3,904 matches
-
Introspectie > ÎNDĂRĂTNICIE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 1445 din 15 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului și s-a luptat îngerul cu mine ca un muntean cu nebunia catârului el sus eu pe loc el mai repede eu spre prăpastie el în dreapta eu aiurea s-a luptat îngerul cu mine mii de zile mii de pași mii de oftaturi până ce într-o clipă mirosul nopții ca o săgeată până spre inimă suficient de înfiptă cât să nu uit. Referință Bibliografică
ÎNDĂRĂTNICIE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367879_a_369208]
-
se aruncă asupra lui ca un taur înfuriat. Nor Alb îi repezi un pumn în fălcuțe și un picior în burtă, dar Nor Vânăt îi suflă cămeșoiul până în înaltul cerului. Până la urmă se încleștară unul în altul, rostogolindu-se prin prăpăstiile cerului, ca o avalanșă în munți. Nu-ți mai dădeai seama care era Nor Alb și care Nor Vânăt. Lupta deveni mai crâncenă când zdrențăroșii nori vineți, aduși de Nor Vânăt, se aruncară asupra vânjoșilor luptători ai lui Nor Alb
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
-mi traiul într-un broscoi bătrân, cu picioare crăcănate, articulații umflate, gura lungă, holbat, și cu multe dungi pe spate. Nici o sirenă nu se mai ferea de mine. Apoi m-a deranjat cântecul lor târziu și m-am mutat între prăpăstii abrupte, lângă un tău neștiut, întunecat și liniștit. De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit. Într-o zi... o femeie tare frumoasă a dorit să vadă, ce e liniștea absolută, alunecând, lăsându-se să cadă!? I-am adus
ÎNTRE APUS ŞI RĂSĂRIT de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 () [Corola-blog/BlogPost/367962_a_369291]
-
a ordonat trăitului să-și mutileze tânguirea. Oricum ar fi, viața nu este decât o lungime de măsura în fruntea unui orizont strâmtorat în datoria lui față de greutatea cerului. Pentru că adevărurile, îmi devin toate constante în drumul meu, la marginea prăpastiei. Orice latitudine poate deveni un punct de cotitură, sau doar un zid crescut din mijlocul cărnii , pentru a-mi ține dreaptă coloana care a mai rămas, după o jumătate de veac de singurătate. Am ars fiecare culoare în timiditatea pământului
STROPI DE VIAŢĂ DIN OCHII TĂI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367290_a_368619]
-
însă, nori negri și amenințători se ivesc pe cerul cel lăuntric și un vânt vrășmaș vrea să mă învăluie... Atunci cu spaimă, inima-mi rostește: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!”. Când piciorul șovăie și este amenințat cu alunecarea în prăpastie, un strigăt de ajutor izbucnește: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!”. Când vrășmașul îmi dă târcoale, să mă înghită, inima înfricoșată caută pe Domnul: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!” Și așa, adeseori: în chilie, la biserică, la lucru, la
PARINTELE PETRONIU TANASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367325_a_368654]
-
care părea foarte carismatic, deși era cam scheletic și umbla cu niște țoale ca vai de mama lor propovăduind curățenia sufletească, un fel de paradis mult mai nasol decât cel în care trăiau deja oamenii, însă numai după moarte, vorbea prăpăstii despre păcatul lăcomiei și îi îndemna pe oameni să nu mai mănânce fiindcă asta le va aduce osânda veșnică. Destul de haios tipul! Dar după ce a fost ascultat, așa ca un divertisment între două mese copioase, toată lumea s-a săturat de
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
mâncare atunci când vine obosit de la muncile câmpului. - Dar mamă aici este casa lui, nu în altă parte! - Dumnezeu Drăguțul știe, mamă, să le rânduiască pe toate. Acum l-a luat pe el, curând mă va lua și pe mine. - Ce prăpăstii vorbești acolo, femeie? Tu rămâi cu mine. Pe mine cui mă lăsați? - Tu? Mereu ai fost plecată de lângă noi. Când la liceu, când la facultate, sau prin Dobrogea. Când ne durea câte ceva erai aici să ne aduci o pastilă sau
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
desigur..., se tot chinuia fata să fie coerentă în răspunsuri dar încă nu reușea. Mircea aducea din mașină puținul bagaj luat de Săndica pentru aceasta vizită care se dovedea o adevărată aventură. Nu putea să nu-și dea seama de prăpastia existentă între ea și părinții lui Mircea, doi intelectuali cu tradiții adânc înrădăcinate în clasa „burgheziei proletare”. Au moștenit din moși - strămoși bunuri care niciodată nu li s-au confiscat, știind să se orienteze politic după cum bătea vântul și interesele
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
