1,965 matches
-
o bere -, Dinu confirmă în parte zvonul cum că în facultate l-a părăsit prietena, care s-a căsătorit cu un profesor universitar. Poate că e adevărat. De la început, de cînd a venit în combinat, Dinu e închis în el, preocupat mereu de problemele inginerești; merge singur la film sau la teatru, unde îl întîlnesc de foarte multe ori. Ei, îl întreabă domnul Florea pe Dinu, ce părere ți-a lăsat individul? Numai un imbecil se poate lăuda, și-ncă față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am dreptate, cînd ceilalți tac?!... Ce bine-ar fi să am... replică pentru cîte frunți plecate stau acum !... Chiar și tînărul inginer bătăios, cel care voia să meargă pînă în pînzele albe, stă cu fruntea plecată, cu privirea în agendă, preocupat intens de niște cifre notate acolo. Primind postul de șef de secție, salariul lui s-a mărit imediat cu cel puțin cîteva sute de lei, ca apoi să înceapă să crească încet și sigur, pînă pe la vreo patru mii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prăjeală, câteva hârtii dormitau lângă bordură, mototolite de pumni misterioși, claxoanele gemeau apăsate de șoferi excitați din cauza traficului infernal. În vitrine fuseseră agățate ghirlande cu globuri colorate, se apropia Crăciunul, oamenii aveau în mâini pachete de diferite mărimi, toți păreau preocupați și grăbiți, sfîrșitul de an își anunța sosirea prin reclame agresive atârnate peste fațadele blocurilor. Se decisese să treacă repede strada - semafoarele astea se strică exact atunci când este mai mare nevoie de ele! -, probabil că ea îl aștepta, deja, cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sunt multe lumini, există și multe locuri în care întunericul este de nepătruns. De pildă, în jurul Babilonului, după ce te îndepărtezi un pic. Sunt multe alei neluminate, la unele se lucrează, poți să treci chiar neobservat. Pui mâinile în buzunare, mergi preocupat - faci în așa fel încât să pari preocupat - și nu-ți dă nimeni atenție. Am avut și noroc, totuși. Curva aia râsese, atunci când stăteam la coadă pentru a cumpăra creioanele. La un moment dat, în liniștea care se lăsase, i-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care întunericul este de nepătruns. De pildă, în jurul Babilonului, după ce te îndepărtezi un pic. Sunt multe alei neluminate, la unele se lucrează, poți să treci chiar neobservat. Pui mâinile în buzunare, mergi preocupat - faci în așa fel încât să pari preocupat - și nu-ți dă nimeni atenție. Am avut și noroc, totuși. Curva aia râsese, atunci când stăteam la coadă pentru a cumpăra creioanele. La un moment dat, în liniștea care se lăsase, i-am auzit râsul. Și am mers după el
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de plastic albă, pe care o car și acum după mine; tot în pungă am și poșeta specială pentru petreceri și pantofii care m-au ros. — Sunt curios: cum a fost? mă întreabă Eduard pe neaștep tate, cu o mină preocupată, în timp ce ne așezăm la masă. Aveam emoții pentru tine! Despre ce ai scris? Emoții pentru mine? Nimeni nu a avut niciodată emoții pentru mine (decât, ocazional, ai mei - emoții moderate de părinți ocupați)! Mă scutur, înfrigurată iar - dar nu de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lacrimi, dar nu de plâns!) — Ai o adevărată obsesie pentru Anda! răspunde el, cu un zâmbet larg pe buze. Fata asta face o impresie de neșters asupra tuturor celor cu care intră în contact! Tace și se uită la mine preocupat. — în definitiv, e treaba ta, adaugă, aproape distant, ridi cân du-se de la masă. Tu ești autorul, ale tale sunt personajele, a ta este acțiunea. Eu sunt doar unul dintre personaje și, din această postură, pot doar să-ți ofer
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
despre tine și abia așteaptă să te cunoască. — E în regulă, îi spun, oricum mergeam spre parc, la plimbare. E o zi ademenitoare, cu iz de primăvară. — Așa ți se pare? mă întreabă el, oprindu-se locului cu o mină preocupată. Hm, nu știu ce să zic... Mi se pare destul de frig, încă. Inspiră adânc și de data asta mă uit eu la el pânditor. Dar nu spune nimic și nu arată nimic pe chipul lui frumos și de ne pătruns. Ne reluăm
