5,618 matches
-
deterministă, în care se presupune că viitorul va fi asemenea prezentului și trecutului și că majoritatea stărilor de fapt sunt concordante cu cele din aceeași categorie cu ele. Dintre prejudecăți, interesul se apleacă aici doar asupra acelora privind familia monoparentală, prejudecăți care includ dimensiunea de gen. Tipul respectiv de familie se confruntă cu multe probleme de integrare socială, tocmai din cauza prejudecăților la care este supusă. Mai precis, prejudecățile asociate femeilor sunt ușor transferabile familiilor conduse de ele. O familie monoparentală formată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
concordante cu cele din aceeași categorie cu ele. Dintre prejudecăți, interesul se apleacă aici doar asupra acelora privind familia monoparentală, prejudecăți care includ dimensiunea de gen. Tipul respectiv de familie se confruntă cu multe probleme de integrare socială, tocmai din cauza prejudecăților la care este supusă. Mai precis, prejudecățile asociate femeilor sunt ușor transferabile familiilor conduse de ele. O familie monoparentală formată din mamă și copilul său este receptată drept vulnerabilă, care poate deveni cu ușurință o victimă a lipsei de resurse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ele. Dintre prejudecăți, interesul se apleacă aici doar asupra acelora privind familia monoparentală, prejudecăți care includ dimensiunea de gen. Tipul respectiv de familie se confruntă cu multe probleme de integrare socială, tocmai din cauza prejudecăților la care este supusă. Mai precis, prejudecățile asociate femeilor sunt ușor transferabile familiilor conduse de ele. O familie monoparentală formată din mamă și copilul său este receptată drept vulnerabilă, care poate deveni cu ușurință o victimă a lipsei de resurse, marginală. Asupra acestui tip de familie se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
că e vorba despre divorț, separare sau decesul celuilalt părinte. Proiectarea viitorului este timidă, incertă, ca și cum nu se cunosc și nici nu pot fi anticipate coordonatele următoare de viață. Ceea ce domină pare să fie mai cu seamă arbitrarul. O altă prejudecată este că părintele singur își urmărește deficitar interesele personale, ca și pe cele ale copilului pe care îl are în îngrijire. De aceea, sunt posibile incoerențe în traseul educațional al acestuia, momente de regres profesional, poate chiar de criză în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
educațional al acestuia, momente de regres profesional, poate chiar de criză în viața părintelui. Deschiderea spre cooperare (deși aceasta nu este reală), valorizarea relațiilor (chiar și a unora întâmplătoare) ca posibile oportunități de a face față greutăților vieții sunt alte prejudecăți față de cei care trăiesc în familii monoparentale. De multe ori, atunci când li se oferă ocazia de a intra într-o relație, de a participa la activități în diverse grupuri, ceea ce se așteaptă de la membrii unei astfel de familii este ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unei astfel de familii este ca ei să fie dispuși să se implice, să încerce să profite din plin de ce li se oferă. Aceasta fiindcă, oricum, soarta a fost vitregă și nu au avut șanse bune până în prezent. O altă prejudecată este aceea că un părinte singur și un copil cu un singur părinte vor accepta cu ușurință compromisuri (în ideea că deja au fost făcute compromisuri privind familia lor). Vulnerabilitatea este o stare de fapt, larg recunoscută pentru familiile monoparentale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
accepta cu ușurință compromisuri (în ideea că deja au fost făcute compromisuri privind familia lor). Vulnerabilitatea este o stare de fapt, larg recunoscută pentru familiile monoparentale. Cei mai mulți oameni au tendința de a adopta ideile care le par convenabile 5. Privind prejudecățile, sunt împărtășite cele ce le permit să se situeze pe poziții superioare față de persoana la care le raportează. De aceea, prejudecățile instituie relații de putere între cel care operează cu o anumită prejudecată și cel căruia i se aplică (de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
larg recunoscută pentru familiile monoparentale. Cei mai mulți oameni au tendința de a adopta ideile care le par convenabile 5. Privind prejudecățile, sunt împărtășite cele ce le permit să se situeze pe poziții superioare față de persoana la care le raportează. De aceea, prejudecățile instituie relații de putere între cel care operează cu o anumită prejudecată și cel căruia i se aplică (de multe ori tacit) prejudecata. De exemplu, o femeie căsătorită are șanse mai mari să se simtă superioară unei femei singure, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ideile care le par convenabile 5. Privind prejudecățile, sunt împărtășite cele ce le permit să se situeze pe poziții superioare față de persoana la care le raportează. De aceea, prejudecățile instituie relații de putere între cel care operează