megautilaj de factură germană. Dr. V. Șoimaru m-a supus calvarului de a coborî pe fundul șanțului ca să mă folosească drept reper comparativ pentru contrastul dintre statura mea liliputană și anvergura acestui artificiu tactic, specific războiului. Să fi oprit această prăpastie artificială celebrul tanc T-34, de 26 tone, lung de 6,68 metri, lat de 3 metri, înalt de 2,45 metri și cu o forță de 500 cai-putere? Neîndoielnic că da, acolo unde colosului de oțel i s-a
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
Ediția nr. 206 din 25 iulie 2011 Toate Articolele Autorului mergem obsedați de clepsidră ochii au rămas suspendați într-o culoare cu o inocență obosită cerem dreptul la fericire nu vedem că ne vine că ne pleacă aerul cu sensul prăpastie ne-am rugat să ne crească aripi ne-am proptit în centrul luminii ne-am adăugat rânjet de iubire și-am crezut că vara e un anotimp de suflet tăcerea mâinilor tale scrie cuvinte bolnave urmează o cursă fără punct
NE-AM RUGAT ŞI-AM CREZUT de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366802_a_368131]
-
iubirea este cel mai greu încercată de-alungul vieții, și se găsește tot mai puțină din cauza blazării și renunțării la luptă sfântă. De ce? Pentru că se pierd adevăratele valori umane și se înlocuiesc cu libertinisme ieftine care duc sufletele oamenilor într-o prăpastie a nesimțirii, a egoismului și a desfrânării. Unul dintre interlocutorii mei mi-a spus că „atunci când un bărbat iubește o femeie, în primul rând, simte multă dorință de a o proteja, de a o face fericită, este sincer, complet dedicat
DESPRE SIMŢIRILE DRAGOSTEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367543_a_368872]
-
înțelegeți că umanitatea are probleme mult mai grave decât infirmele voastre drame personale?! Înțelegeți, că din rău se poate naște și mai rău. Depășiți-vă marginile înguste ale propriilor voastre incertitudini, depărtați-vă pe veci cătușele geamătului în pustiu, anulați prăpastia care se ivește între voi și concepția unei societăți ghidate pe valori relative. Vă compătimesc, căci în naivitatea voastră, sunteți mai curând, de plâns. Garda tânără:Scriitorul obscen: - Dragii mei, cum trebuie să trăiască unii scriitori și să-și extindă
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
apucat să precizez... Iustin avea mașină. Un „Ford” foarte bun, de culoare neagră. Era la volan. Probabil că plecase la București, pentru că necazul s-a întâmplat în succesiunea de curbe periculoase de la Posada... În urma coliziunii, a fost aruncat într-o prăpastie, dar copacii și stâncile au imobilizat autoturismul după circa 12-15 metri de rostogolire. Am înțeles că s-a răsturnat de cel puțin două-trei ori... Au fost martori mulți ori puțini, nu știm și nu cunoaștem decât acele amănunte aflate de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
o să mă mai doară, Din Fericet mă rog lui Dumnezeu Să ne aducă liniștea în Țară! Nu vreau de-aici niciunde să mă duc Și niciun loc din lume nu mă-ncape, Tot mai străini sunt cei ce ne conduc, Prăpastia e-atâta de aproape! Și-așa îmi vine-n cer să mă scufund, Pădurile din Munți mi-au fost prădate, Nici nu mai am pe unde să m-ascund De ochii lor vicleni și nu de moarte! Cu gânduri mârșave
MOLITVA LUI HOREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367682_a_369011]
-
Hristos este țelul nostru suprem către care trebuie să tindem. Autorul arată ce pericole poate aduce împărtășania rară, în viața creștinilor, starea de nepăsare permanentă acestora, pentru că n-au frâu și nu se pot înfrâna îi face să alunece în prăpastia păcatului, prin degradare morală. În concluzie, autorul arată că în viață și spiritualitatea ortodoxă, Sfânta Împărtășanie are o însemnătate deosebită. Ea reprezintă momentul cel mai important din viața noastră creștină, pentru că atunci primim în ființa noastră Trupul și Sângele Domnului
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
În trecerea vremii casa Ta vie Prin ea urcă-nspre cer legământul Ruga mea nu-i niciodată târzie PSALMUL 134 Numele Domnului să lăudați slugi Cei ce stați în casa Lui cu credință Că tuturora le-a pus pocăință Și din prăpastia pierii prin rugi Toate ce-a vrut Domnul a făcut din cer Pe acest pământ în mări și adâncuri Nori de rodire spre grâul din crânguri Trimis-a semne și mântuiri prin ger Cel ce a bătut neamuri multe prin
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
aceea, ori nu fac deosebire între normele, valorile vesteuropene și cele ortodoxe, ori nu accepta incompatibilitatea dintre estul și vestul continentului. Romanii sunt geografic în Europa. Dar asta nu-i însă de ajuns pentru UE. În „Lagărul” moscovit era instituționalizata prăpastia dintre ortodoxo-comunism și occidentul imperialist. Dar și acum se refuza, în mod cu totul surprinzător, ca două societăți nu pot face casă comună în UE fără armonizarea normelor divergente, ca UE se bazează pe codul canonic romano-catolic, nu cel greco-bizantin