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vreme. Dacă mă mai sărută o dată, cred că voi fi convinsă de-a binelea. Tac, stânjenită. Aș vrea să-mi desprind mâna din mâna lui, dar mă strânge cu strășnicie. Ai spus ceva despre un premiu la olimpiadă, continuă el, preocupat. E adevărat? Am uitat complet de diplomă. îmi întorc fața, să nu mă vadă îmbujorându-mă, și o pornesc iar la drum, cu mâna prizonieră pentru totdeauna parcă în mâna lui. — Nu contează, îi răspund, stânjenită, n-aveam de gând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în mână, lăsându-l să atârne în jos. Râseră amândoi, înveseliți deodată, și Eduard o întrebă cum o cheamă. Fata îi răspunse, continuând să tremure de frig, că o cheamă Carla. Eduard îi privi silueta fragilă și își încreți fruntea, preocupat. — De unde știi că sunt începător? o întrebă el cu un glas mirat. Cum ți-ai dat seama? Dar ea își flutură brațul subțire în semn de rămas-bun și se îndepărtă, pășind cu tălpile goale pe nisipul umed - abia atunci zări
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Se sui în avion strivind între dinți un calmant, ca să-și strivească spaima care, în mod ciudat, nu o pândea dinăuntru, era undeva în afara ei, ca și cum chiar Clara o invocase, pentru a se oglindi în ea. Avionul era plin. Persoane preocupate, în haine sobre, discu tau șoptit sau, dimpotrivă, vorbeau tare și emfatic, consultându-și iritate ceasurile. Câțiva vilegiaturiști plictisiți răsfoiau reviste lucioase, violent colorate. Clara îi observă, indiferentă, prin ochelarii ei fumurii, după ce își consultă, la rândul ei, ceasul. Se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sigil negru - o deschise - o ceti? o rupse bucăți și cu ea mintea sa... o copie de pe un testament părea a fi după cât se putea pricepe din bucățile rupte. El muri în spitalul de alienați... palid, mut până-n ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare Fructul amorului acestor oameni fu Dionis. Văduvita sa mumă îl crescu pe el cum putu din lucrul mînilor ei - mâni delicate de doamnă - fața ei palidă ca ceara, ochii ei de-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zise ea întrerupt, acolo-i sărmanul... în casa cea pustie de peste drum... l-am văzut căzând ca mort pe podele... cine știe dacă n-a și murit. Aleargă, tată,.. poate încă nu-i prea târziu. - Cum arăta el? întreabă bătrânul, preocupat cum se vede de-o cugetare complicată. - O! e frumos! zise ea repede... ș-apoi își mușcă zâmbind buzele. Se mai ivi încă un om pleșuv și cu ochelari, cu care bătrânul vorbi repede și încet, arătîndu-i scrisoarea. Pleșuvul clătină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu observase, nu-i spusese nici o vorbă, nu trecuse nici măcar pe la fereastra camerei ei. Sâmbătă coborâse la bucătărie și îl zărise doar de departe. În noaptea de Înviere îl văzuse la biserică, dar el părea aiurit, se uita pe deasupra mulțimii, preocupat parcă de mirosul de mărgăritar amestecat cu tămâie. Stătea cu nările umflate, ca omul care adulmecă. Ziua de Paște fusese cu adevărat de coșmar. Spătarul plecase fără să-i spună la revedere, iar ea privise din foișor hora din fața bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
una de aprobare sau de negare. Tot cam la aceleași răstimpuri ofta. Deodată, ușa se deschise și prin ea pătrunse madam Săvulescu, amica lui Băși, jupâneasa de la "pătrunjelistică", neobosita și agasanta șefă a Milenei. Și asta afișa o meclă foarte preocupată: "Te-au informat și pe tine?" "Ce?", se holbă moșul ca sculat brusc din somn. "Te-au anunțat și pe tine de dezinsecție și deratizare?" Da, m-au anunțat", face boșorogul sastisit. Niște idioți, ce mai! Îți dai seama în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a uitat-o dân greșeală dă malpraxilis. Și judică-te, după aia, cu asigurările, tată. Vai dă capu' nostru! Ăștia o să ne roază beregățile, să mor!" Liniștea fu întreruptă de o întrebare cu caracter introductiv din partea fetei: "Auzi?". "Ă?", răspunse el preocupat. Înainte de povestea asta, parcă voiai să-mi spui de o chestie pe care v-a zis-o profesoru' la facultate, la sfârșitu' seminarului, când ați rămas voi doar câțiva..." "A! Da, mă. O chestie tare de tot", se entuziasmă imediat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
diferență pe care mă aștept să o sesizezi. Cură țin starletele astea de la televizor când vor să pună mâna pe câte un dobitoc bogat. Înțelegi?". Da", spuse Milena și avu un zâmbet mic. Unul pe care profesoara nu-l observă, preocupată fiind să-și pună trei lingurițe și jumătate din zaharniță. Ridică un deget în semn de atenționare: "Zahărul diminuează efectul cofeinei. Am citit un articol foarte deștept al unui grup de cercetători canadieni. Pe șeful lor, profesorul Lombardière, îl cunosc
