1,376 matches
-
valabilitate generală, fiind reprezentate de obicei de o dislocare a componentelor, însă întrucît limbile au norme diferite în ceea ce privește determinarea și alte succesiuni ale elementelor enunțurilor, această dislocare este raportabilă de fiecare dată la alte principii de normalitate. V. emfază, focalizator, presupoziție, punct de vedere. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN FOCALIZATOR. Într-o lucrare publicată în 1977, M. Bal a propus transformarea focalizării din naratologie (cuprinzînd povestirea și istoria) într-o instanță distinctă de naratorul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
face prin mărci lexicale sau morfo-sintactice, și a factorilor exteriori pe care se bazează enunțul, atunci cînd prezența implicitului în enunț nu este marcată. Cîmpul semantic și cel pragmatic disting numeroase categorii de conținuturi implicite, printre care se pot aminti presupoziția, subînțelesul, inferența, implicarea, implicatura, aluzia și insinuarea. Dacă presupoziția este un tip special de conținut înscris în enunț, corespunzînd unei realități presupuse a fi deja cunoscută de către interlocutor și care constituie baza pe care se construiește ceea ce este spus efectiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exteriori pe care se bazează enunțul, atunci cînd prezența implicitului în enunț nu este marcată. Cîmpul semantic și cel pragmatic disting numeroase categorii de conținuturi implicite, printre care se pot aminti presupoziția, subînțelesul, inferența, implicarea, implicatura, aluzia și insinuarea. Dacă presupoziția este un tip special de conținut înscris în enunț, corespunzînd unei realități presupuse a fi deja cunoscută de către interlocutor și care constituie baza pe care se construiește ceea ce este spus efectiv, subînțelesul este o deducție ce se poate atribui interlocutorului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
baza pe care se construiește ceea ce este spus efectiv, subînțelesul este o deducție ce se poate atribui interlocutorului, făcută pe baza evenimentului particular al enunțării, deducție prevăzută, de altfel, de către locutor. În enunțul Mihai ia lecții de pian luna aceasta, presupoziția înscrisă în enunț prin sintagma luna aceasta este că Înainte Mihai nu lua lecții de pian, în timp ce conținutul subînțeles poate fi "Ar fi bine să începi și tu". Nefiind înscris în structura enunțului, subînțelesul are o "existență nesigură". V. act
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de interlocutor (destinatarul enunțurilor și interpretantul lor). Dacă, în cazul locutorului, inferența participă la construirea enunțurilor, în cazul locutorului, ea este un proces de interpretare a lor, însă ambele situații se raportează la formule logice și cognitive comune, deoarece există presupoziția ca sensul construit să coincidă cu cel interpretat, deși aceasta nu se întîmplă întotdeauna. Analiza este o activitate care se răsfrînge asupra unei realități existente și, în acest caz, analiza discursului nu privește decît într-o mică măsură inferențele locutorului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
informativității. Ea pretinde ca fiecare determinare particulară, introdusă într-un enunț afirmativ, să aibă o valoare informativă. Legea litotei cere ca enunțul, interpretat ca litotă, să spună mai mult decît ceea ce se înțelege cînd este luat în sens literal, dar presupozițiile să rămînă identice cînd se trece de la o interpretare la alta ( Această haină nu-ți stă rău Această haină îți vine bine.). Legile care generează cantitatea de informație atribuită enunțului se aseamănă cu maxima cantității la H. P. Grice. Legea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; KRITZMAN 2006. AC MEMORIE DISCURSIVĂ. Realizarea discursului antrenează memoria ca importantă sursă constitutivă, în planurile complementare textualității și istoriei. Coeziunea textuală este, de altfel, în mod fundamental legată de memorie prin recursul la anaforă, conectori, indicatori temporali, presupoziții etc. și, de aceea, prin denumirea memorie discursivă se face referire la implicarea progresivă a cunoașterii asumate de interlocutori în cursul unui schimb. De altfel, potrivit unor teorii actuale, contextul nu este ceva exterior, ci o realitate cognitivă, deoarece contextul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în același spațiu al schimbului. Se disting aici două situații: 1) cea a controverselor care mobilizează două poziționări de același ordin (două teorii științifice, două doctrine politice, două școli filozofice etc.), unde actanții se raportează la un număr mare de presupoziții și 2) cea a controverselor dintre poziționările eteronome, cînd neînțelegerea este generalizată, printr-o incapacitate a participanților de a cădea de acord asupra faptelor, asupra mijloacelor și asupra regulilor discuției. Această diferență se reflectă adesea în maniera în care are
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
