4,908 matches
-
priveam și nu înțelegeam, Dar la fereastră înflorise-o floare Iar fericirea îmi zâmbea prin geam!.. Și am promis atunci că niciodată Tristețea, nu o voi mai găzdui, Prea scurtă este clipa ce ni dată Și de acuma...o voi prețui!... Referință Bibliografică: Speranța moare ultima.. / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1881, Anul VI, 24 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SPERANȚA MOARE ULTIMA.. de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383949_a_385278]
-
am îndrumat elevii clasei a VII-a spre lectura și studiul unei specii literare facultative, oda, aplicând trăsăturile acesteia pe opera literară „Patria română“ a scriitorului George Coșbuc. În ultimul timp, copiii, viitorul unei țări, nu mai sunt îndemnați să prețuiască locul din care s-au înălțat, nu mai sunt îndemnați să păstreze cu sfințenie valorile naționale. Timpul pare un râu vijelios care rupe totul în calea lui. Adulții uită să mai trăiască alergând după cele materiale spre a oferi un
DIN IUBIRE PENTRU GLIA STRĂBUNĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384071_a_385400]
-
05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Astăzi, balanța se va înclina încă puțin, Cu brațul dinspre toamnă mai împovărat De fluturi pârguiți, rătăcitori, Ce tâmplele în alb mi-au înspicat. Nu prea demult și poate nici târziu, Am înțeles să prețuiesc această zi În care lumea drept în față-mi s-a deschis Cu glasuri calde, luminoase, de copii. Vertebră cu vertebră, coloana mea s-a înălțat Spre sprijinul albastru, brodat cu heruvimi, Dar până să-mi atingă fruntea -nghețată sfinții
ZIUA MEA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384102_a_385431]
-
a luat sfârșit și chipul profesorului meu de istorie a rămas întipărit, cu litere de foc, pe vecie, în inimile noastre. (în a mea, precis!) Și la ultima oră de curs ne-a dovedit că merită a fi iubit și prețuit! Iar spusele Ancăi, colega prietenei mele Monica, din primele zile ale anului școlar, s-au adeverit! Și așa cum mă asigurase ea, s-a și întâmplat: am terminat clasa a nouă cu istoria Evului Mediu „învățată, nu glumă"! ------------------------------------------------------ * În amintirea profesorului
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
distanță. Piesa este din tinerețea lui Shakespeare, o comedie spumoasă cu multe intrigi, o subtilă reflecție asupra timpului care aduce pierderea iluziilor, încercări de trădare a prieteniei din cauza iubirii; maturizarea tinerilor care trec prin momente comice de iubire, trădare, revenire, prețuind în final dragostea, prietenia, găsindu-și liniștea, fericirea. O poveste de dragoste a celor doi tineri din Verona, cu final fericit. Comedia s-a desfășurat alternând dialogurile vorbite cu muzică și dans, în acest mod fiind foarte plăcută. În lumina
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
pentru femei prețuite. Iar pentru soția dragă, pentru mame sau iubite, florile sunt nelipsite, fericite să le facă. Dar bucuria cea mare e în dragostea inimii, cu a dorului chemare. Mame primind de la copii, sărutări în mărțișoare, cât soarele ar prețui. Maria Filipoiu Liga Scriitorilor Români Referință Bibliografică: Mărțișoare ideale / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MĂRȚIȘOARE IDEALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383356_a_384685]
-
culturii românești un sens de universalitate, o valoare de netăgăduit. ,,A călatori e o nevoie sufletească'', spune savantul, adăugând că ,,suntem un popor care nu se cunoaște pe sine și nu-și cunoaște țara. Dacă le-ar cunoaște, le-ar prețui și ar căpata o încredere în viitor care, de fapt , îi lipsește.'' Cât adevăr valabil și azi conțin aceste cuvinte! De la acest faimos înaintaș, Nicolae Iorga, ni s-au păstrat ca obiective muzeistice de mare însemnătate : Casa memorială de la Botoșani
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
consumă într-o clipă, Clipă care îi consumă Arde tot,arde profund, Vină lumii își asumă Lin lumină strălucind, Nu înnebunesc nebunii Tot iubindu-se pe stânci, Ascunși după umbră lunii Printre valurile-adânci, Nu înnebunesc nebunii Versul lor să-l prețuiți Si cand înfloresc salcâmii Verde Viu...să deveniți. Citește mai mult Nu înnebunesc poețiiNu înnebunesc poețiiCând vor să vestească,Repetabila povarăE iubirea pământeasca,Ei înnebunesc că dorulCe vor să-l transmită,Le transformă viitorulîi consumă într-o clipă,Clipă care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Versul este plin de șoapte Și prin zborul către stele A scăpat de doruri grele, Versul povestește-n zbor Să iubești nu-i chiar ușor, Când iubești,prin argintiu Te transformi în verde viu, Te transformi,întinerești, Viața-ncepi să prețuiești, Zbor din nou peste pustiu -Sunt al vostru verde viu! Citește mai mult Am zburat până la steleAm zburat până la steleSă-mpart versurile mele,Să vă povestească-n visCum trăiam în Paradis,Dintre toate,numai unulPovestește că nebunul,Care a zburat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
