1,205 matches
-
mine și va crede ce-i voi spune eu! Clar? Nu prea, dar am să vin după ce merg să mânânc! Bine? Nu-i bine! Este mâncare destulă aici, dacă te mai vede cineva Îmi mai ies alte vorbe! Copleșit de presimțiri sumbre, elevul din anul doi trăia sub imperiul unei iminente fatalități, presimțea că această poveste din care nu știa cum să iasă se va termina prost pentru el! O privi pentru prima oară pe Tuți, așa mai de aproape dar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
piatră din fața sa. De undeva, din dreapta, se auzea un susur slab de apă, semn că pe acolo curgea un pârâiaș de munte. Imediat ce trecu de pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu seama unde se afla. Cele mai negre presimțiri ale sale se adeveriseră, era exact la peștera vâlvei. În stânga, o pată întunecată arăta locul unde se deschidea intrarea. Bolovani de toate mărimile zăceau împrăștiați în jur. Zona din fața sa fusese curățată, resturile de rocă erau împinse în lateral, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cred că se cunosc. Când Nikolai l-a pocnit în creștet, bătrânul a sărit ca un leu să-l apere. Nu s-a potolit decât atunci când l-au trosnit cu patul armei în ceafă. Câteva clipe, Vlad rămase pe gânduri. Presimțirea lui se dovedea întemeiată. Nu era de loc bine că poliția intrase pe fir. Încă nu știa cât de multe aflaseră cei doi, însă era nevoit să ia în calcul cea mai pesimistă variantă. În mod normal, într-o atare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
multe despre primejdia care îi pândea, ori poate că moșul știa și cum s-o țină în frâu. Acum însă, era prea târziu. Nu mai avea de unde să-l ia pe Calistrat, trebuia să se descurce singur, deși avea o presimțire sumbră că nu va fi în stare. Știa că ceea ce îi cerea șeful nu era realizabil, cel puțin nu imediat, iar în douăzeci și patru de ore era de-a dreptul imposibil. Mai primise el sarcini care la prima vedere păreau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era ideea lui și se simțea foarte mândru de ea. El era pregătit, în ceea ce îl privea nu mai avea nimic de făcut. Nu mai rămânea decât ca Boris să își îndeplinească partea lui de treabă și avea deja o presimțire că acesta o va face. Apoi, vor încărca și ultimul vagon și trenul va porni spre portul Constanța. Tot fără să știe Boris, în nopțile care trecuseră, filmase fiecare incursiune a duhului în baza lor. Avea înregistrate toate mișcările acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
până atunci, mizerabil de agitată, la viața și mai câinească pe care avea s-o îndure acolo, la Houndsville, cum răsbotezase zeflemitor numele orașului spre care gonea. Și, deși gândurile îi erau sumbre, prin mintea lui Homer nu trecu nici o presimțire a teribilului thrill ce-l aștepta în următoarele patru minute. De fapt, cum ar fi putut slaba-i minte umană, ce-și înțelegea atât de puțin propria alcătuire, să se îndoiască de agerimea cu care minusculul creier electronic al bolidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
fu tulburată, în tot satul, de telegrame morbide, care mai puneau, deasupra ușii de la intrare, câte o bucată de atlas negru, ținut, la mare cinste și cu preț întreit, în dughenile evreilor din târgul Hîrlăului. Saveta se lăsă amăgită de presimțirea cumnatului. Oftă, gândindu-se la Ghiță, amintindu-și cum o furase de la horă și o ținuse, câteva zile, în podul șurii, până când taică-su o luase acasă, amenințându-l pe viitorul ginere să nu-i calce pragul. Anii au trecut
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Sângeap, văzură o mogâldeață, care se poticnea la fiecare pas: Alt ciung, păcatele mele, rosti îndurerat Vasile. De, oftă Dumitru, păcatele oamenilor. Că tare mai suntem păcătoși! D-apoi, ista i Gheorghe! țipă Vasile, frecându-se la ochi, bucuros că presimțirea lui nu a dat greș. Da, bădie, încredință și Dumitru, asta-i minune mare! Și cei trei frați s-au îmbrățișat cu putere, bucuria lor stârnind interesul celorlalți consăteni, care, parcă uitaseră de rânduiala rândului. Vorbe repezite cereau lămuriri despre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
