2,376 matches
-
cu soarta sa, nu a nimerit-o tocmai rău. E prea devreme să ghicim ce va face din mediologie secolul următor. Contrar glorioasei sale înaintașe și a ceea ce susțin detractorii ei asupra încrederii în ecourile presei, aceasta se ferește să pozeze în "știință", cu atît mai puțin în una "recentă". Nu-și arogă statutul prestigios, ci unul mai degrabă precar, de "știință socială". Se aliniază științelor umane, dorindu-se a fi un fel de disciplină auxiliară a acestora, și propune numai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ușor tresărit. La început m-am gândit că poate fi vorba de vreun fost coleg de serviciu care mă recunoștea. Totuși erau prea mulți și prea prezenți de fiecare dată, iar reacția lor era a unuia care mi-a văzut poza undeva și mă recunoaște. Nu știam să-mi fi apărut poza în vreo publicație. Dacă era vorba de persoane feminine, m-aș fi putut gândi și eu ca tot omul ,,subiectiv” că, nu-i așa, încă mai arăt bine, și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de vreun fost coleg de serviciu care mă recunoștea. Totuși erau prea mulți și prea prezenți de fiecare dată, iar reacția lor era a unuia care mi-a văzut poza undeva și mă recunoaște. Nu știam să-mi fi apărut poza în vreo publicație. Dacă era vorba de persoane feminine, m-aș fi putut gândi și eu ca tot omul ,,subiectiv” că, nu-i așa, încă mai arăt bine, și mai pot stârni interes din acest punct de vedere. Dar fiind
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
stârni interes din acest punct de vedere. Dar fiind vorba de personal masculin, oricum aș fi luat-o, nu puteam fi încântat de atenția care mi se acorda. Într-un final mi-a ,,sunat clopoțelul”; indivizii respectivi nu-mi văzuseră poza în vreo publicație oarecare, ci foarte probabil în biroul unui fost ofițer de securitate. Haita de turnători păstorită (care este activă și astăzi) a fost chemată la ordin, li s-a înmânat o poză cu mine și cu indicația clară
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
bucurie a inimii era scrisă în chiar zodia lui... Apoi, în primele patru clase de liceu de la Matei Basarab, chiar din anul I, am avut parte de severitatea duioasă a profesoarei de limbă franceză - doamna Sachelarie, la picioarele căreia am pozat în fotografia colectivă a clasei. — Elevul meu preferat să vină să stea lângă mine! a zis. La zeci de ani după aceea, într-o zi cu soare, am întâlnit-o pe una din străzile frumoase ale Bucureștiului. Îmbătrânise mult, dar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din cale afară de lacom zoon politikon. În seara aceea, la oră târzie, de miez de noapte, ni se servea un soi de strașnică muștruluială, o aspră lecție de culpabilizare generală. Niște domni gravi, ba chiar nițel sumbri, care vorbeau - și pozau - foarte bine se întreceau în a ne demonstra cât de vinovați suntem cu toții. Inclusiv ei? Da, desigur, și ei, deși... Noi însă, ceilalți, în mod sigur. Pe mine unul, domnii aceia elocvenți m-au convins repede. Ce mai, sunt vinovat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Bradul), mici meseriași din târgușorul de odinioară (Cismarul, Croitorul, Coșarul, Brutarul, Tinichigiul) ș.a. Discursul reinterpretează sensurile limbajului comun, transformându-l într-un soi de comentariu deviat și subtil ironic: „A primit să stea în intimitatea oului de furat. Mecena național: pozează pentru Grigorești. / Agricultor în orele libere, îngrașă pământul. / În raport cu taurul, e pur și simplu o vacă. / Iar după mamă e supus elvețian” (Boul). Notații aforistice, asocieri neașteptate sunt placate pe texte scrise deja sau pe un univers domestic. Pagina e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286442_a_287771]
-
cu fotografiile celor doi eroi care i-au disputat viața și inima deopotrivă, cum și ale tutu ror morților din familie, cum și ale ei proprii din tinerețea galantă. I-a Îngropat pe toți Olga: pe soțul zamparagiu și cartofor, pozând avantajos În fotografie; ca și pe Tode, iubitul din tinerețe, frumușel și cilibiu, cu mustața În furculiță, cum se spunea și cum mi-l arată fotografiile. Nu mai ostenea, frumoasa și iubeața de odinioară, cu poves tirea dragostelor ei, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o tărtăcuță și trebuie păstrată cu grijă, pentru a-i folosi semințele. Am decis s-o iau în cameră, ca pe un bibelou de preț. Toți care veneau în vizită nu se mai săturau s-o admire. M-au și