toți și dintre toate,Versul este plin de șoapteși prin zborul către steleA scăpat de doruri grele,Versul povestește-n zborSă iubești nu-i chiar ușor,Cănd iubești,prin argintiuTe transformi în verde viu,Te transformi,întinerești,Viața-ncepi să prețuiești,Zbor din nou peste pustiu-Sunt al vostru verde viu!... XXXI. NU MAI VINE DORUL, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017. Nu mai vine dorul Printre șoapte și suspine La marginea drumului Dorul strigă:nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
care, Este prețuită, cu onoare, Și n-are-n lume asemănare. Această minunată floare, Ce i-am dăruit-o, cu ardoare, Mi-a primit-o zâmbitoare, Oferindu-mi și ea, o sărutare. Ea, nu dorește de la mine, Decât dragoste și iubire, Le prețuiește cu credință, Și le primește cu bunăcuviință. Un zâmbet și o vorbă bună, Oferite sub clar de lună, Sau când soarele strălucește, Este tot ce își dorește. Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR, IUBITEI MELE / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MĂRȚIȘOR, IUBITEI MELE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382954_a_384283]
-
întâlnit niciodată, decât prin puterea cuvântului, legați de același dor, Basarabia și Bucovina. Un prieten rar. Îmi lipsește... A fost și va rămâne printre puținii prieteni dăruiți într-o viață de om. Dispar chipuri dragi, oameni pe care i-am prețuit... Ne-am cunoscut prin intermediul prietenului comun, Mihai Rădulescu, scriitor de beletristică, istoric al detenției române sub comunism, armenolog, cercetător al artelor plastice și editor, una dintre marile personalități ale culturii române din cea de-a doua jumătate a secolului al
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
mare personalitate a culturii și spiritualității noastre monahale românești, autentice și mărturisitoare din aceste răzvrătite vremuri, având convingerea și nădejdea că vom ști cu toții pe mai departe, să ne cinstim înaintașii, potrivit meritelor și vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
a adus aportul directorul muzeului din s. Oprișeni, raionul Hliboca, osârduitorul arheolog și etnograf Nicolae Bodnariuc, directorul Școlii Medii locale. Or, românii din această frumoasă localitate bucovineană nu sunt lipsiți de demnitate națională, știu să-și iubească și să-și prețuiască valorile neamului, păstrând cu sacralitate patrimoniul cultural moștenit. Și-apoi dl Nicolae Bodnariuc e un urmaș demn de înaintași, anume grației sârguinței și hărniciei lui a și fost creat muzeul din Oprișeni: „Ideea înființării unui muzeu al satului natal s-
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întâistătătorii și reprezentanții celorlalte biserici ortodoxe surori, în frunte cu Sanctitatea Sa Bartolomeu I - Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, care a fost în ultimii ani de foarte multe ori în România și care l-a iubit și prețuit pe Părintele Patriarh Teoctist într-un mod cu totul special; conducătorii și reprezentanții celorlalte culte și confesiuni din România precum și din străinătate, în frunte cu delegația special sosită de la Vatican; apoi conducătorii politici și militari ai țării, în frunte cu
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
și) de acum încolo, deși probabil sunt și dintr-aceia care ar dori să se stingă ori să fie stins!... Prin urmare, nădăjduiesc că vom ști pe mai departe, să ne cinstim înaintașii așa cum se cuvine, cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Și totuși, suntem încredințați de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune; căci „noi locului
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
care am înălțat zmeul. Mi-e dragă aducerea-aminte a tovarășilor cu care laolaltă am crescut și cu care de atâtea ori m-am bătut. Mahala bucureșteană, urgisită și defăimată, țintă a batjocurilor, nu te vor înțelege și nu-ți vor prețui farmecul cei ce n-au trăit înlăuntrul tău anii copilăriei, cei care n-au făcut acolo ucenicia vieții! Pentru mine, ești crâmpei din existența mea, scenă, decor și figurație pentru comedia tragică a copilăriei, strâns legată de amintirile, când voioase