frigider. Am dat repede telefon acasă și l-am rugat pe soțul meu să mi-o aducă. El a râs și m-a Întrebat ce vreau să fac cu mingiuca aceea de aluat; plăcinte pentru furnici?! Dar , stăpânită de o presimțire, eu am insistat și el mi-a adus-o. După cum am mai spus, aluatul acela era cât un pumnișor de copil și era evident că nu putea să iasă din el decât - vorba soțului meu - câteva plăcințele pentru furnici. Totuși
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
te apară jurământul. Dacă mă lăsa aș fi jurat strâmb, pentru că acele vorbe mari n-aveau nici cea mai palidă corespondență cu simțirea mea. Și totuși, adevărul adevărat e că mă înșelam pe mine însumi. Fraza debitată Mihaelei ascundea o presimțire grea, de care nu-mi dădeam seama atunci, dar care avea să se confirme târziu sau, mai bine zis, prea târziu. Sânt unele presimțiri care țâșnesc parcă din străfundul neexplorat al ființei noastre. Ni se par străine ca gândurile altcuiva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Și totuși, adevărul adevărat e că mă înșelam pe mine însumi. Fraza debitată Mihaelei ascundea o presimțire grea, de care nu-mi dădeam seama atunci, dar care avea să se confirme târziu sau, mai bine zis, prea târziu. Sânt unele presimțiri care țâșnesc parcă din străfundul neexplorat al ființei noastre. Ni se par străine ca gândurile altcuiva și de aceea nu le recunoaștem după cum nu ne cunoaștem nici pe noi înșine. Cineva bătu discret în ușă. Am tresărit brusc, ne-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ceea ce-i trebuie dragostei să înflorească. Când sub picioarele noastre se ivi așezarea policromă a Bucureștiului cu petele roșii ale acoperișurilor, spațiile verzi ale parcurilor și grădinilor și geometria încîlcită a străzilor, ni se strânseră amândurora inimile, ca dinaintea unei presimțiri. Ne ajunsese din urmă oboseala fericirii? Se poate. Fericireav noastră se prelungise din cale-afară, iar ciudata fire omenească, dacă nu simte fericirea, că se umflă din ce în ce mai mult, ca broasca din fabulă (păzind gradația ― evitând egalitatea), devine de-a dreptul nefericire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru o lună de zile, dar n-am stat decât o săptămână. Ne-am întors o-dată cu toamna... PARTEA A PATRA? I Alaltăieri, vineri 7 septembrie, s-a produs deznodământul. Pe neașteptate, ca un trăsnet prăvălit din senin. Nici o presimțire, nici un semn, nimic nu păru că deosebește ziua aceea de celelalte, gemene, în uniformă. Toată dimineața am lucrat intens într-o comisie financiară. La prânz m-am întors extenuat acasă cu mașina. Pe când cercetam corespondența, telefonul zbârnâi strident. Deși receptorul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era vorba. Nu mai aveam nevoie de așa ceva. Am strâns receptorul în palmă cu o încordare supremă, gata să-l sfărâm, și în clipa aceea am avut revelația celor întîmplate cu o certitudine pe care ți-o dau numai marile presimțiri. Probabil eram palid și tremuram pentru că Cecilia care venise să mă poftească la masă, se sperie văzîndu-mă. ― Ce ai? Ești galben ca ceara. Ce s-a întîmplat? ― Mihaela s-a sinucis! Ea nu slobozi un țipăt de spaimă și nici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru Seniorul Samboshi? Păi, s-ar putea să fiu în stare, dacă mă tratez cu ceva. S-ar putea să sufăr doar de-o insolație, iar oamenii se vor supăra dacă nu sunt prezent. — Poate că indispoziția dumneavoastră e o presimțire. — Ei, și de ce spuneți asta? Acum câteva ore, v-ați retras cam pe la jumătatea banchetului. La scurt timp după aceea, n-au mai rămas decât cei din clanul Shibata și aliații lor, care discutau ceva în secret, foarte pătrunși. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
