1,599 matches
-
interne, însă totul a revenit la normal. Bobo era mai liniștit, dar tot era intrigat de înțepăturile simetrice. Apoi, chiar în ziua aceea, a observat aceleași semne pe gâtul unui om care venise să-și viziteze fiica internată la Urgențe. Presimțea că e ceva, că există o insectă care aduce un virus, dar nu avea nici o dovadă. Nici tatăl lui nu părea să dea importanță, atât timp cât analizele se dovediseră bune. Apoi a sunat-o pe Giulia, tot întrebându-se unde l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să transforme casa în monument național. Tot ce avea de făcut era să treacă prin diverși funcționari ori să-i elimine cumva pe cei care se opuneau. A coborât plutind peste pervazul ferestrei, cu mintea plină de planuri, fără să presimtă că acelea erau ultimele lui clipe fericite. De a doua zi a început calvarul care l-a adus în cea mai neagră dintre perioadele existenței sale, începută abrupt în ziua de 1 iunie 2005. 34. Zogru a plecat vesel de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zborul avântat. Povestea ei se-oprește aici, Că zborul ei de-acum se curmă. Acesta a fost bietei ființe, Jocul șăgalnic cel din urmă. Dezastrul Un dezastru neașteptat, În Japonia, s-a-ntâmplat. Valuri mari i-au nimicit, Fără-a presimți nimic. Locuințe dărâmate, Străzi înghițite de ape, Câmpurile destrămate De ocean înghițite toate. Oamenii speriați țipau, Cât puteau ei, alergau. Cu ochii în lacrimi strigau, Moartea celor dragi vedeau. Neștiind ce se-ntâmplă Cu-a lor viață, cu-a lor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și lipsa de griji se citeau chipurile lor. Dar, încet-încet, pe nesimțite, venea primăvara. Dealurile își recăpătau vechea lor culoare, iar ghioceii își scoteau căpșoarele de sub zăpadă. Omul de zăpadă se simțea din ce în ce mai anemic. O boală fără nume îl rodea. Presimțea că nu va mai rezista multă vreme. Copiii i-au ghicit suferința și, în fiecare zi, îi reînnoiau veșmântul. Într-o după amiază, însă, nu au mai găsit din omul de zăpadă, decât o băltoacă în care pluteau o pălărie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vieții sale, el a fost unul din artizanii ei cei mai conștienți, mai lucizi. Trăim azi Într-o lume absolut nouă, Iar țesătura Întâmplărilor ne Învăluie trupurile, Ni le scaldă Într-o aură de bucurie. Ceea ce oamenii de altădată au presimțit uneori prin muzica lor, Noi realizăm În viața de fiecare zi. Ceea ce pentru ei era de nepătruns și absolut, Nouă ne pare un lucru simplu și bine cunoscut. Noi totuși nu-i disprețuim pe oamenii aceia; Știm ce datorăm viselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bucurie decât orice alt eveniment din viața lui, era o legătură importantă și serioasă. Cel puțin așa se gândea, uneori, privind-o În timp ce se Îmbrăca sau pregătea ceva În bucătărie. Cel mai adesea totuși, În timpul săptămânii, când ea era departe, presimțea că totul era o farsă, o ultimă și sordidă glumă a existenței. Nefericirea noastră nu atinge apogeul decât atunci când am Întrezărit, Îndeajuns de aproape, posibilitatea practică a fericirii. Accidentul s-a petrecut Într-o noapte de februarie, la Chris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avea să-i permită lui Hubczejak, mult mai târziu, să identifice textul În grămada de note găsite la Clifden). Unii oameni se agață cu ferocitate de viață, o părăsesc, cum spunea Rousseau, Încrâncenați; nu acesta avea să fie, Michel o presimțea, cazul Annabellei. Era născută pentru fericire, Comoara inimii oricui și-o dăruia, Chiar viața și-ar fi dat-o din iubire, Pentru micuții de un sânge cu ea. Prin strigătul copiilor, Prin sângele transmis Visul ei veșnic viu - Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