cu o anumită prejudecată și cel căruia i se aplică (de multe ori tacit) prejudecata. De exemplu, o femeie căsătorită are șanse mai mari să se simtă superioară unei femei singure, dacă gândește în paradigma tradițională, conform căreia cuplul e singurul aranjament social în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ce le permit să se situeze pe poziții superioare față de persoana la care le raportează. De aceea, prejudecățile instituie relații de putere între cel care operează cu o anumită prejudecată și cel căruia i se aplică (de multe ori tacit) prejudecata. De exemplu, o femeie căsătorită are șanse mai mari să se simtă superioară unei femei singure, dacă gândește în paradigma tradițională, conform căreia cuplul e singurul aranjament social în care este posibilă fericirea. Chiar femeile din familia extinsă (mătuși, verișoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
șanse mai mari să se simtă superioară unei femei singure, dacă gândește în paradigma tradițională, conform căreia cuplul e singurul aranjament social în care este posibilă fericirea. Chiar femeile din familia extinsă (mătuși, verișoare etc. ale persoanei singure) întorc adesea prejudecățile în favoarea lor, astfel încât să se justifice de ce au făcut anumite opțiuni (cum ar fi aceea de a se căsători) și de ce au rămas consecvente lor. Are loc, după o expresie a lui Friedrich Nietzsche, o morală a resentimentului 6. Așteptarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
loc, după o expresie a lui Friedrich Nietzsche, o morală a resentimentului 6. Așteptarea generală e ca persoanelor din familia monoparentală să nu le fie chiar bine (asta în situația în care nu le este într-un mod evident rău). Prejudecățile pot fi sesizate și în modul cum sunt alcătuite sondajele de opinie. Efectele sunt multiple. Din modul cum sunt puse întrebările, răspunsurile sunt direcționate, probabilitatea ca răspunsurile să se circumscrie așteptărilor sugerate de întrebare fiind foarte mare. Apoi, prin popularizarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
întrebați față de un bărbat care ar crește singur un copil, fără a-și dori o relație stabilă cu o femeie. Probabil că mulți dintre respondenți ar fi rezervați față de o astfel de familie, iar reținerea se poate baza tocmai pe prejudecățile legate de familie în general. Gloria Steinem sugera că mult mai greu sunt de depășit barierele interioare: „...la fel cum păianjenul își țese pânza, lumea exterioară este în mare măsură o creație a interiorității noastre” (2001, p. 15), iar în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Gloria Steinem sugera că mult mai greu sunt de depășit barierele interioare: „...la fel cum păianjenul își țese pânza, lumea exterioară este în mare măsură o creație a interiorității noastre” (2001, p. 15), iar în contextul de față, și a prejudecăților pe care le-am deprins în viața de fiecare zi. Sunt situații când prejudecățile funcționează ca parte a unui cadru simbolic mai larg, ca rezultante ale unor mituri. Mitul, de orice natură ar fi, este întotdeauna un precedent și un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cum păianjenul își țese pânza, lumea exterioară este în mare măsură o creație a interiorității noastre” (2001, p. 15), iar în contextul de față, și a prejudecăților pe care le-am deprins în viața de fiecare zi. Sunt situații când prejudecățile funcționează ca parte a unui cadru simbolic mai larg, ca rezultante ale unor mituri. Mitul, de orice natură ar fi, este întotdeauna un precedent și un exemplu, nu numai în raport cu acțiunile („sacre” sau „profane”) ale omului, ci și în raport cu propria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rareori un proiect intenționat. De cele mai multe ori este o rezultantă, care are în spate nereușite, limitări. În cadrul maternității haiducești nu mai este loc de vise romantice sau de sacrificii urmate de regrete. Dezvrăjirile sunt posibile, viața e luată așa cum este. Prejudecățile, miturile, vrăjirile au un rol social de ordonare, de stabilire a unor parametri, între care viața în comunitate să fie posibilă. Ordinea socială impune o cultură comună; indiferent de natura situației, faptele nu pot produce în mod independent acel sistem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
faptele nu pot produce în mod independent acel sistem comun de idei, interpretări și valori ce caracterizează o societate viabilă. Faptele sunt, pe de o parte, în afara oricărui control, iar pe de altă parte, inadecvate. Deci orice cultură este o prejudecată sistematică. Societatea are nevoie de paradigme. Orice problemă, care în lumina rațiunii rămâne deschisă, reprezintă o prejudecată. Nici o societate fără cultură, nici o cultură fără prejudecăți impuse. Numai prejudecata face posibilă viața socială și ordinea socială. (E. Gellner, 1998, p. 43
