9,158 matches
-
înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu totul. Genunchii mi se taie și mă prăbușesc pe podea în trei etape - fundul, spinarea, capul. Iute ca un râgâit, ca un strănut, ca un căscat din străfundul sufletului, descântecul îmi țișnește în gând. Butoiul cu pulbere al tuturor porcăriilor pe care nu sunt în stare să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Nash lasă cartonașul dintre degete să cadă pe masă. Ochii i se dau peste cap. Umerii i se ridică și fața îi cade în castronul de chili. Sosul roșu împroașcă peste tot. Corpul mătăhălos, în uniformă albă, saltă și se prăbușește pe podea, lângă mine. Mă țintuiește în ochi. Cu fața mânjită de chili. Coada, micul palmier negru din creștet, i s-a desfăcut și părul negru, sârmos, îi atârnă peste frunte și obraji. El este mântuit, dar eu nu. Fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
impresia că vraja de dragoste a lui Helen s-a întors împotriva ei. Se poticnește în pantofii maro cu tocuri cui și, sprijinindu-se de mașină, zice: — Nu știu dacă o să crezi, dar facem asta ca să te salvăm. Stridie e prăbușit pe banchetă, prea nemișcat, prea desăvârșit ca să fie viu. Părul blond și ciufulit i s-a răsfirat pe spătar. Săculețul de leacuri indian e tot la gâtul lui și din el cad țigările. Obrajii-i sunt brăzdați de cicatricele roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu groază tremură pe buzele tuturor. Fascicolul de lumină se plimbă într-o parte și-n alta: întreg botul mașinii a pătruns în sulul de zăpadă. Șoferul lasă cu zgomot lampa de control pe bord, îndreptată spre înainte, și se prăbușește în scaun, oftînd prelung, dezumflat. Pînă aici i-a fost murmură, aprinzînd lumina de interior. Dă lopata! spune țăranul, apropiindu-se cu mîna întinsă. La ce bun?! pufnește șoferul, arătînd cu capul înainte. Doar n-o să stăm aici! se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să joace și Aura. Are și nevastă-mea niște gusturi! Gelos? rîde Paula, apărînd în ușă cu o ceașcă goală în mînă. Uite că și Aura are o feblețe... Aoleu, dă cafeaua în foc!... Asta-i bună! rîde zgomotos Radu, prăbușindu-se în fotoliu. Ziceam de gusturile ei artistice, că dac-oi ajunge să mă tem și pentru scriitorașul ăla... Te pomenești că Aura e din piatră se aude rîsul înfundat al Paulei, însoțit de zgomotul ceștilor de cafea. Cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am băut niște țuică fiartă... Stai arată Săteanu spre un fotoliu, aducînd o sticlă și două pahare, în timp ce Doina, ca de fiecare dată cînd se bea, își cere scuze și se retrage. Ciocnesc și beau. Ia zi-mi, surîde Săteanu, prăbușit în fotoliu tot așa bună și tare e țuica pe la noi? Da... Anul ăsta încă n-au dat drumul la cazan; abia după ce se termină de strîns totul de pe cîmp... Vreo schimbare la teatru? Tot sîmbătă? Tot. Seara asta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
executat acoperișul răspunde grav arhitectul. Eu am proiectat această clădire și se pare că cei ce-au construit-o s-au grăbit. Și ce mă doare pe mine asta?! se miră chelnerul. S-ar putea să te doară dacă se prăbușește acoperișul sub greutatea zăpezii. Lasă-mă să mă uit peste tot. Lasă-l, tovarășe, intervine profesorul asta ne mai lipsește, să se rupă acoperișul. Ți-ar plăcea să stăm afară, în viscol? surîde profesorul spre Lazăr, care s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ori poate că viscolul ăsta ți-a spulberat-o, lăsîndu-te... curat? Dezumflat de tonul calm cu care i se dau replicile, Vlad se reașază: Ieri, cînd i-am telefonat, mi-a zis vreo două de m-a lecuit. Mihai rămîne prăbușit pe bancă, răstignit, brațele întinzîndu-i-se larg pe lîngă calorifer; simte cum se încinge la spate, dar îi place; se lasă pradă începuturilor de gînduri, privește aiurea, surîde nimănui și-abia într-un tîrziu, cînd Vlad s-a cufundat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fac analize, fii sigur, și-o să se stabilească al cui e. Spune-i și nevestei, și colegului, să știe ce-i așteaptă îi aruncă un surîs ironic fata, întorcîndu-se la spălat pe jos. Ovidiu are o clipă senzația că se prăbușește, întinde mîna să se sprijine de perete și, abia tîrîndu-și picioarele, intră în magazie, așezîndu-se pe marginea unei lăzi. În sala restaurantului, trosnetul lemnelor din sobă a