PAPA FRANCISC ÎN ROMÂNIA de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367765_a_369094]
-
mi se pare prea corect. -Am spus eu că vorbești precum grecii Iocentus, spuse Pilat. -Nu acuz politica Romei, mărite procurator, doresc să spun că în timp ce unii se îmbogățesc ceilalți sărăcesc, între unii și ceilalți căscându-se încet, încet, o prăpastie de netrecut. -Așa a fost dintotdeauna Iocentus, aprobă Pilat, asta ca să nu spunem, sau să creadă cineva că Tiberius a scăpat frâiele imperiului din mână... Chiar așa! Ce se mai aude de Naevius Sertorius Macro, noul prefect al gărzii pretoriene
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
tot de atâtea ori vanitatea bărbătească îl făcea să creadă că numai el este în stare s-o iubească așa cum ar merita, tinerii din ziua de astăzi sunt furați de sclipirea banilor, sentimentele deja tocite i-au aruncat într-o prăpastie din care nu vor mai ieși niciodată. A încercat de câteva ori să aducă conversația despre viitorul lor, dar Georgia i-a pus degetul pe buze spunându-i doar atât, să lase totul în seama timpului, care este cel mai
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
Ea foc e de cel sfînt ce moarte n-are. E „Cea Care Este”. „Ce-adînc adîncul și ce nalt înaltul!...” Această imperială poezie, de mare adâncime (E un abis sufletul meu / Adînc cît nimenea nu știe), nu este făcută din prăpăstii, ci din înalturi: „Trecea prințul Eminescu, / Gîndurat, prin cea pădure. / Pîndea Moartea-n jur, flămîndă, / Ființa lui de prinț s-o fure... / [...] / Și trecea, trecea-nainte, / Tot prin umbra codrulúi / Și prea drag fiind el Morții, / Murea ea în locul lui
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
ochii,/chiar daca nu văd/decât imagini iluzorii.” Starea de bine este inexistentă, întrucât “gândul neputincios/se mai frământă,/să poată scăpa,/de ceva neștiut.” Mai mult, Victorița Duțu este urmărită “de frica unei noi căderi,/de spaima unei îndepărtări/în prăpăstii”, iar “cuvintele sunt,/poate nici nu mai știu,/o simplă mișcare de aer ,/un zbor de pasăre,/cu o viteză uluitoare /ce se ascunde/de zborul răpitor.” Acest “zbor răpitor” nu este altceva decât “lacrima morții/ce plouă pretutindeni”, o
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
nu sapă în inima omului o rană mai adâncă și mai greu de tămăduit că șansa vieții pe care un om a avut-o în mână și, din ignoranță sau din revoltă, a aruncat-o într-un moment fatidic în prăpastia fără sfârșit. În viața umană, părerea de rău a condus la fatalitate. Acest lucru este o pierdere mai rea și mai grea decât cea dintâi. Inexplicabil, dar acest fel de istorie a devenit parte din viața noastră. Arareori prețuim un
LA POALELE DEALULUI MAGURA de IONEL CADAR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367277_a_368606]
-
remarcă prin totala transparență, prin concentrare, prin spiritualitate. Rămânem în cotidian, în lumea obișnuită, condiția poetului fiind redată simplu, prin starea de a izbuti libertatea și de a depăși obstacolele. „Și dacă scrii/ Și dacă ai curajul/ Să intri-n prăpastie/ Cu capul înainte/ Și dacă poți întinde mâna/ Celui ce-ți strigă:/ „Mai scrie acum!”/ Și dacă țâșnești/ Izbutind libertatea/ (O altă efemeră prăpastie)/ Atunci/ Propriul tău vertij poate deveni/ O șansă pentru cuvânt.” „Poezia dospește undeva, în sufletul meu
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
libertatea și de a depăși obstacolele. „Și dacă scrii/ Și dacă ai curajul/ Să intri-n prăpastie/ Cu capul înainte/ Și dacă poți întinde mâna/ Celui ce-ți strigă:/ „Mai scrie acum!”/ Și dacă țâșnești/ Izbutind libertatea/ (O altă efemeră prăpastie)/ Atunci/ Propriul tău vertij poate deveni/ O șansă pentru cuvânt.” „Poezia dospește undeva, în sufletul meu. În viziunea Corinei Petrescu, poezia este ”latentă sinucidere/ în timp;/ cap plecat pe/ propriul umăr,/ bolovan atârnând/ de funia sinucigașului.../ descătușare.../ dureroasă povară;/ duminică
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
oare o presimțire a autorului de apropiere a „ceasului al doisprezecelea” ... În continuarea primei părți cititorul poate urmări o radiografie extrem de interesantă a luptelor derulate pe scena politică a anului 2015, cu efecte, uneori, disperate ale populației, ajunsă... „pe marginea prăpastiei”. În fapt, se remarcă neputința conducerii statului moldovean, liber de URSS de aproape 25 de ani, perioadă în care „orbecăim în jungla capitalismului și neosocialismului estic”... Apoi despre criza politică, în care se căuta „un premier capabil să ne scoată
VALERIU DULGHERU – BASARABIA RĂSTIGNITĂ de DUMITRU MNERIE în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363612_a_364941]