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o societate viabilă. Faptele sunt, pe de o parte, în afara oricărui control, iar pe de altă parte, inadecvate. Deci orice cultură este o prejudecată sistematică. Societatea are nevoie de paradigme. Orice problemă, care în lumina rațiunii rămâne deschisă, reprezintă o prejudecată. Nici o societate fără cultură, nici o cultură fără prejudecăți impuse. Numai prejudecata face posibilă viața socială și ordinea socială. (E. Gellner, 1998, p. 43) Esențialismul funcționează subtil la nivelul prejudecăților ca o pârghie de transmitere a experienței decantate în structuri. Așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
parte, în afara oricărui control, iar pe de altă parte, inadecvate. Deci orice cultură este o prejudecată sistematică. Societatea are nevoie de paradigme. Orice problemă, care în lumina rațiunii rămâne deschisă, reprezintă o prejudecată. Nici o societate fără cultură, nici o cultură fără prejudecăți impuse. Numai prejudecata face posibilă viața socială și ordinea socială. (E. Gellner, 1998, p. 43) Esențialismul funcționează subtil la nivelul prejudecăților ca o pârghie de transmitere a experienței decantate în structuri. Așa se face că, deși se acceptă diversitatea, în spatele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
control, iar pe de altă parte, inadecvate. Deci orice cultură este o prejudecată sistematică. Societatea are nevoie de paradigme. Orice problemă, care în lumina rațiunii rămâne deschisă, reprezintă o prejudecată. Nici o societate fără cultură, nici o cultură fără prejudecăți impuse. Numai prejudecata face posibilă viața socială și ordinea socială. (E. Gellner, 1998, p. 43) Esențialismul funcționează subtil la nivelul prejudecăților ca o pârghie de transmitere a experienței decantate în structuri. Așa se face că, deși se acceptă diversitatea, în spatele ei rămân, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
paradigme. Orice problemă, care în lumina rațiunii rămâne deschisă, reprezintă o prejudecată. Nici o societate fără cultură, nici o cultură fără prejudecăți impuse. Numai prejudecata face posibilă viața socială și ordinea socială. (E. Gellner, 1998, p. 43) Esențialismul funcționează subtil la nivelul prejudecăților ca o pârghie de transmitere a experienței decantate în structuri. Așa se face că, deși se acceptă diversitatea, în spatele ei rămân, prin intermediul prejudecăților, reducționisme de tip esențialist. Rostul demersului făcut nu a fost acela de a analiza pe larg prejudecățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
face posibilă viața socială și ordinea socială. (E. Gellner, 1998, p. 43) Esențialismul funcționează subtil la nivelul prejudecăților ca o pârghie de transmitere a experienței decantate în structuri. Așa se face că, deși se acceptă diversitatea, în spatele ei rămân, prin intermediul prejudecăților, reducționisme de tip esențialist. Rostul demersului făcut nu a fost acela de a analiza pe larg prejudecățile față de familia monoparentală, ci doar de a arăta cu titlu de exemplu cum, începând cu prejudecățile pe care le înfruntă, pentru familia monoparentală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prejudecăților ca o pârghie de transmitere a experienței decantate în structuri. Așa se face că, deși se acceptă diversitatea, în spatele ei rămân, prin intermediul prejudecăților, reducționisme de tip esențialist. Rostul demersului făcut nu a fost acela de a analiza pe larg prejudecățile față de familia monoparentală, ci doar de a arăta cu titlu de exemplu cum, începând cu prejudecățile pe care le înfruntă, pentru familia monoparentală se creează inegalități sociale (unele mai subtile decât altele). 2. Inegalitățile și șansele familiei monoparentaletc "2. Inegalitățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se acceptă diversitatea, în spatele ei rămân, prin intermediul prejudecăților, reducționisme de tip esențialist. Rostul demersului făcut nu a fost acela de a analiza pe larg prejudecățile față de familia monoparentală, ci doar de a arăta cu titlu de exemplu cum, începând cu prejudecățile pe care le înfruntă, pentru familia monoparentală se creează inegalități sociale (unele mai subtile decât altele). 2. Inegalitățile și șansele familiei monoparentaletc "2. Inegalitățile și șansele familiei monoparentale" În sfera publică au fost remarcate o serie de discrepanțe între femei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Discriminările instituționale (prin reguli, politici, practici), precum și în plan mai larg, legislativ, sunt greu de surprins, toate aceste instanțe fiind, aparent, neutre la gen, clasă, etnie etc. Discriminările posibile sunt indirecte, la nivelul consecințelor desprinse din practici, acestea fiind tributare prejudecăților, stereotipurilor de gen în primul rând. Pentru familia monoparentală, considerată, așa cum am arătat, drept una dintre candidatele de primă mărime la sărăcie, premisele rezistenței la discriminări sociale sunt mult scăzute. Rezistența mai mică față de discriminare mai poate fi cauzată și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]