descrețit pe moment frunțile tuturor. Numai copiii nu par deloc convinși că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să... Trebuia să abat și bănuiala că..., să atîrne mai greu articolul cu metafora decît declarația ăluia cu pocherul..." Știi, Lazăre... întoarce el privirea spre tînărul ce-i mai ține încă umerii. Așezați-vă, dom' profesor, altfel, riscați să vă prăbușiți... Se lasă încet pe saltea, întinzîndu-se cu fața în jos, cu fruntea îndesată în palmele puse una peste alta, ca atunci cînd dormi cu fața în iarbă, vara. De afară, viscolul se aude urlînd tot mai tare, izbindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oprindu-și degetele lungi, desfăcute puțin, mai sus de cot, cuprinzîndu-l. Cu mîna liberă, Mihai atinge obrazul femeii, apoi, de pe obraz, vîrful degetelor lunecă pe gît, oprindu-se la primul nasture al bluzei. Te rog!... șoptește Maria pierdută, închizînd ochii, prăbușită pe spate în fotoliu, cu obrazul în sus, cu buzele tremurîndu-i iar mîinile, nervoase, pregătite deja să-l repeadă pe Mihai sau să-l cheme. Degetele lui Mihai mai fac un gest, trecînd la următorul nasture. Umerii Mariei cad, anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeie mică de statură... Fii pe pace! îl lovește Radu cu palma. A fost operată, e în afară de orice pericol. Dorin ar vrea să mulțumească, dar îl îneacă lacrimile și, tremurînd tot mai tare, caută un loc pe saltea, unde se prăbușește, începînd să plîngă. Maria Săteanu și-a îmbrăcat halatul, s-a spălat îndelung pe mîini, apoi a intrat în camera de gardă. Voi sînteți? i-a întrebat pe cei doi medici, care stau de vorbă. Noi, doamnă răspund într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și cîteva fete, dintre care, una, la trecerea lui sumară în revistă, i-a reținut atenția, trimițîndu-l cu gîndul la Maria Săteanu. "Ce întîmplare! clatină Mihai din cap, amintindu-și țipătul Mariei și, mai ales, modul în care s-a prăbușit, parcă topindu-se, lîngă calorifer, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în burtă. E un miracol că n-am făcut o criză de inimă! Dar și mai miracol e că mi-a scăpat își surîde el. O, nu, sînt vulgar de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cot obiectelor de lîngă brațul stîng, se închide puțin brățara și gata. Un zece! șoptește Lazăr a lehamite și trage din pachet un zece, cu o asemenea mișcare, încît partenerul poate jura că a fost cartea de la bază. Profesorul stă prăbușit în scaun și se uită lung la el, clătinînd încet din cap. În "Arcul de triumf", Remarque spunea că prostituția e meserie, nu viciu face Lazăr un gest de amenințare cu arătătorul. Eu cred că pocherul ăsta, ce l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
grajdului a căzut peste căruță... Hai afară să vedem spune țăranul și pleacă în fugă, lăsînd în urmă ușa larg deschisă. Doamne! tresare el, oprindu-se o clipă îngrozit, făcînd semn nevestei să se apropie. Stejarul de lîngă restaurant stă prăbușit într-o parte, spre mal, cu coroana în jos, către fundul iazului și cu jumătate din rădăcini ciuntite, aruncate spre cer. Lîngă el, rezemat de perete, cu cureaua de la pantaloni mototolită în mîini, stă profesorul și privește fix, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de bucătăreasă. Șefule, strigă Ovidiu spre plutonierul de miliție care se plimbă pe peron unde-i Miliția, că vrem să spunem ce-am pățit. Ce anume? întreabă plutonierul, apropiindu-se de cei patru, ducîndu-și instinctiv mîna la căciulă. S-a prăbușit restaurantul de la Sălcii, uite cum am scăpat spune Mihaela. În spatele autogării e mașina noastră ; nu puteți merge pe jos așa dezbrăcați. Ceva morți, incidente? întreabă plutonierul. Nu, nimic răspunde Ovidiu, luînd-o înainte. Sultana mai rămîne o clipă, cît să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și mata, noaptea, cu cei de la Sălcii... Vai de mine, cum îți închipui!? A rămas mai bine de jumătate, dar geamantanele sînt la Sălcii, sub dărîmături, dac-ai ști ce dezastru!... Așa-i confirmă studenta, apropiindu-se. Restaurantul s-a prăbușit cu tot cu mal, noi am ieșit în fugă, au rămas și bagaje și haine acolo... Domnul arată spre șofer a împărțit corect la fiecare, n-a vrut bani... Vezi? clatină din cap șoferul, arătîndu-și obrazul crezi că eu...? Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lucru cu adevărat sexy, ceva concret. Nu se mai simțise așa de când avea unsprezece ani și se zbenguise cu un coleg de școală, pe nume Solomons, goi și obraznici amândoi, în jurul cedrilor pitici din grădina îngrijită a familiei Solomons. Se prăbușiseră împreună într-o încrengătură de membre albe ca mugurii, iar Solomons îi atinsese cocoșelul lui Alan, făcându-l să ejaculeze pentru prima dată. Jetul era lipsit de spermatozoizi și curat ca apa de la robinet. Etapa sa homosexuală fusese scurtă. Solomons