amărăciune. N-ar fi trebuit să fac asemenea greșeli. Ieyasu aproape putea să vadă chipul lui Shonyu în fumul negru care se înălța. Când auzise zvonul că Nobuo îl trimisese pe fiul lui Shonyu înapoi la tatăl său, avusese o presimțire nefastă cu privire la consecințele faptei de bunăvoință a lui Nobuo. Cu toate acestea, nu-l credea pe Shonyu în stare să-și ascundă adevăratele intenții și să comită o asemenea mișelie, cu atâta cinism și repeziciune. „Nu se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armata lui Hideyoshi își instală tabăra la Hanetsu și începu să construiască fortificații la Nawabu. Cu armata lui Hideyoshi împrejmuindu-i treptat castelul, Nobuo nu mai era în stare să-și păstreze calmul. De mai bine de o lună avea presimțiri că se apropia furtuna. Ceea ce însemna că acțiunile lui Ishikawa Kazumasa - pe care clanul Tokugawa le păstrase strict secrete - fuseseră, în mod misterios, exagerate și discutate de cineva, deși nimeni nu putea ști de cine anume. Începu să circule zvonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu chiar dumnealor? Am vrut să fim neutri. Ne-au lăsat în pace? La asta vă rog să-mi răspundeți! Ne-au lăsat în pace? Ca să nu mai vorbim de Dictat, care e sută la sută opera lor! Am o presimțire, zise mătușa Iuliana. În scurtă vreme, nimeni n-o să mai îndrăznească să spună asemenea lucruri. Nici măcar acasă. Mi-a ajuns la urechi câte ceva din ce se-ntâmplă în Rusia și ce s-a întâmplat acolo în toți anii din urmă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ajuns la urechi câte ceva din ce se-ntâmplă în Rusia și ce s-a întâmplat acolo în toți anii din urmă. Și crezi că la noi o să vină regimul bolșevic din Rusia? Eu n-am spus decât atâta: am o presimțire, repetă sec mătușa Iuliana. Presimțiri! strigă unchiul Artemie, jovial, din celălalt capăt al mesei. Și cu dispreț învârti prin aer brațul a ușurătate. Astea-s femeile! Simt cu ovarele, gândesc cu ovarele! Îl vede cineva pe regele Mihai cochetând cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ce se-ntâmplă în Rusia și ce s-a întâmplat acolo în toți anii din urmă. Și crezi că la noi o să vină regimul bolșevic din Rusia? Eu n-am spus decât atâta: am o presimțire, repetă sec mătușa Iuliana. Presimțiri! strigă unchiul Artemie, jovial, din celălalt capăt al mesei. Și cu dispreț învârti prin aer brațul a ușurătate. Astea-s femeile! Simt cu ovarele, gândesc cu ovarele! Îl vede cineva pe regele Mihai cochetând cu bolșevicii? Artemie, se încruntă la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
albastru, magic. Se răscolea prin uriașa sală, neputând să stea locului, iar eu, răbdător, l-am așteptat. Pentru că eu nu înțeleg mai nimic. - Luca, pleci? m-a întrebat el, îngrijorat. - Nu, i-am răspuns, mirat, cu ochii strălucindu-mi de presimțirea unor noi și nemaivăzute aventuri. Unde să plec? - Nicăieri. Era o glumă. Dar tu... văd că... - Că ce? - Nu mai înțelegi nimic! - Da... bine... Mă cam îmbufnasem. Și aveam și de ce. Știam exact care era diferența dintre noi doi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe care le-ați simțit pentru cei asemeni vouă? Unde sunt, vă-ntreb, acum când, în moarte fiind, vă aduceți aminte de ele? Dar ce e grozăvia asta care se întâmplă acum? Ce e nebunia asta colosală, cu a cărei presimțire-am trăit toată viața, știind că e inevitabilă pe meleagurile acestea de dincolo de Styx, și cum de-mi pot permite s-o înțeleg, mort fiind? Dumnezeule, ce faci cu noi oameniiși, mai ales, de ce? Se face, iată, că o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vreuna... Oribilitatea neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită prezența pretutindeni, în orice clipă, peste tot și nicăieri. Teroarea abătută asupra celor de aici, înainte de a mă speria, mă intrigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
naibii odată? Întunecată trebuie să fi fost ziua în care mi-a dat naștere acest pământ și nefastă clipa în care mi-a fost hărăzit destinul, de vreme ce nici o creatură n-a fost mai teribilă decât mine în întunecimea minții ei... Presimțirea pe care-o am acum cumva asupra a ceea ce va urma îmi dă fiori chiar și în ceea ce mie-mi pare a fi cel mai negru vis în care-am alunecat cândva... Întortocheate sunt căile Dumnezeirii, dar ale mele parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întunecate înțelegerii de-atât. Mai bine-aș cugeta de câteva dăți bune înainte să lansez o astfel de afirmație precum cea a salvării, fie ea și nerostită. Pentru că... nu înțeleg defel ce poate fi noaptea asta înfiorătoare cu a cărei presimțire par să-mi revin în simțiri și nici de unde vine, căci nu-i cunoșteam probabilitatea și nici amintirea din toate celelalte veacuri ale celui care-am fost. Deși mult prea obosit și încărcat cu experiențele tuturor celorlalte vieți în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]