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
groapa cu nisip îi aducea laudele colegilor de breaslă. Învățată să lupte pentru orice reușită, își dădea tot interesul deși antrenamentele erau îngrozitor de obositoare. Savinschi investi în ea muncă și speranțe fiind convins că poate ajunge o sportivă de performanță. Preocupat, doar, de înzestrarea fetei și de propriile aspirații, el uită să acorde atenție structurii sufletești și educației serioase a Luanei. Întoarsă acasă de la antrenamente, ea trebuia să facă adevărate eforturi pentru a-și termina temele. Obosită, nu mai găsea resurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în speranța că mașina ce se vedea în zare era aceea a bărbatului ei, care se grăbea să vină lângă ea, să-i vorbească și s-o strângă în brațe. Visa accidente oribile, îl vedea mort, întins pe caldarâmul rece. Preocupată doar de soțul ei și dependentă de prezența acestuia, nu-i mai stătu mintea la carte, neglijă facultatea, pierdu examenele și urma să rămână repetentă. Când se întâmplaseră toate astea? Mai ieri era o femeie măritată studioasă, se bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
interesant și făcuse o analogie cu una din crizele firmei dar nu avusese curajul să abordeze problema față de Bariu. Acum, natura discuției și apropierea timidă dintre ei îi spuneau că ar trebui să încerce. Și totuși, ezita. El o văzu preocupată, ghici că vorbele lui i-au ajuns la suflet și mai departe, intui dorința ei de-a vorbi și spuse, căutându-i privirea: Luana, trebuie să recunosc că ești pentru mine mai mult decât o secretară. Probabil că ai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care le văzuse și prezentări de modă la care fusese invitat. Sora lui Rocco era creatoare de modă, însă Darcey știa foarte bine că interesul lui pentru modă nu se datora în întregime Sofiei. Era unul dintre bărbații cei mai preocupați de modă pe care îi cunoștea. În această seară era îmbrăcat în Armani din cap până-n picioare. Îi stătea bine. Și ce-o să se întâmple cu compania ta, acum că lupii cei mari și răi de la InvestorCorp vă bat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vremuri, ne-am simțit bine, Alain e o companie foarte plăcută, Cred că ar trebui să fiu puțin ofensat în sinea mea, să-mi manifest dreptul de a fi gelos și să mă comport ca un bărbat lezat în, dar preocupat acum de dialogul subteran al trupului meu, de linia gâtului ei gol ce coboară, Nu te mai uita așa la mine, Theo, Cum?! fac pe nevinovatul, Știi tu bine! și ca să nu mă mai uit așa cum știu eu bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Cristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor, oamenii grăbiți să ia lumina vieții, ca fluturii de noapte la lumină înghesuindu-se, doar eu, cu sufletul neîmpăcat și tulbure la această sărbătoare a luminii, și ochiul preocupat al Americii, deasupra noastră n-am văzut lumina, 2 mai, pe drumul spre mănăstire de la școală împreună cu Daniel, el zburdă fericit înaintea mea, a luat trei de zece astăzi și arde de nerăbdare să arate carnetul părintelui Ioan, eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mea se blochează iarăși la cuvintele neînțelese ale lui Radu, e o adevărată gnoză ceea ce face el, sunt și aici ca și dincolo mai multe nivele, creativitatea artistului, mă întreb eu iarăși, dar Radu nu-și pune acum această întrebare preocupat să scrie pe ecran, var dim, x0 și alte semne imposibil de descifrat pentru mine, și ecranul se schimbă aducându-mi înainte faimoasa curbă ca dovadă a existenței sau inexistenței lui Dumnezeu, Radu și Kant nu s-au hotărât încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
carne și oase și nu aveam idee că „nebunia“ ei era o boală care poate fi clasificată și chiar tratată sau măcar ținută sub control (probabil că, În românia acelor vremuri, nici măcar părinții ei nu știau acest lucru) și eram preocupată exclusiv de gândul să scap cumva de ea. Plimbarea ne-a picat cam cu ghionturi, așa că, ajunse la vasul libertatea, am hotărât să ne Întoarcem, fărĂ suc, prin oraș de data asta, și să luăm autobuzul spre casă. Nebuna se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]