1,132 matches
-
matematica pură. Astfel, ei salvează statutul special al matematicii, dar cu un preț: adevărurile matematicii sunt necesare și a priori, dar sunt lipsite de conținut. Dacă nu spun nimic despre lume, atunci în virtutea cărui fapt sunt luate ca adevărate? După pozitiviști, ce face ca propozițiile matematicii să fie adevărate sunt anumite convenții care guvernează folosirea limbajului. Ei se folosesc, pentru a argumenta pentru această poziție, de teza logicistă a reductibilității matematicii la logică și de concepția wittgensteiniană asupra adevărurilor logice ca
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
pentru această poziție, de teza logicistă a reductibilității matematicii la logică și de concepția wittgensteiniană asupra adevărurilor logice ca tautologii. 2.1. Quine Acesta este contextul în raport cu care trebuie înțeleasă poziția lui Quine. Acesta argumentează atât împotriva distincției trasată de pozitiviști între analitic (a priori) și empiric, cât și împotriva viziunii convenționaliste susținută de aceștia și face acest lucru din perspectiva unei viziuni empiriste radicale. La această viziune, Quine ajunge combinând teza empiristă că nu există altă evidență pentru opiniile noastre
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
iar adevărurile matematicii nu mai pot fi privite ca lipsite de conținut empiric (analitice). 2.2.1. Respingerea dogmelor În "Two dogmas of empiricism", Quine își stabilește ca sarcină respingerea a ceea ce el consideră a fi două dogme acceptate de pozitiviști: distincția analitic / sintetic (dogma 1) și reducționismul (dogma 2), i.e. "opinia că fiecare enunț cu înțeles este echivalent cu o construcție logică din termeni care se referă la experiența imediată" (Quine 1964: 346). Pentru asta, el se folosește de trei
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
respingerea distincției dintre adevărurile empirice și cele a priori, până la cele privitoare la statutul filosofiei. Ce ne interesează pe noi, în contextul discuției din acest capitol, este în ce fel trebuie privită, din perspectiva concepției lui Quine, distincția trasată de către pozitiviștii logici între matematica pură și matematica aplicată. În "Two dogmas of empiricism", Quine se folosește de două noțiuni de analiticitate: una este noțiunea lingvistică 72, conform căreia un enunț este analitic dacă poate fi redus la un adevăr logic substituind
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ei, dar care nu vor să accepte că această evidență empirică se răsfrânge și asupra matematicii. Reiese clar din cele spuse până acum că, la Quine, avem de-a face cu o cu totul altă atitudine față de distincția trasată de pozitiviștii logici între matematica pură și matematica aplicată. Dacă aceștia considerau că matematica este matematica pură, iar matematica aplicată este fizică, Quine identifică matematica cu matematica aplicată, matematica pură (sistemele neinterpretate) fiind considerată de acesta ca "recreație matematică". 2.1.4
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Încercări de salvare a statutului special Am urmărit în acest capitol să trasăm o hartă a evoluției viziunilor asupra statutului special al matematicii și asupra problemei aplicabilității acesteia. Am văzut că problema aplicabilității a fost, într-o primă fază (la pozitiviștii logici), confundată cu o altă problemă, pentru ca apoi (odată cu Quine) să fie uitată, sau să se considere că nu este nimic problematic în legătură cu folosirea matematicii în fizică. Viziunea potrivit căreia matematica s-ar bucura de un statut special a suferit
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
altă problemă, pentru ca apoi (odată cu Quine) să fie uitată, sau să se considere că nu este nimic problematic în legătură cu folosirea matematicii în fizică. Viziunea potrivit căreia matematica s-ar bucura de un statut special a suferit, de asemenea, lovituri puternice: pozitiviștii logici au păstrat doar o parte din ea (matematica nu a mai fost privită de ei ca exemplu paradigmatic de cunoaștere și certitudine), pentru ca apoi Quine să îi dea lovitura de grație. Există, însă, filosofi cărora le este prea dragă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mai poate fi menținută, i.e. că matematica este sursă de adevăruri a priori. Putem distinge între două strategii 79 folosite pentru a răspunde la atacul împotriva statutului special al matematicii, ambele regăsindu-se într-un fel sau altul în opera pozitiviștilor logici. 3.1. "Salvarea euclidiană" O primă strategie pleacă de la distincția trasată de pozitiviști între matematica pură și matematica aplicată. Putem, folosindu-ne de această distincție, să izolăm matematica și astfel să o ferim de posibilitatea unei infirmări empirice. O
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
