7,894 matches
-
tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea către fereastră. Caisul își mișca ușurel crengile. Dar el nu la crengile caisului se uita. La miopia lui avansată, fereastra se transformase într-o dâră luminoasă, fără contururi precise. Culesul era pe sfârșite. Pe la prânz, o oră, două, soarele tot mai reușea să dogorească, să te facă să-ți lepezi hainele. Într-o zi șeful de fermă i-a spus: Cam asta e domnișoară, treaba. Și a continuat să tragă din mucul țigării. Se zvonea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după alta într-un du-te-vino necontenit. La o masă alăturată, sprijinită de stâlpul de beton acoperit cu pătrățele de marmură negru și roz, o femeie bătrână, sulemenită, cu părul încrețit foarte mărunt pe frunte ședea parcă odihnindu-se după un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu-și atingă buzele vopsite strident, creionate din plin. Avea degetele încărcate de inele, o poșetă veche, albă cândva, cu încuietoare nichelată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
e să dai ascultare drăcușorului din tine. Dar femeia cea tânără nu se mai apropie să i-l umple. A dracului muiere... Într-un târziu muncitorii scăpară de el, pleca pășind agale, sătul și mulțumit, șeful. Se făcuse deja ora prânzului, acasă nu avea de ce să se ducă, era sătul, mâncat, băut... Și totuși se duse. Întâi se uită ca prostul la Monica, de fapt trecu cu privirea prin ea, apoi pripit și hotărât trase de cordonul capotului ei. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
percepea totul ca la început, normal și fără eforturi. Se întâmpla așa pentru că era normal să se întâmple așa și nu altfel. Principalul e să ai suficiente resurse de adaptare, să te obișnuiești repede cu toate câte se întâmplă. La prânz au mâncat mâncărică de ciuperci și gogoși vanilate, tatăl a scos o ulcea cu vin. Era încă tulbure dar el a asigurat-o că-i bun la gust, că are buchet. În timp ce tatăl era mai apoi întins de-a curmezișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gară. A părut încurcat când i s-a spus că o să vină și Elena cu soțul. În cazul acesta Carmina nu mai vine cu mine la gară. Cinci persoane încăpem în mașină fără probleme. A refuzat să mai întârzie până la prânz. Nu era timp și așa se aflau în întârziere. Și-a arătat demonstrativ ceasul apoi a întrebat-o pe Carmina dacă n-ar fi bine să se echipeze de plecare. Avea un tremur în voce. Până s-a înapoiat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine când voi repeta textul de spectacol și care atunci când voi intra la duș aproape dezbrăcată își va pune o fustiță scurtă care i se va ridica sus, sus, în patul în care tot cu ea voi dormi puțin după prânz. Cehov, hai cu mine să ne plimbăm pe malul Dunării, căcat, ne mai vedem la anu’, nu cred să mai ajung între timp la Brăila, îmi place aici, îmi place orașul, am luat votcă și semințe și am stat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mă uit la el prin: mă simt de parcă aș fi venit în delegație și nevasta nu știe, ce bine, Pinochio, că ai fost cu mine când el s-a ridicat de la terasă, după ce am mâncat o salată, ca să plece, la prânz, deși mai stătea în București până mâine, și cum am mers eu cu Miau și Pinochio pe stradă, în rochie roșie, te simți rău, că nu te-a chemat la petrecere, și am băut vin până dimineața, când Miau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
spună lucruri atât de inteligente despre opera mea e-n stare să scrie ceva atat de... și Șam scutură din cap, arătând că nu-i vine să creadă cât de perfida poate fi Fanny Tarrant. I-am oferit și-un prânz. Gătit de mine însumi: supă de măcriș, rasol rece de somon cu maioneza - maioneza adevărată, nu chimicale de-alea gen Brylcreem, vândute la borcan. Și o sticlă de Pouilly-Fuissé, care se vinde la cutii de-o sută cincizeci de lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-o. — De fapt el a mâncat cea mai mare parte, spuse Fanny. Și a băut aproape tot vinul. Dar, vă rog, dacă vreți să mâncați, dați-i drumul. Nu, nu-i nici o problemă, zise Adrian. De fapt și eu sar prânzul de multe ori. Țin regim. De când m-am lăsat de scris române, mă preocupă ceva mai mult sănătatea mea. Iată un lucru interesant, exclama Fanny. Ce credeti, de unde vi se trage treaba asta? Presupun că pe vremea când luptăm pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
