiindcă sunt un admirator
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
demult apuse ori trecute în uitare, tulburați de buciumul care sună misterios, „plăieși”, din toate colțurile Vrancei, s-au adunat să se bucure, la auzul minunatelor povestiri rostite în graiul dulce românesc. S-au adunat, să-l asculte pe minunatul povestitor ION LAZĂR da COZA și să guste din scrierile ultimei sale apariții editoriale, intitulată simplu: APUSUL ÎNGERILOR. Dintre oaspeții prezenți la manifestare, care s-a petrecut dincolo de apa limpede a Cozei, în casa părintească a prozatorului (care și-ar merita
EDITURA ARMONII CULTURALE, 2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359614_a_360943]
-
înțeles că totul făcea parte din trăirea nativă a românului, indiferent de locul sau de timpul în care s-ar afla” Sărbătoarea de la Coza a fost un prilej minunat de a omagia literele vrâncene, de a cinsti pe unul dintre povestitorii deja consacrați ai Țării Vrancei. Sperăm ca evenimentele de acest gen să se multiplice în viitorul apropiat, aceasta însemnând să ne rugăm cu toții ca ION LAZĂR DA COZA, prietenul atât de drag sufletului nostru, să ne mai încânte, cu scrieri
EDITURA ARMONII CULTURALE, 2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359614_a_360943]
-
credem că mult mai nimerit ar fi să se numească - măcar de acum înainte - RĂSĂRITUL ÎNGERILOR de la Apus. Dacă aici, acum, ar fi să scriem un eseu (care ar trebui să conțină doar trei cuvinte), în cinstea omului, poetului, scriitorului, povestitorului (și, de ce nu, a pictorului naiv) ION LAZĂR da COZA, atunci, într-un glas, am repeta: OMULE, ÎȚI MULȚUMIM! Redacția Armonii Culturale Referință Bibliografică: Lansare eveniment în Munții Vrancei: Ion Lazăr da Coza - APUSUL ÎNGERILOR (Povestiri) - Editura Armonii Culturale, 2011
EDITURA ARMONII CULTURALE, 2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359614_a_360943]
-
artistic autohton, specific românesc, revelând ecouri din universul nuvelelor lui Caragiale, cât și din universul povestirilor lui Ion Creangă, Mihail Sadoveanu. Prin harul povestirii, prin intuiția psihologiei oamenilor, scriitorul întemeiază ontologic destine, universuri biografice, care sunt rezultatul relatărilor ample ale „povestitorilor” care, ca și în Hanu Ancuței de Mihail Sadoveanu, vin, la „hanul” de suflet al lui Octavian Curpaș, să-și istorisească propriile vieți din existența lor în lumea exilului pe meleagurile exotice ale făgăduinței promise, ale aspirațiilor împlinite, să-și
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
o imagine a paradisului pierdut din opera sadoveniană, ci cade sub incidența realității, sub semnul paradisului descoperit, „regăsit”, în lumea exilului. Spațiul e bine precizat chiar din titlu: Franța, Canada, Statele Unite. Aici s-au exilat și de aici vin „pașoptiștii” - povestitori care, spun fiecare, ca și la Sadoveanu, „o poveste cum n-am mai auzit” (după cum promite, la Sadoveanu, Comisul Ioniță), originală, personală, reală: „La ora stabilită am sosit la locul de întâlnire, unde nea Mitică mă aștepta deja. Ne-am
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
un om care începe o nouă carieră.” (apud Adrian Păunescu, Sub semnul întrebărilor, Editura Cartea Românească, București, 1979). În Occident, Eliade se consideră a fi „un fragment”. La Octavian Curpaș, parcă, prin povestire, exilul se anulează. Rămâne o ființare a povestitorilor pe tărâmul sacru al patriei-cuib. Ca și la Eliade, povestitorii trăiesc „nostalgii fericite”, revelând un mit al patriei. Confesiunile amintesc de ceea ce, prin trecerea de la o religie la alta Steinhardt numea „Primejdia mărturisirii”: „Să vorbești despre trecerea de la o credință
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
Sub semnul întrebărilor, Editura Cartea Românească, București, 1979). În Occident, Eliade se consideră a fi „un fragment”. La Octavian Curpaș, parcă, prin povestire, exilul se anulează. Rămâne o ființare a povestitorilor pe tărâmul sacru al patriei-cuib. Ca și la Eliade, povestitorii trăiesc „nostalgii fericite”, revelând un mit al patriei. Confesiunile amintesc de ceea ce, prin trecerea de la o religie la alta Steinhardt numea „Primejdia mărturisirii”: „Să vorbești despre trecerea de la o credință la alta, să lămurești prin semne sau semnificații ceea ce ține
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
la imboldul că pot aduce alinare sufletului omenesc și reda bucuria de a trăi. Nu am o tradiție literară, iar darul de a scrie își are rădăcinile la bunicul matern care avea și o voce superbă și era un bun povestitor oral, inspirăndu-se din viața satului sau trăirile proprii. Și avea ce să povestească, el fiind și, neoficial, hoge al satului, dar care deja își făcuse un renume și în alte zone, datorită vocii sale și stăpănirii obiceiurilor și tradițiilor religioase
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