distinge între două strategii 79 folosite pentru a răspunde la atacul împotriva statutului special al matematicii, ambele regăsindu-se într-un fel sau altul în opera pozitiviștilor logici. 3.1. "Salvarea euclidiană" O primă strategie pleacă de la distincția trasată de pozitiviști între matematica pură și matematica aplicată. Putem, folosindu-ne de această distincție, să izolăm matematica și astfel să o ferim de posibilitatea unei infirmări empirice. O astfel de strategie este numită de Resnik "salvarea euclidiană" (Resnik 1997: 173; 2005: 443
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
astfel de strategie este numită de Resnik "salvarea euclidiană" (Resnik 1997: 173; 2005: 443), deoarece a fost aplicată pentru prima oară în cazul geometriei euclidiene. Aceasta a fost privită de mulți ca fiind infirmată odată cu apariția teoriei relativității generale, dar pozitiviștii logici au argumentat că, ce a fost infirmat a fost, de fapt, teoria fizică conform căreia spațiul fizic ar avea o structură euclidiană, și nu geometria euclidiană înțeleasă ca parte a matematicii pure. Matematica, așa cum este ea făcută de matematicieni
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
că aceste principii a priori sunt nerevizuibile, dar putem face asta păstrând viziunea kantiană cu privire la funcția constitutivă pe care o au acestea. Propunerea unei astfel de relativizări a a priori-ului kantian, nu este nouă; ea apare prima oară la pozitiviștii logici. Reichenbach, de exemplu, distingea între două sensuri ale a priori-ului kantian: în primul rând necesar și nerevizuibil, iar în al doilea constitutiv pentru conceptul de obiect al cunoașterii. Ideea acestuia este ca putem menține cel de-al doilea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nu îl contesta, dar că exista electroni și că aceștia au anumite proprietăți și stau în anumite relații nu prea le vine multora să accepte. Dacă acest argument este bun, atunci el face ceea ce se credea demonstrat ca imposibil de către pozitiviștii logici, i.e. trecerea de la datele de experiență la existența lumii exterioare 100. Avem, însa, motive bune pentru a nu accepta un astfel de argument: (a) Primul, în ordine istorică, ar fi reprezentat de meta-inducția pesimistă. Laudan ne atrage atenția asupra
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
3 (secțiunile 3.1. și 3.2.), aceste consecințe sunt deosebit de importante. Acolo distingeam între două strategii folosite pentru a răspunde la atacul împotriva statutului special al matematicii. În prima dintre acestea salvarea euclidiana se pleca de la distincția trasată de pozitiviștii logici între matematica pură și matematica aplicată și, identificând "matematica" cu matematica pură, se reușea izolarea matematicii și ferirea ei de posibilitatea unei infirmări empirice. Conform acestei strategii, matematica, așa cum este ea făcută de matematicieni, este o sursă de adevăruri
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
93, 101, 103, 108, 133, 143, 174 Nominalism, 11, 19, 151, 156, 162, 163, 189, 190 Numerele complexe, 139, 147-149, 176, 177 Platonism, 11, 19, 151, 156, 158, 160, 163, 181, 183, 217 Poincaré, Jules Henri, 55, 70, 82, 203 Pozitiviștii logici, 16, 20, 44, 78-91, 93, 94, 99, 102, 125, 126, 129, 195, 218 Psillos, Stathis, 196, 199, 202-204 Putnam, Hilary, 11, 16, 17, 100, 103-105, 112, 113, 114, 161, 182, 183, 185, 195 Quine, Willard Van Orman, 11, 18
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
al XlX-lea sunt mai mult decât suficiente pentru a pune într-o dificultate foarte mare poziția kantiană, nemaifiind nevoie pentru asta de a apela la dezvoltările ulterioare din fizică. Acestea sunt, desigur, foarte importante, dar mai mult în raport cu viziunea pozitiviștilor logici. 52 Reichenbach spune, de exemplu, că "S-a susținut că metoda kantiană în cel mai bun caz nu a fost nimic mai mult decât o analiză a mecanicii newtoniene sub masca unui sistem al rațiunii pure. Conform noii viziuni
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
consideră, de asemenea, că și Gauss ar fi avut o concepție empiristă cu privire la geometrie. 60 Acest paragraf justifică oarecum afirmația făcută la începutul acestei secțiuni cu privire la importanța pe care a avut-o teoria relativității generalizate în raport cu concepția asupra matematicii a pozitiviștilor logici. 61 Astfel, ei "au susținut o poziție în întregime nouă care este la mijloc între kantianismul tradițional și empirismul tradițional." (Friedman 1991: 514). După Kitcher, aceasta nu este decât o altă manifestare a tendinței majorității empiriștilor de a adopta
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de a adopta o viziune transcendentalistă (a se vedea nota de mai sus) și deci de a abandona naturalismul atunci când vine vorba despre înțelegerea cunoașterii matematice. Din prezentarea de față, se vede însă, că lucrurile sunt un pic mai complicate, pozitiviștii logici fiind motivați în dezvoltarea poziției lor, în special, de transformările din știința începutului de secol douăzeci. 62 Întrebarea este îndreptățită dacă luăm în calcul afirmații precum cea făcută de Reichenbach: "Câțiva ani mai târziu, Carnap și-a dezvoltat ideile
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
