1,175 matches
-
pe lacrimi murmură cu tremur în glas. Numai Dumnezeu știe câte se pot întâmpla până mâine !, gândindu-se, poate, la unii dintre noi cu mulți ani crestați pe răbojul vieții, și cu sănătatea șubrezită, ori, poate chiar la dânsul... O presimțire rea... mă cutremură. Mi se părea că ne vedem pentru ultima oară. Ne-am privit o clipă într-o tăcere tulburătoare, de parcă am fi măsurat tot trecutul trăit în viața noastră de pribegi... Și, din nou ne-am cercetat în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu-i nimic... Numai unu’ de-am fi venit și..!” Îmi reveniră în minte vorbele lui Bistriceanu.. cel cu ideea întâlnirii noastre.. „ - Da, Mihăiță... ai dreptate... ai dreptate Mihăiță !” mi-am zis, cu teamă în suflet, zguduit din nou de presimțirea aceea urâtă. Și, pășind mai departe, sprijinit în baston, cu iuțeala gândului, începu depănarea amintirilor, singurele bunuri pe care le luam cu mine. Cu fiecare pas, școala ieromonahului Veniamin rămânea în urmă... Cu capela... cu sălile de clasă și holurile
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dar nu era al unui animal marin. Era al unui om. Am rămas pironit de spaimă. Și dacă soarta mea o să fie aceeași? Vocea Aiei, de undeva de departe, adusă de vânt în auzul meu, m-a smuls brusc din presimțirea aceea funebră. Femeia s-a apropiat îngrijorată: oricât m-aș fi ferit, ea a reușit să-mi citească îngrijorarea lăuntrică și să înțeleagă amărăciunea simțămintelor mele. M-a îmbrățișat ocrotitoare și m-a sărutat pe ochi. Am izbucnit în hohote
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
inocență. Război Totuși, aici simt zilnic în jur prezența concretă a morții: o ating fizic ca pe o bucată de pâine pe care o țin în mână de câte ori mănânc. Din fiecare lucru ce se-ntâmplă la Tomis mustește adânc o presimțire funebră. Se simte în aer o încordare continuă; romanul e împotriva grecului, getul împotriva romanului, grecul împotriva getului. Violența izbucnește cu furie la orice intersecție a străzilor pe care calci. Toți se comportă ca și cum ar fi într-un perpetuu război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
există... Ceea ce a mai rămas din el e o relicvă mizeră, fără virilitate, fără nici un rest de orgoliu. Nu mai am nici o nevoie de dragoste, nu mai reușesc să am nici un sentiment. Doar oboseală - o sfârșeală letală - și o neîndoielnică presimțire a morții... Humă Să mori cu încetul. Să te stingi imperceptibil, urmând foșnetul fin al vântului ce scutură petalele unui trandafir. Să percepi, în adânc, orice ecou sufletesc al acestei extincții pure. Și apoi îngroparea în prospețimea humei, ca să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nevoia de a căuta sfatul unui consilier spiritual, cu practica rugăciunilor și lectura scripturilor; iar controlul destinului se asociază pozitiv cu un loc al controlului extern, negativ cu credințele creștine tradiționale și pozitiv cu credințele spirituale, supranaturale și credința în presimțiri. Constituind un cîmp de cercetare foarte actual și în plină expansiune, teritoriul teoretic și aplicativ al axiomelor sociale constituie un rezervor al subiectivității sociale de profunzime, care, odată explorat, poate prezice un ansamblu de comportamente sociale problematice. 7.10. Diagnoze
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Să fie aceasta una din formele de expresie care dă seama de limitele rostirii noastre? Cred că, pe un anumit interval, există o suprapunere între nerostit și ne-rostibil, pe seama lui încercându-și (și încurcându-și) talentul artiștii, unul din semnele presimțirii limitei putând fi neliniștea (având ca "maximă" angoasa). A avea dreptate dă seama de o rostire adecvată (la ce?) a realității sau de orientarea înspre dominație a unuia sau altuia dintre discursuri? Pentru cea de-a doua variantă a avea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
doresc! Pentru mine și pentru alții. Să nu mă întrebați însă cum arată o "existență trează"! * Într-un fel, sinuciderea are ceva autentic: dezvăluie o vocație. * Încerc aici o treptată dezvăluire de sens. Asta arată că m-am săturat de presimțiri, de convingeri întemeiate pe posibili. * Invidiez scrisul "firesc" al unor autori care îmi dau impresia că lucrurile nu puteau fi rostite altfel. E un scris ce devine "instituție", modalitate de rostire "oficială", ce creionează puncte de reper pentru existența unei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