s-o vedeți? întreba el, arătând spre spatele casei. — Poate mai tarziu, îi sugera Fanny. Adrian o privi lung și-n minte îi încolți o idee. — De fapt... ați putea s-o și-ncercați. Dacă nu vă pot oferi un prânz, am putea face o sauna. A fost rândul lui Fanny să-l privească lung. — Poftiiiiim? făcu ea. — Ați putea descoperi ce-nseamnă sauna cu adevarat. Nu, mersi. — De ce nu? — Nu obișnuiesc să iau interviuri la pielea goală, spuse ea. — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
scrierea sfârșitului dat pe tablă c) discuția premergătoare d) alcătuirea planului de idei e) dezvoltarea ideilor principale f) redactarea lucrării g) autocontrolul h) prezentarea și evaluarea compoziției Iată câteva modele de încheiere pentru acest gen de compoziție: Cățelușul șchiop ............................................................... La prânz i-am spus: E timpul să te întorci la ai tăi! Dar el se ținea tot după mine, bucurându-se nespus că mă are prieten. L-am luat la mine acasă. Ce fericit este acum! De atunci iubesc și mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Niculăeș înflăcărat de dra-gostea ce le-o purta părinților. Crina a fost de acord cu acest lucru și frații s-au dus la culcare, așteptând nerăbdători zorile. A doua zi, copiii s-au sculat de dimineață, așteptând cu nerăbdare ora prânzului. La masă, după ce abia s-au atins de mâncare, s-au ridicat misterios și au plecat să aducă buchetele pe care le pregătiseră cu atâta grijă. Părinții s-au uitat nedumeriți după copiii care nu le-au spus un cuvânt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și cei trei muschetari, un roman de-al lui Alexandru Dumas care ne descrie cinstea și prietenia, unde cei patru țin sus stindardul acestor două idealuri. După desenele animate vizionate, mi-am aranjat uniforma, biroul și mi-am făcut ghiozdanul. Prânzul urmează: farfuriile frumos pictate se ciondănesc mereu, precum și felurile de mân-care între ele. Când mâncarea a fost spre dispariție din farfurii, acestea au încetat. După noul film vizionat la televizor, va trebui să plec la școală unde cu mare răbdare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o bere Bucegi. În tot cartierul acela selenar, trestia doar era vie, grațioasă. Se opunea parcă cu o discretă disperară sau resemnare acelei invazii de blocuri din panouri de beton, calcifieri hilare Într-un plămân Încă sănătos. Șoferul Își luase prânzul și, mulțumit peste măsură, coborî din cabină. Îi mai rămânea doar să acționeze o manetă. Înainte de a proceda conform instrucțiunilor auzi un strigăt și semne curioase ale unei matahale blonde care până atunci privea calm Împrejur din balconul său situat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
început ale vieții mele de-a doua am observat cum umbra unui stâlp de telegraf se mișcă tiptil între grădinile a două case de peste drum - de la nr. 152 la grădina celei cu numărul 150 - în decursul mai multor ore, de la prânz până seara. După ce am urmărit lucrul ăsta de câteva ori, am făcut calculul: mișcarea umbrei de la o grădină la cealaltă însemna că ambele case, stâlpul de telegraf, strada, noi toți parcurgem, odată cu rotirea planetei, 1870 de kilometri în jurul pământului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și joia dimineața mergeam la cumpărături. Mi-am luat o carte de bucate scrisă de un maestru bucătar mult lăudat și am început să pregătesc câte un fel de mâncare din ea în fiecare zi. Obișnuiam să citesc în timp ce luam prânzul și Ian mânca împreună cu mine, de obicei șuncă feliată sau ton, iar după-amiaza ne uitam împreună la biliard profesionist. Lui Ian, am descoperit, îi plăcea mult biliardul profesionist. În weekend, stăteam în pat și citeam ziarele. Vineri seara mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întâmpla, așa că m-am făcut doar comod în micuța mea lume mecanică în vreme ce ea și-a văzut mai departe de mișcarea lentă în jurul soarelui și spre viitor. Aproape în fiecare zi veneau noi scrisori de la Primul Eric Sanderson. Cam pe la prânz. Le luam pe fiecare și le puneam într-un dulap din bucătărie, nedeschise. Unele erau voluminoase, altele de-a dreptul niște colete, iar altele erau așa de mici și de subțiri, că nu puteau să conțină mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