noi doi și ce anume ni se pusese la cale. 2. - Azi! se tot bucura Moru de cuvântul nou meșteșugit, după care a Început să vorbească, amestecând cuvintele rostite cu cele gândite, de parcă trebuia să-mi spună totul repede-repede. Cine știe cum, presimțise că nu mai aveam timp de pierdut dacă doream să Împlinim acel lucru pentru care ne aduseseră pe lume mumele noastre. Mamă-sa venise de undeva de la Miazănoapte, alungată de niște oameni din alt neam... E ciudat, iar de cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fi-nțeles? BĂRBATUL CU ZIARUL: Să vedem... Poate că măcar de data asta tace. BĂTRÎNUL CU BASTON (Se reașază, epuizat ca după o luptă): Iar se usucă! Mă-ntreb ce are de asudă-n halul ăsta. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu presimt că de data asta o să tacă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Dumneata, iartă-mă că ți-o spun, presimți prost tot ceea ce presimți. O să vezi că o să-nceapă iar. BĂRBATUL CU ZIARUL: Dacă-ncepe iar, eu îi smulg măgăoaia și i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Se reașază, epuizat ca după o luptă): Iar se usucă! Mă-ntreb ce are de asudă-n halul ăsta. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu presimt că de data asta o să tacă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Dumneata, iartă-mă că ți-o spun, presimți prost tot ceea ce presimți. O să vezi că o să-nceapă iar. BĂRBATUL CU ZIARUL: Dacă-ncepe iar, eu îi smulg măgăoaia și i-o arunc pe fereastră. DOAMNA CU VOAL: Hai să-l mai lăsăm în plata domnului. Chiar că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
după o luptă): Iar se usucă! Mă-ntreb ce are de asudă-n halul ăsta. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu presimt că de data asta o să tacă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Dumneata, iartă-mă că ți-o spun, presimți prost tot ceea ce presimți. O să vezi că o să-nceapă iar. BĂRBATUL CU ZIARUL: Dacă-ncepe iar, eu îi smulg măgăoaia și i-o arunc pe fereastră. DOAMNA CU VOAL: Hai să-l mai lăsăm în plata domnului. Chiar că l-am luat prea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
amăgească. Nu-l lua! Ce să faci cu un bilet dacă nu poți pleca nicăieri... niciodată? E un bilet otrăvit, domnule! Iar tu... (Către CASIER.) ești un porc. Bruno! CASIERUL (Pentru sine, frământându-și mâinile.): Ah, o să se sfârșească prost... Presimțeam eu c-o să se sfârșească prost. HAMALUL (Către BRUNO.): De ce nu-i spui adevărul? De ce nu-i spui că n-are nevoie de bilet? Că n-are nevoie de nimic? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către CASIER, naiv.): De ce nu-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLĂTORULUI.): Domnule, de fapt... noi... Nu trebuie să o luați de bună... Știți, când e vorba de nori... Sunt atât de imprevizibili... Fericit că a găsit formula.) Natura e imprevizibilă, domnule! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aerian, pentru sine.): Știam, știam. O presimțeam. HAMALUL: De fapt... noi v-am povestit cum a fost... până acum. Dar, nu-i așa, ceea ce ar putea să se întâmple... Ploaia ar putea să înceapă dintr-un moment într-un altul... (ȘEFUL GĂRII iar nervos și agitat; fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
praștia lui David. Fac din nou o paranteză, scurtă, vă promit. Cred că vi s-a întâmplat și vouă, încă din copilărie, să doriți să fărâmați ceva prețios tocmai pentru că e prețios. S-ar putea ca însuși faptul că noi presimțim valoarea unor lucruri să ne facă să vrem să le distrugem. Ba nu, nu să le distrugem, nu asta, ci să le mânjim, să le vedem plângând. De ce? Numai din invidie? Mi se pare simplist. Nu v-a trecut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
umbli? După câte ți-a făcut?! Gina o studia. Privire seacă, lămâie încă nestoarsă. Printre buze, șerpește, mai mult spre muscoiul care se oprise pe franzela femeii: - Intru puțin la Meli Melo, până vă rezolvați. Au băgat noutăți proaspete, după cum presimt. O zbughi printre mașinile ce începuseră să se urnească. Reuși să traversezespre prăvălioara din stația troleibuzelor ce veneau dinspre Hipodrom. O urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Oh, părinte! se plânse Inti Ávila. Faptul că ați acordat atâta credință lui Dumnezeu probabil că a epuizat capacitatea dumneavoastră de a mai crede și altceva. De ce să nu admiteți - deși pare absurd - că un băiat are puteri necunoscute și presimte că i se va pricinui un rău neamului său? — Bine! Bine, acceptă preotul, ridicându-și brațele și agitând pipa. Să admitem... De-a ce o să ne jucăm acum? Să vedem ce este și pe unde va veni mașina verde... — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
presentimentele odihnei și a morții... Presimțirea sfârșitului este mai tragic resimțită decât sfârșitul însuși, pe care îl simbolizează iarna. În noaptea cea mai lungă a anului, în fundul întunericului celui mai adânc, sufletul întrevede lumina și, sub stratul de zăpadă se presimte viața, noul ciclu vital periodic al anului care va începe... Finalul acestui ciclu periodic al naturii, este un moment de odihnă și meditație... Și, astfel, Iorgu continuă să mediteze... Afară se aude numai mugetul vântului dezlănțuit bezmetic, izbind în pereți