pozat cu ea în brațe. Ce mândră eram! Toată iarna ne-a încântat cu frumusețea ei. Pe la sfârșitul lui martie a trebuie s-o spargem și să-i scoatem semințele, pentru a le planta în grădină. Am pregătit un strat și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se sfiau să îl privească cu interes nemascat. Am fost uimit să constat că polițiști treceau nepăsători pe lângă el, fără să-i zică ceva. Doar câțiva turiști străini, cu multe femei în grup, s-au oprit mai demonstrativ să-l pozeze și filmeze, fără însă să facă comentarii. Mi s-a părut chiar că aceștia fuseseră avertizați de prezența exponatului uman, evident un indigen incaș. Erau multe ciudățenii în Lima, din păcate eu le descopeream cu greu, fiind foarte ocupat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
case vechi, palatul prezidențial și ceva care m-a lăsat cu gura căscată, pe o bancă din vecinătatea Palatului un bărbat de vreo 50 de ani, mulatru, complet gol, dormind liniștit pe bancă. Doar câțiva turiști căscau gura și îl pozau, poliția nu avea nici o reacție. Atenția tuturor s-a mutat de la ce vizitasem eu spre relatări picante ale tehnicienilor ARO, care erau de departe cei mai buni cunoscători dintre noi a acestei minunate țări. Mi s-a adus repede un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mai puțin expresivă, foarte de timpuriu, pentru încrucișarea de mode divergente ni se înfățișează îmbrăcămintea feminină. La 1818, William Mac Michael releva asocierea, în cadrul acesteia, a rochiilor cusute la Viena din mătase franțuzească cu papucii și cingătorile grecești. Elegantele timpului pozează pictorilor în rochii „empire“, cu talia strâmtă și înaltă, fără a renunța însă la giuvaierele orientale și la bogatele șaluri de cașmir. Pe puntea vasului austriac „Ferdinand“, navigând între Galați și Constantinopol, atenția lui Edouard Thouvenel este atrasă de o
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
coexistența pașnică", adică fiecare dintre cei doi mari să facă nestingheriți ceea ce vor în "parohia" lor atribuită la Yalta, fără ca celălalt să mai "latre" în presă atât de vehement ca în timpul "Războiului rece". Pentru opinia publică, Brejnev și Nixon au pozat strângându-și prietenește mâinile mai-mai să se îmbrățișeze. Inutil să spunem că spionajul și alte acțiuni subversive au continuat cu aceeași intensitate, dar, la nivel oficial, ambele state, atunci când interesele lor o impuneau, adoptau o poziție similară, dură. Era cazul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mai în vârstă și care erau vizibil speriați și nesiguri de deznodământul evenimentelor, eu am manifestat încă de la început un entuziasm aproape fanatic. Îmi amintesc că una dintre vecinele mele m-a scos din balcon spunându-mi că "securiștii te pozează cum aplauzi". Desigur că nu era nimic eroic în gestul meu. Era mai mult inconștiența și sinceritatea caracteristică unui tânăr de 20 de ani. Aceasta atitudine am păstrat-o și în cursul evenimentelor care s-au derulat ulterior. Îmi amintesc
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
emoționant a fost când am intrat în lift și am început a coborî în loc de a urca, după cum credeam noi. Liftul a coborât până la platforma de unde am admirat cascada. Este o zi splendidă, stropii cascadei par mici sfere de curcubeu. Ne pozăm cu toții, privim prin telescop, apoi ne ștanțăm câte un suvenir la aparatul special de pe platformă, suvenir pe care înscriem anul vizitei și prenumele nostru, al fiecăruia. După aventura de la cascadă, am mers să ne răcorim întrun bar, iar Dimi și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de basm. Coroanele unor copaci par în vâlvătaie, așa de roșu devine frunzișul lor. Încerc să surprind, cu ochiul magic al camerei foto, lucruri inedite, copaci cu forme ciudate și flori ce nu cresc la noi. Eu consider că o poză face cât o mie de cuvinte, pentru că nu întotdeauna poți exprima în cuvinte splendoarea minunilor create de natură. Inima mea a absorbit frumusețile asupra cărora ochii și-au plecat privirea. Încet, încet, toate acestea vor prinde viață în povestirile mele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