becului de aproape treisprezece ore neîntrerupte, separând cu atenție fiecare literă de sediment; verificând, clasificând, contextualizând, aducând lucruri de mult îngropate înapoi în lume. Nu avusesem de gând să atac Fragmentul becului în felul ăsta. După ce am descărcat cutiile, la prânz am mâncat un sendviș și am băut o bere la bar, apoi am ieșit la o plimbare de-a lungul aleii care pornea din fața hotelului, urmându-i traseul șerpuit în sus pe deal. Lângă un spațiu de odihnă am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o să trebuiască să cumperi tu toate proviziile și toată mâncarea. Tot ce ne trebuie. — Bine, am spus, șocat și distras de brusca ființă din mine, încercând s-o alung înapoi în întuneric. — Și-o să includem în asta și micul dejun, prânzul și cina. — Bine. — Începând de-acum. — Bine. — Nu, serios. Începând de-acum. Am ridicat încet din sprâncene, scuturându-mă de toate gândurile acelea și revenind la lumea reală. — Scuze, ce spuneai? Haide, zise ea, sărind în picioare. Sunt moartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
poate că nu. N-am înregistrat nici o reușită cu paharul. M-am holbat la cuibușorul de fâșii mototolite ore întregi, încercând să văd altceva în afară de hârtie și litere, dar n-am văzut altceva pentru că nici nu era altceva. Veni ora prânzului și mi-am amintit că n-am mâncat nimic toată ziua. Corpul meu era prea ostenit ca să se dea în spectacol pe tema asta, dar problema se resimțea sub forma unei dureri surde cu garnitură de greață pe margini. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Munteanu, Horia Șerbănescu, Radu Zaharescu etc. A menținut contacte strânse cu traducătorii ruși, apărând în anii când a lucrat la Moscova următoarele cărți: "Răscoala" de Liviu Rebreanu, " Ce mult te-am iubit" de Zaharia Stancu, Magda Isanos "Poezii", Eugen Barbu "Prânzul de duminică", N. Breban "Francisca", Petre Sălcudeanu "Singur fără cer, Petru Vintilă "Oraș încercuit", Tudor Constantin " La miezul nopții va cădea o stea", Zaharia Stancu "Pădurea nebună", Sânziana Pop " Serenadă la trompetă", poezii de Mihai Eminescu etc. A avut întâlniri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
editorii noștri destule metode să ne strice cărțile". "Doamne, greu am structurat volumul ăsta! Copiasem cam 7-800 de pagini..." "Păi da, România socialistă nu cunoștea tehnica xerox!" "... la Biblioteca Academiei. Pe un ger crîncen, înfășurați în fulare. Spre pauza de prînz, Petru Creția, învinețit și el de frig, ne lua la o vodcă mică, la Casa Scriitorilor, să ne mai dezmorțim degetele". Edițiile "familiale" ale Magdei U., făcute în colaborare cu Herr Professor, cum îi spun eu lui Petru U., îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
adevăratelea, fusese... Gravă! Leandru putea să mă dea afară pe mine, atunci. De la revistă a plecat singur, după un stagiu de acoperire în poalele Socolei, la spitalul bătrînului psihiatru zis Charcot. Dialogul ăsta l-am purtat la Bolta Rece, spre prînz, cînd Lucian mi-a oferit, cu eleganță, albumul lui ultim. Cum să mai cumpăr și albume de artă, și toate cărțile pe care le vreau, dacă primesc un ban și cheltui doi, pe gaz, pe apă și pe lumină? Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trei, că mi s-a uscat cerul gurii. Ești cu mașina, Iordana? La Motel, unde altundeva!" A doua zi, Lucian ne arăta "pe șest", într-un album Dali, tabloul cu mutra lui Lenin multiplicată pe clapele unui pian. Azi, spre prînz, Lucian Foișor purta un pardesiu lung, negru (Max Mara? Ferraud? Escada?) peste o vestuță de piele maro, dinspre hippy. Nu practicam noi tactica unui pic de nebunie (și de flori), de la hippies cetire? Fantastic în toată scena era jobenul. Jobenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Și cîte prăjituri Pompadour, de 3 lei, (răs-botezate, prin galantare, Bompadur, Ponpadu, Papador, Popadur) nu mi-am cumpărat, să-mi umplu cu ceva timpii morți. Cînd întîrzia și mă simțeam inutilă ca un coș de gunoi ruginit, fără fund. Luam prînzurile la Berlin, în scaune cu spătare prea drepte și șervete pe genunchi; uram mesele întinse perfect la Capșa, cu platouri încărcate de antreuri calde ("Cum, nu mănînci capere?"), semnele cu mîna făcute chelnerului, să mai aducă. Îmi dădea la gustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]