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
plimbau Înlănțuiți, legați la gură cu același fular mov, au trecut pe lângă mine fărĂ să mă bage În seamă. N-am putut să rezist mai mult de două-trei minute și am decis să-mi pun la loc șosetele și cizmele, presimțind că petre- cusem suficient timp desculță pentru a mă alege cu o răceală pe cinste. Într-adevăr, a doua zi a Început să-mi curgă nasul ca un robinet și să tușesc, ba chiar spre seară am făcut și puțină
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lege misterioasă, care poate cândva a dat naștere chiar universului cu milioanele de sori și planete, mă Împingea din nou, cu violență, spre o nouă ordine a existenței, spre o nouă percepție a fibrei lumii, Șaman 171 pe care o presimțeam cu un al șaselea simț, dar Încă n-o puteam desluși. Deocamdată trebuia să mă agăț cum puteam de marginile alunecoase ale propriei mele ființe, ca să nu cad și mai jos. Dana a apărut spre seară, veselă și arsă de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lui Jean-Claude În legătură cu mine nu mersese așa cum sperase el. Îi simțeam de la distanță ostilitatea și bănuiam că devenisem pentru el o prezență cel puțin jenantă, poate chiar inoportună. Cunoscusem În sfârșit fiara din el, acea parte Întunecată pe care o presimțisem dintotdeauna, pentru că - dincolo de Încrederea sa nebună În viață și de abilitatea de a-i inspira pe cei din jur - Jean- Claude nu era nici pe departe cineva care cultiva benevolența universală, ci Își urmărea foarte precis pro priile interese, fiind
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
plimbau înlănțuiți, legați la gură cu același fular mov, au trecut pe lângă mine fără să mă bage în seamă. N-am putut să rezist mai mult de două-trei minute și am decis să-mi pun la loc șosetele și cizmele, presimțind că petrecusem suficient timp desculță pentru a mă alege cu o răceală pe cinste. Într-adevăr, a doua zi a început să-mi curgă nasul ca un robinet și să tușesc, ba chiar spre seară am făcut și puțină febră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
printr-o lege misterioasă, care poate cândva a dat naștere chiar universului cu milioanele de sori și planete, mă împingea din nou, cu violență, spre o nouă ordine a existenței, spre o nouă percepție a fibrei lumii, pe care o presimțeam cu un al șaselea simț, dar încă n-o puteam desluși. Deocamdată trebuia să mă agăț cum puteam de marginile alunecoase ale propriei mele ființe, ca să nu cad și mai jos. Dana a apărut spre seară, veselă și arsă de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lui Jean-Claude în legătură cu mine nu mersese așa cum sperase el. Îi simțeam de la distanță ostilitatea și bănuiam că devenisem pentru el o prezență cel puțin jenantă, poate chiar inoportună. Cunoscusem în sfârșit fiara din el, acea parte întunecată pe care o presimțisem dintotdeauna, pentru că - dincolo de încrederea sa nebună în viață și de abilitatea de a-i inspira pe cei din jur - Jean- Claude nu era nici pe departe cineva care cultiva benevolența universală, ci își urmărea foarte precis pro priile interese, fiind
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se poate. Încă nu ai greșit nimica <victor37>: ce era să greșesc? <lia>: gramatică, etc <victor37>: era și greu. Folosesc cuvinte simple, construcții simple. Fostul prof de română m-ar lua de nas dacă aș greși... <lia>: ți-am zis: presimt încurcături. Mai bine mă duc... <victor37>: cum vrei. Dar ai grijă <lia>: de ce? <victor37>: poate nu-i vremea. Și să nu te- mpiedici... <lia>:pa - Iarăși pe mirc? - Am terminat proiectul. Nici nu te-ai uitat pe el. - La
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mulți trec În tabăra homo; inimile nu mai bat ca altădată nici cînd văd un mort, televiziunile livrează la domiciliu sosuri cu carne proaspătă, de om, În sînge, Berg, aburindă, Berg, operatorii ajung la locul accidentului imediat, parcă l-au presimțit, chiar Îți zici, uneori, că l-au provocat, au un simț formidabil, sosurile aparte l-au dezvoltat, au fost hrăniți, ai zice, c-un amestec de sînge și cu ceva secret, nici ei nu știu prea bine cu ce au
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]