locația cercetașilor de lângă templul Senso-Ji. În momentul în care a sunat la interfon, am ieșit pe hol și, când a ieșit din lift, i-am făcut o poză în costumul de cercetaș, altfel nu m-ar fi lăsat să-l pozez . S-a și speriat! Nu știa că sunt pe post de „paparrazi”. Mi-era dor de el, dar nu știam ce gesturi îmi mai sunt îngăduite. Japonezii nu se îmbrățișează. Când îi îmbrățișăm pe prietenii japonezi, la venirea sau la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nu a certat-o în mod special pe ea, ci am luat-o amîndoi, că ajungem să ne scoatem și ochii în casă (și mai ce altceva ?). „și, oricum, de la tine am pretenții, că ești mai mare !“ Nu vreau să pozez însă în postura de victimă. Soră mea și-o lua, la rîndul ei, cînd rămîneam singuri - și asta cu vîrf și îndesat. Diferența dintre noi e de cinci ani ! La școală mă băteam rar. În clasele primare, îmi știau toți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Regale pentru Literatură și Artă", Al. Rosetti, îi cerea "o pagină introductivă" pentru ediția operelor complete a humuleșteanului. Iarăși N. Iorga despre o comunicare a lui D. Gusti în aula Academiei: "Prefer carne fără sos, decât sos fără carne." Îi pozează lui Oscar Han pentru un "cap de expresie"; prin atelierul sculptorului se perindaseră Cezar Petrescu, Ion Pillat și Ionel Teodoreanu (despre care artistul formulează rezerve). Din parte-i, Sadoveanu regretă "slăbiciunile lui Păstorel, care e băiat așa de bine dotat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
d. Petrovici, cam lung, despre Maiorescu. D. Iorga, înainte de deschiderea ședinței, a spus cui voia să-l asculte, că Maiorescu a fost un om fără valoare deosebită; că, cu puține mijloace a devenit un personagiu. Substanță puțină, originalitate de loc; poză multă. În timpul vorbirii lui Petrovici, necontenit manifesta gesturi ușoare și priviri cum are obiceiul când ceva îi place ori îi displace. Cu toate că exagera, mi se pare că d. Iorga avea dreptate. M. S. a binevoit a se întreține câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
reprezinte tot un sprijin pentru scriitorii și intelectualii ce fac parte din consiliu, deci nu se pot face analogii cu jetoanele de prezență ce se obișnuiesc la diferitele consilii de administrație. 19 Fevruarie Astăzi, la ora zece, am fost ca să pozez, pentru un cap de expresie, la sculptorul O. Han. Am stat o oră jumătate. În timpul ședinții am vorbit de felurite lucruri. Am aflat dela el, care-i cunoaște, unele amănunte asupra vieții scriitorilor mai tineri. Cezar Petrescu, îmi spunea Han
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dus-o în cabareturi, tripouri și bordeluri, și după aceea s-a mirat că l-a înșelat etc. Mi-a vorbit de Ion Pillat, arătându-l ca pe un om nesincer și nesănătos sufletește, care are viții sexuale (masochism). Îi pozează Ionel Teodoreanu. Nu-i place că vorbește așa de mult și se exprimă tufos. "Ce vrai să spui d-ta? n-am înțeles; spune, te rog, cu vorbe simple." Am vorbit cu părere de rău despre slăbiciunile lui Păstorel, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
propriul meu talent nu i-a reușit nici În cazul meu, dar... aceasta nu a contat prea mult; când am apărut, cu trei „salve romanești” trase una după alta, În fiecare an - cele scrise În total anonimat pe malul Timișului, pozând În cvasi-ratat și playboy local! -, s-au dărâmat toate barierele reținerii sau ale „celebrului și rafinatului” scepticism ironic bucureștean!Ă Am recitit - de fapt, am citit pentru prima dată cu atenție, cu o gravă concentrare, cum spuneam, cele trei volume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
plenară și individuală numită istorie. S-o Înțelegem, desigur, dar numai cu condiția de a o accepta! De a accepta că avem o parte de vină și să nu ne tragem de-o parte acum, când totul „s-a sfârșit”, pozând dacă nu În eroi de ultimă oră, În nevinovați, pur și simplu, Împingându-i pe alții, buluc, prieteni sau dușmani, pe acel platou unde sunt „aleși” și desemnați, arătați cu degetul, care nu rareori tremură de furie, cei care trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întâlnim la marele episcop al romanului care a fost Balzac! Într-o metropolă, profilul tipologic se șterge și se amestecă, provincialii Îi imită, uneori destul de reușit, pe bucureșteni sau pe parizieni, iar aceștia, ce să facă?! Având simțul humorului și pozând, pozând la nesfîrșit, cu ingeniozitate și farmec, Îi imită pur și simplu pe eroii unor romane la modă. (Nu e „ciudat” că marii creatori de tipuri romanești vin din provincie? Stendhal și Balzac „urcă” la Paris, Sadoveanu și Rebreanu „coboară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]