știința începutului de secol douăzeci. 62 Întrebarea este îndreptățită dacă luăm în calcul afirmații precum cea făcută de Reichenbach: "Câțiva ani mai târziu, Carnap și-a dezvoltat ideile fundamentale... El a combinat ideile epistemologice ale lui Mach și a altor pozitiviști cu logicismul lui Russell; Rezultatul a fost de atunci cunoscut ca pozitivism logic." (Reichenbach 1936: 143); sau cea făcută de Philip Kitcher: "Având de-a face cu afirmația kantiană că natura adevărului matematic și a cunoașterii matematice relevă faptul că
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
din E.M. Cioran, a cărui concepție integral negativă despre români Sorin Antohi o disecă atent, nu fără un rien de masochism intelectual (studiu scris de altfel de la distanță, aflat pe continentul american, unde toate perspectivele se schimbă). Descriptiv, obiectivist, foarte pozitivist în sens universitar-american, studiul său nu pare totuși să decidă în mod radical. Sigur că Cioran se încadrează în psihologia stigmatului. Dar a spune că românii sunt, se simt, se comportă ca stigmatizați explică multe, într-un fel, dar nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
perceptibilă decât expresivitatea sonoră. Capitolul 3 Atracția coincidenței contrariilor "[...] problema coincidentia oppositorum mă va fascina până la sfârșitul vieții". (Mircea Eliade, Jurnal) Mulți cred că imaginația poetică, creativitatea literară nu se împacă cu cercetările științifice "obiective". (Clișeul este moștenit din epoca pozitivistă, dar încă nu și-a pierdut prestigiul.) Foarte puțini știu că "adevărații" oameni de știință gândesc tocmai contrariul. Va trebui să mai treacă zece-cincisprezece ani până ce omologarea creativității științifice cu creativitatea artistică va deveni evidentă pentru toată lumea, inclusiv mediile academice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
728) și, mai ales, greșeli de tipar: "providență" în loc de "proveniență", "confuzie" în loc de "difuzie" și altele la fel. Cele mai multe, cu o literă în minus sau două litere în plus..." (greșeli de tipar care au rolul de a transforma un mesaj pragmatic, pozitivist, într-unul mitic 729). Ca și în Pe strada Mântuleasa, totul ia forma unei mitologii camuflate: codul de descifrare a mesajelor din Scânteia este fondat pe fazele lunii, misterul antedatării ziarelor este un "pseudomister", adică o "performanță de ordin tehnologic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un secol al celor mai multe descoperiri științifice, al unei ample teoretizări și, mai ales, al cercetării experimentale 697. Filosofia se vedea, astfel, redusă la statutul de discurs în marginea științei sau la acela de demers care recurge la metode științifice. Orientarea pozitivistă a filosofiei era puternic reprezentată la începutul secolului al XX-lea698. Ca reacție la acest curent scientist sau pozitivist, apar în acea perioadă proiecte filosofice care, neuitând lecția pozitivistă, încearcă o reafirmare a metafizicii. Mircea Florian identifică trei astfel de inițiative
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se vedea, astfel, redusă la statutul de discurs în marginea științei sau la acela de demers care recurge la metode științifice. Orientarea pozitivistă a filosofiei era puternic reprezentată la începutul secolului al XX-lea698. Ca reacție la acest curent scientist sau pozitivist, apar în acea perioadă proiecte filosofice care, neuitând lecția pozitivistă, încearcă o reafirmare a metafizicii. Mircea Florian identifică trei astfel de inițiative: metafizica inductivă, metafizica intuiționist-iraționalistă și metafizica problemelor 699. Metafizica inductivă, înfiripată încă din a doua jumătate a secolului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
științei sau la acela de demers care recurge la metode științifice. Orientarea pozitivistă a filosofiei era puternic reprezentată la începutul secolului al XX-lea698. Ca reacție la acest curent scientist sau pozitivist, apar în acea perioadă proiecte filosofice care, neuitând lecția pozitivistă, încearcă o reafirmare a metafizicii. Mircea Florian identifică trei astfel de inițiative: metafizica inductivă, metafizica intuiționist-iraționalistă și metafizica problemelor 699. Metafizica inductivă, înfiripată încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (având ca exponenți de seamă în secolul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a devenit suport pentru multe idei ce țintesc depășirea paradigmei clasice de gândire. În acest sens, ea este asociată cu nașterea unei noi paradigme culturale, "holist-complementariste", menită să înlocuiască "patternul filosofic cartezian-kantian-analitic produs de revoluția științifică copernicano-newtoniană", de factură analitică, pozitivistă, reducționistă 743. În această perspectivă sunt interpretate filosofiile care încearcă depășirea opoziției dintre interpretările extreme ale unor teme, așa-numitele post-isme și beyond-isme, foarte numeroase în a doua jumătate a secolului al XX-lea744, care se referă la dualități conceptuale asemănătoare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]