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se desfășoară în trei etape: explorarea Lunii fără pilot, aterizarea pe Lună a astronauților și înființarea unei baze selenare. La 24 octombrie 2007, a fost lansat detectorul "Chang'e 1". După încheierea cu succes a tuturor sarcinilor, detectorul s-a prăbușit pe Lună la comandă în anul 2009. La 1 octombrie 2010, a fost lansat detectorul "Chang'e 2" și toate activitățile s-au desfășurat în condiții bune. Următorul detector, "Chang'e 3" lansat la 2 decembrie 2013, a reușit să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a țării. În 1900, ,,Boxerii'', în fapt, soldați din trupele chineze, au înfruntat armatele europene, dar slaba dotare cu armament modern a dus la înfrângerea lor și la eșuarea revoltei. La puțină vreme după înfrângerea ,,Boxerilor'', dinastia Qing s-a prăbușit, punând capăt unei epoci imperiale ce a durat 2000 de ani. Drumul mătăsii", cel mai faimos drum al antichității "Drumul mătăsii" deschis de China acum mai bine de două mii de ani este o legendă care continuă să fascineze și astăzi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pământul. Încetul cu încetul, cerul și pământul se așezară la locurile lor fără să se mai poată reuni. Abia atunci a început și Pangu să se liniștească. Dar eroul poveștii obosise, era deja la capătul puterilor. Uriașul său trup se prăbușise. După moartea lui Pangu, corpul lui cunoaște o schimbare uriașă. Ochiul stâng se transformă într-un soare galben-roșu. Ochiul drept devine luna argintie. Ultima lui suflare se preschimbă în nori și vânt, iar vocea lui se transformă în tunete și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
De atunci, în lume trăiesc generații după generații. Povestea celor cinci munți sfinți Într-o perioadă de liniște, natura se dezlănțuie brusc. Cerul se ciocnește cu Pământul, apoi se formează o breșă uriașă pe cer. O bucată de cer se prăbușește, iar pământul se despică. Din crăpături țâșnesc vâlvătăi puternice care ard pădurile, iar puhoaie de apă înghit lanțurile muntoase. Diavolii și animalele sălbatice făceau ravagii, iar omenirea trăia nenorociri cumplite. Nemaiputând răbda, oamenii îi cer lui Nüwa să ucidă demonii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Povestea lui Houyi, cel care a săgetat sorii Cândva, în China antică, pe bolta albastră a cerului răsăreau în același timp zece sori. Razele lor puternice au ars pământul, au uscat culturile, iar oamenii se sufocau de căldură și se prăbușeau la pământ, unii după alții. Din cauza căldurii, șerpii au ieșit din fluvii și din lacurile secate, fiarele sălbatice au ieșit din păduri, făcând ravagii peste tot și omorând mulți oameni. Nenorocirile pământenilor au zguduit și lumea cerească. Așa că împăratul ceresc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui a rămas pe gânduri, apoi l-a întrebat dacă există asemenea tehnici. Wang Qi a rostit niște parole și s-a îndreptat spre un zid. Nu l-a străpuns însă, dimpotrivă, s-a lovit de perete și s-a prăbușit la pământ. În timp ce-l ajuta să se ridice, soția a văzut o umflătură pe fruntea lui și i-a spus: Chiar dacă există tehnici taoiste în lume, nu poți să ți le însușești în două-trei luni". Rușinat din cale-afară, Wang Qi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
născut un băiețel, a venit la ei bonzul cel rău. Acesta o închise pe Bai Suzhen în turnul Leifeng de pe malul Lacului de Vest, blestemând-o să nu mai poată reveni pe lumea aceasta, decât dacă seacă lacul și se prăbușește turnul. După mulți ani, timp în care și-a cultivat calitățile morale, Xiao Qing a revenit la Lacul de Vest. L-a înfrânt pe bonzul Fahai, a scos apa din lac și a dărâmat turnul Leifeng, eliberând-o astfel pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]