proiect aparent imposibil: o antologie de povestiri japoneze scrise de autori români, nu despre o Japonie reală, prinsă în tușa strâmtă a însemnărilor de călătorie, ci despre una imaginară, cât de poate de personală. Timp de aproape trei ani, paisprezece povestitori printre care și subsemnatul ne-am așezat într-un cerc al mincinoșilor și ne-am spus născocirile, respectând și încălcând pe rând regula jocului: ficțiune. Într-o ordine aproape alfabetică, vinovații sunt : Mirona Bengescu, Maria Grăjdian, Irina Holca, Elena Lulea
Mărie ku Okamura () [Corola-blog/BlogPost/338342_a_339671]
-
BNR. În publicistică, am un singur șef - adevărul. Sunt jurnalist de 55 de ani împliniți; și întotdeauna, când a fost posibil, am reacționat ori de câte ori am întâlnit adevăruri strâmbate. Acum e posibil. Cunosc bine adevărul, în acest caz, și știu că povestitorii l-au strâmbat. Totuși, nu am scris din amintiri. M-am documentat ca în vremea în care lucram în presa scrisă. Dacă vine cineva să-mi reproșeze că am exagerat măcar cu o nuanță, sunt gata pentru orice confruntare. Dar
Capra vecinului de la Drăgăşani. Din Dealul Viilor.... () [Corola-blog/BlogPost/338894_a_340223]
-
de ani, politicienii români au devenit experți în povești spuse alegătorilor. Românii înțeleg că nu vor avea niciodată o țara ca afară, dar ascultă fascinați când cineva le promite o viață asemănătoare cu a unui german. Puterea de a schimba povestitorii Românii au bun simț și înțeleg că sunt mințiți. Înțeleg că în România nu există doctrine ale partidelor. Că nu există politicieni de dreapta sau de stânga. Există doar povestitori. Unii mai buni, alții mai puțin buni. Românilor le-a
Îndrăznește să mă minți frumos! () [Corola-blog/BlogPost/338966_a_340295]
-
viață asemănătoare cu a unui german. Puterea de a schimba povestitorii Românii au bun simț și înțeleg că sunt mințiți. Înțeleg că în România nu există doctrine ale partidelor. Că nu există politicieni de dreapta sau de stânga. Există doar povestitori. Unii mai buni, alții mai puțin buni. Românilor le-a rămas doar puterea de a schimba povestitorii! Și o fac de câte ori au ocazia! Uneori, deși mult mai rar, chiar revoltându-se. Românii se bucură la schimbări! Altfel nu-mi explic
Îndrăznește să mă minți frumos! () [Corola-blog/BlogPost/338966_a_340295]
-
că sunt mințiți. Înțeleg că în România nu există doctrine ale partidelor. Că nu există politicieni de dreapta sau de stânga. Există doar povestitori. Unii mai buni, alții mai puțin buni. Românilor le-a rămas doar puterea de a schimba povestitorii! Și o fac de câte ori au ocazia! Uneori, deși mult mai rar, chiar revoltându-se. Românii se bucură la schimbări! Altfel nu-mi explic cum un partid care este adus la putere de către populație printr-o mișcare de stradă, care are
Îndrăznește să mă minți frumos! () [Corola-blog/BlogPost/338966_a_340295]
-
Răzvan este consultant și trainer, antreprenor și fost jurnalist. Dar înainte de toate a fost, este și rămâne un comunicator și un povestitor plin de curiozitate. A lucrat ca student în presa scrisă și vorbită, aproape un deceniu în domeniul bursier (la confluenta dintre marketing și managementul riscului) și ulterior în consultanță în mangement. A învățat să vadă lucrurile din toate perspectivele și
Business Days TV [Corola-blog/BlogPost/339884_a_341213]
-
spre fântânile nepieritoarei iubiri, dăm frâu liber amintirilor, căutându-ne pe noi înșine ancorați în adâncul și farmecul lor. Dumitru Sinu, nea Mitică - așa cum m-am obișnuit să-i spun și cum de altfel îi spun toți cei apropiați -, nestăvilit povestitor al unor întâmplări din vremuri demult trecute, a știut să-și drămuiască fiecare bucățică de suflet, umplând-o cu amintiri despre oameni și locuri, orânduite după bunul său plac într-un document special pe care nu cred că greșesc dacă
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339932_a_341261]
-
pământ și aceste locuri pe care a călcat domnul Ștefan Cel Mare și Sfânt, domnul Ioan Vodă cel Viteaz, luminatul domn Dimitrie Cantemir cu tatăl său Constantin, scriitorii Vlăhuță și Alecsandri ... și cel care a scris atât de frumos, marele povestitor Sadoveanu. Oamenii din sat Despre oamenii care au trăit la Bălăbănești acum o sută de ani am citit sau am auzit multe lucruri minunate. Erau oameni mândri, harnici, voinici, cu dragoste de pământ și familie, dar, pentru mine, oamenii care
De la manșă la altar – un interviu memorabil cu părintele Petru Moraru () [Corola-blog/BlogPost/340028_a_341357]
-
dacă spui că viața nu e altceva decât un înșelător și complicat proces care transformă puii de cățel pufoși și jucăuși în jigodii oarbe și adolescenții plini de vitalitate și încredere în bătrâni decrepiți cu ochii urduroși?” „Visez”, a răspuns povestitorul. „Visezi?” „Da. Prin grația divină seară de seară când închid ochii. Și în visele mele se deschid orizonturi necuprinse cum nu există în această viață.” Povestea este foarte simplă: a doua zi după împlinirea vârstei de 70 de ani, Orson
Premieră TV ORSON WELLES interpretat de DOREL VIȘAN în „Al dumneavoastră, Orson Welles!” () [Corola-blog/BlogPost/339318_a_340647]