bolilor ce încep să ne reorienteze atenția de la ceea ce se întâmplă în jurul nostru spre ceea ce se întâmplă în noi. În momentul în care începi să-ți resimți existența organică, naivul sentiment de libertate specific tinereții începe să fie împuținat de presimțirea apropierii limitei de netrecut. Când mă întreb cine va plânge după mine simt că ar trebui să devin mai bun cu ceilalți. Însă teama mea de necunoscutul morții îmi va putea fi anulată de povara a cât mai mulți apropiați
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
că nu am citit toate lucrările relevante pentru tema abordată, raportat la aceste rânduri mă simt liniștit: prin ele epuizez zilnic subiectul propus, și anume sensul existenței proprii. Ele îmi asigură posibilitatea unei continue adecvări la sine, spărgând distanța oricărei presimțiri. * Sufletul este simbolul căutării, al dorinței noastre de sens. E unul din semnificanții majori pe care l-am conturat la capătul acestor căutări. * Faptul că peste unele idei s-a așternut uitarea nu demonstrează inadecvarea acestora, ci mai curând nerăbdarea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
îmi dă ghes să forțez așteptarea unei metanarațiuni cheie, care să centralizeze toată împrăștierea în diferite tipuri de fundamentări adusă de postmodernitate. Faptul că simt nevoia unei metapovestiri s-ar putea să fie mai curând un semn patognomonic decât o presimțire a viitorului. * Terorismul, prin faptul că dă un chip Răului, justificând pretențiile unora de a fi de partea Binelui, sprijină continuarea mentalității metafizice axată pe o viziune maniheistă specifică secolului XX. Cărăm după noi din secolul trecut această dorință de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
rău decât greșelile care le-au motivat. Semn că teama noastră de lipsa ordinii este prea mare pentru a mai putea zări păcatele pe care le înfăptuim în numele unei pretinse justiții. Judecata (și pedeapsa) sunt păcate esențiale ale omenirii. Această presimțire a fundamentat succesul creștinismului. Însă distanța dintre ideal și ceea ce a realizat demonstrează imposibilitatea izbăvirii de acest păcat. * Odată cu inventarea parfumului tot ce este plăcut pe lume miroase a femeie. * O carte reprezintă un dublu țipăt: al existenței autorului, acesta
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
întrețină receptivitatea la nuanțe, la sugestii: pe căi, s-ar zice, „inanalizabile”. Lipsesc oare cu totul, în această „uvertură” a romanului, pătrunderile în ceea ce „spune”, neauzită de ceilalți, „vocea” interioară a Vitoriei Lipan? Cum ar putea fi așa, când temerile, presimțirile, încordarea, așadar tot atâtea forme ale unui incipient proces sufletesc (pe care se va clădi în fapt totul), rămân nemărturisite nimănui altcuiva decât sieși? Și încă: fără ele, fără a se ajunge, într-un fel sau altul, și la „stratul
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
zeii! toți au murit! toți mor! numai Norocul trăiește și va trăi alături cu Vremea, nemuritoare ca și el...” (s.n.). Dar În Vremea, nemuritoare, trăiește și el, ca tip etern uman, și el, el - omul operei caragialiene. „Eu am o presimțire.” Femeia caragialiană, când nu domină situația ori nu e prezență constantă În viața bărbatului, se conduce după «semne» ale destinului, e superstițioasă. Crede În presentimente și În prefigurări ale providenței, pe care le tălmăcește potrivit experienței de viață ori cere
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Într-o Îndeletnicire ce-i primejduiește viața, l-ar putea proteja, ar putea Îndepărta nenorocirea. E psihologia femeii dependente afectiv de bărbatul pe care Îl iubește și față de care manifestă o grijă aproape maternă. Veta luptă, potrivit propriei mărturisiri, cu presimțirile: m-am bătut cu gândurile toată seara”. Spovedania ei, străbătută de căință și de un anume sentiment de culpabilitate (n-ar fi trebuit să plece la Iunion), e o adevărată tiradă rostită pe nerăsuflate, o declarație pătimașă de amor prin
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
a proiecțiilor catastrofale augmentate de un nejustificat sentiment de culpabilitate: „Da de ce nu i-am spus...”; „de ce nu l-am rugat...”; „la ce am plecat...”). Monologul ei interior, centrat pe Îngrijorarea pentru viața lui Chiriac, este sintetizat și redat narativ. Presimțiri are și Mița Baston (din D-ale carnavalului), confirmate Însă În timp. Presimțirea de care-i vorbește Mița lui Pampon e, de fapt, deducție și doar În mică măsură intuiție: „Eu am o presimțire...”. Ea se conduce după semnele cărților
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