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
se pot scrie tomuri voluminoase. Voi spune doar că, în tot ceea ce a făcut, Ilarie Hinoveanu s-a dovedit un om onest, corect și cinstit, ducând în lume Cumințenia pământului din Vânjulețul mehedințean natal, onestitatea pe care Constantin BRÂNCUȘI o prețuia ca pe nimic altceva, dându-i chip în capodopera sa din piatră cu contururi și sonuri arhaice: Cumințenia pământului. Ilarie Hinoveanu a fost totdeauna inspirat - ca poet, ca publicist și eseist, ca făurar de reviste și edituri, ca fervent om
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
față de Limba Română (patria dintâi a oricărui scriitor, a oricărui român adevărat) au constituit nu doar idealuri supreme, dar și misiuni, ținte cărora li s-a dedicat cu har și cu toată energia sa, debordantă, cuceritoare și contagioasă. L-am prețuit și respectat, l-am iubit și l-am admirat ca pe un minunat român (cu demnitate și neînfricare de Dac de pe Columna lui Traian). Ilarie Hinoveanu a fost și rămâne un model, o efigie eclatantă de Cetățean al Craiovei, al
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
online... Și astfel a ajuns să fie cunoscută, apreciată, să știe lumea de dânsa. Consider că doamna Georgeta Resteman e un nume destul de sonor în literatura română contemporană. Căutați-l pe net și veți vedea. Așa că, aveți grijă de dânsa! Prețuiți-o! Aduce beneficii redacției, revistei, cititorilor din Cipru și nu numai. Ce face ca o pretenie să dureze peste mări și țări? În primul rând respectul reciproc, profesionalismul, afinitățile literare, prietenii comuni (printre care vă socotim și pe dumneavoastră), apoi
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
noastre publice prin articolele sale din presă, prin emisiunile radiofonice și de televiziune. Cuvântul său echilibrat care sintetiza o încărcătură erudită cu o expresie lipsită de emfază pe înțelesul tuturor într-o frumoasă limbă românească a fost și este ascultat, prețuit de un număr incalculabil de oameni. Care, indiferent de pregătirea lor, știu că Dan Berindei este mesagerul unor adevăruri esențiale, că prin el retrăiesc momente fundamentale ale istoriei naționale. Pe care Dan Berindei a pus-o necontenit în lumină având
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92799_a_94091]
-
smintiților ce evaluează totul cu măsura micimii lor. Ei sunt etalonul și, iată de ce, trudesc pe un ogor sterp și recoltează roade, în parte, otrăvite. Ne mai mirăm, atunci, că simțim miasme în aer, că nu suntem capabili să ne prețuim valorile?! Tocmai de aceea nu putem. Pentru că raportăm totul la neputința în a înțelege spiritul geniului. Se știe asta, au spus-o înțelepții mult înaintea noastră. Mă înclin în fața profunzimii consemnărilor și rostirii lor întru veșnicie și îmi ating coarda
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
neputința în a înțelege spiritul geniului. Se știe asta, au spus-o înțelepții mult înaintea noastră. Mă înclin în fața profunzimii consemnărilor și rostirii lor întru veșnicie și îmi ating coarda sensibilă a ființei, cerând îngăduire a zice: Cine nu-și prețuiește oamenii de vază riscă să zdrobească globul de cristal prin care se vede lumea. Raportând viața însăși la micimea trăirii lor. Ochii le sunt închiși, văd doar cât să întrezărească poteca și să nu se îngroape de vii, călcând prin
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
dacă nici nu-l puteți privi, să-l mai și înțelegeți? Pe Isus nu-l credeau ca fiind Fiul Domnului, pe motiv că era fiul tâmplarului. Pe Ștefan Popa Popa’S nu-l cred, nu-l înțeleg și nu-l prețuiesc pentru că ”e de pe aici, de unde suntem și noi, doar nu este el mai altfel decât noi înșine...” Nebunie fără margini, orbire și rostire de vorbe neghioabe. Că, deh, un nebun aruncă o piatră în apă și zece înțelepți nu reușesc
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
cucerit atenția lumii, la noi e prea puțin cunoscut. Un adevăr rostit pe șoptite, ca și cum ar fi un datum, nicidecum că ar ține și de neimplicarea sa. L-aș numi ”blestemul unei nații”. Nație care a aflat și i-a prețuit pe cei mai buni fii ai săi abia după ce au trecut în lumea dreptății absolute. Mă gândesc la Cuza, Vuia, Vlaicu, Coandă, Brâncuși, Eliade, Cioran, Ionescu, Paulescu și câți alții. Și cei care spun, din necunoaștere, poate dorind a nu
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]