i-am spus...”; „de ce nu l-am rugat...”; „la ce am plecat...”). Monologul ei interior, centrat pe Îngrijorarea pentru viața lui Chiriac, este sintetizat și redat narativ. Presimțiri are și Mița Baston (din D-ale carnavalului), confirmate Însă În timp. Presimțirea de care-i vorbește Mița lui Pampon e, de fapt, deducție și doar În mică măsură intuiție: „Eu am o presimțire...”. Ea se conduce după semnele cărților de ghicit; e convinsă că e tradusă de amant cu o damă de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Chiriac, este sintetizat și redat narativ. Presimțiri are și Mița Baston (din D-ale carnavalului), confirmate Însă În timp. Presimțirea de care-i vorbește Mița lui Pampon e, de fapt, deducție și doar În mică măsură intuiție: „Eu am o presimțire...”. Ea se conduce după semnele cărților de ghicit; e convinsă că e tradusă de amant cu o damă de verde: „MIȚA (montându-se treptat): Nae mă traduce. IORDACHE: Aș! MIȚA: Mă traduce la sigur. IORDACHE: Fugi de-acolo! MIȚA: La
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
aparte): Să fie Nae? A! ce răzbunare ar fi! (Tare:) Domnule, zici că biletul de amor este către «Bibicul»? PAMPON: Da! MIȚA: Și este iscălit de cine? PAMPON: «A ta adorantă, Mița...» MIȚA: Mița! A! Dumnezeule! [...] MIȚA: Eu am o presimțire... PAMPON: Care? MIȚA: Cum este amanta dumitale? PAMPON: Cum să fie adică? MIȚA: De roșu, de ghindă, de tobă, ori de verde? PAMPON: De verde... MIȚA: De verde? Pampon: Da.” (s.n.). Dar Mița are motive solide de Îngrijorare: Nae n-
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
viitorul. Mai poate Însă să se Întâlnească, clandestin, cu celălalt amant, Nae, pentru care are slăbiciune. Să-și prelungească aventura năbădăioasă, scăldată În apele suspiciunii. Rațională și cu spirit practic, ancorată În realitatea lumii ei, Zoe are alt fel de presimțiri: „Ce-mi pasă! după ce m-o pierde pe mine! Fănică! n-aș voi să mă răzbuni, aș voi să mă scapi... Prevedeam asta... Presimțeam c-o să ajugem aici, când am văzut scandalul de alaltăieri-seara la Întrunire...”; În replica ei, verbele
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
umilința, nereușita, acestea sunt uneltele noastre... Ni se dau greșelile, ni se dau coșmarurile, iar sarcina noastră este să le transformăm în poesie... Deci nu cred că trebuie să-mi cer scuze pentru greșelile mele" (J.L. Borges). 386 "Profeție și presimțire. Cum să le examinezi în fața întrebărilor rămase fără răspuns? De exemplu: în ce măsură imaginea-viziune constituie o predicție reală și în ce măsură profetul va modela viitorul ca să corespundă profeției?" (Franck Herbert). "Conceputul de progres acționează ca un mecanism de protecție destinat să ne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un an. Excursia avusese loc sub comanda noului Șef de Grup, Pavel Ion care era confirmat de Centru în pripă, Stoian Florin, fostul Șef, fiind arestat. Acesta, după numire, urma să ia legătura cu mine. Din primul moment am avut presimțirea că nu este curat la suflet. Deși absolvent al Liceului industrial din Buzău, nu-l văzusem la nici o ședință a Grupului în timpul Biruinței. Prin Mai 1942, Marin Naidim îmi spusese că Centrul a numit provizoriu pe un oarecare Pavel Ion
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
spirituale ale neamurilor, a idealurilor și destinului lor, obiectiv direct și prioritar fiind credința în Hristos, morala creștină și dragostea de neam. Începutul anchetei A sosit și ziua când am fost chemat la anchetă. Aveam în astfel de cazuri unele presimțiri, niște vibrații interioare care nu mă tulburau, dar îmi creau o stare de ușoară îngrijorare. Am fost dus într-o baracă, montată de curând lângă țarcul de plimbare și compartimentată în birouri de anchetă, de o parte și de alta
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sale înaintate și să spună din inimă o rugăciune punîndu-se în slujba națiunii sale cu scrierile sale istorice drept meritul lui de căpetenie". Ceea ce i-a făcut pe biografii lui Iorga să se întrebe: Este posibil să fi avut o presimțire a soartei similare care îl aștepta?62 Începînd încă din adolescență, Iorga a scris circa douăzeci de mii de articole, mai ales despre literatură și istorie. Ne vom transfera acum atenția de la activitățile profesionale la jurnalistica sa politică (deși, în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
înțelegerea reciprocă între popoarele balcanice 240. Acțiunile prosîrbești și deci antiaustriece și antigermane ale lui Iorga erau dezaprobate de către bătrînul rege241. În vara lui 1914, secolul al XIX-lea și odată cu el un mod de viață luau sfîrșit. Iorga avea presimțiri vagi, dar spera și într-un nou început. Nimeni, cu atît mai puțin Iorga, nu putea ști ce avea să se întîmple peste puțin timp; nimeni nu putea să prevadă că magnificul edificiu al Civilizației Occidentale avea un punct slab
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]