neologia de sens, deplasîndu-le sub forma schimbărilor de sens sau a reactivărilor. Practica lingvistică se adaugă astfel practicilor perceptive și experiențiale pentru a constitui baza de la care pornește sensul și pentru a înscrie într-un cadru, deopotrivă realist și antropologic, presupoziția reciprocă a limbii și a vorbirii. Construit pentru a realiza reperul de bază în fundamentarea praxematicii, conceptul "praxem" nu este în uzul obișnuit al analizei discursului, pînă în prezent lipsind lucrări cu atitudini foarte ferme în legătură cu utilitatea lui. Mai mult
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
înțelegerii și ale producerii de texte și interacțiuni, normate de genuri discursive diverse și în grade diferite. V. gen de discurs, ritual. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PRECONSTRUCȚIE. Noțiunea "preconstrucție", propusă în 1975 de P. Henry, este o reformulare a teoriei presupoziției, introdusă de O. Ducrot. Preconstrucția se poate considera ca o trăsătură a unui enunț sau a unui discurs anterior, care se opune la ceea ce este construit în momentul enunțării. Ea este strîns legată de noțiunea "interdiscurs" și contribuie la depășirea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțării. Ea este strîns legată de noțiunea "interdiscurs" și contribuie la depășirea opoziției dintre exteriorul și interiorul unei formații discursive în favoarea ideii de intricație a discursurilor și de relații cu alte formații discursive exterioare și anterioare. V. implicit, interdiscurs, polifonie, presupoziție. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PREDICAT. Din perspectiva sintactică clasică (perspectiva enunțiativă, după GA 2005), funcția de predicat poate fi realizată în limitele propoziției cînd este parte de propoziție principală, dar și la nivelul frazei cînd este parte a predicatului nominal
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
instrucție" cuvîntului carte, în loc de "document oficial"), readuce pînă în epoca actuală în atenție funcția inițială a scrierii limbii, care era aceea de a consemna acorduri și documente cu valoare legală. V. diglosie, literație, limbă literară, normă. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN PRESUPOZIȚIE. În limba obișnuită, cuvîntul presupoziție este ambiguu, fiindcă desemnează fie actul de a presupune (de a admite că ceva este posibil, real sau adevărat), fie o anumită relație dintre termeni sau enunțuri (unul care presupune și altul presupus), fie unul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
oficial"), readuce pînă în epoca actuală în atenție funcția inițială a scrierii limbii, care era aceea de a consemna acorduri și documente cu valoare legală. V. diglosie, literație, limbă literară, normă. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN PRESUPOZIȚIE. În limba obișnuită, cuvîntul presupoziție este ambiguu, fiindcă desemnează fie actul de a presupune (de a admite că ceva este posibil, real sau adevărat), fie o anumită relație dintre termeni sau enunțuri (unul care presupune și altul presupus), fie unul dintre termenii (cel presupus) acestei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a presupune (de a admite că ceva este posibil, real sau adevărat), fie o anumită relație dintre termeni sau enunțuri (unul care presupune și altul presupus), fie unul dintre termenii (cel presupus) acestei relații. Deși nu sînt de natură lingvistică, presupozițiile au un rol important în mecanismele de producere și de interpretare a enunțurilor, în special, pentru identificarea conținuturilor implicite. Pe terenul logicii s-a încercat o delimitare între presupoziție și implicație, considerîndu-se uneori chiar că ele se află într-un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
termenii (cel presupus) acestei relații. Deși nu sînt de natură lingvistică, presupozițiile au un rol important în mecanismele de producere și de interpretare a enunțurilor, în special, pentru identificarea conținuturilor implicite. Pe terenul logicii s-a încercat o delimitare între presupoziție și implicație, considerîndu-se uneori chiar că ele se află într-un raport de opoziție. Astfel, enunțul Petru a împiedicat-o pe Maria să plece, presupune că Maria a încercat să plece, încît enunțul presupus este adevărat, dacă este adevărat cel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau fals, dacă primul este negat: Petru și-a vîndut Dacia, implică Petru a vîndut o mașină; enunțul Petru nu și-a vîndut Dacia nu exclude însă pe Petru a vîndut o mașină. În lingvistică, O. Ducrot a propus pentru presupoziție semnificația "actul de a presupune" și pentru presupus pe cea de "tip particular de conținut înscris în enunț". Presupusul are următoarele caracteristici: 1) el corespunde realității considerate ca fiind cunoscute de destinatar, 2) el nu poate fi afectat nici de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realității considerate ca fiind cunoscute de destinatar, 2) el nu poate fi afectat nici de negație și nici de interogație și 3) el nu poate fi, în principiu, anulat și nici nu poate servi ca bază a unei înșiruiri. Problema presupoziției a devenit foarte importantă pentru semantica și pragmatica limbilor naturale. Din punct de vedere semantic, s-a stabilit că presupusul posedă, spre deosebire de subînțeles, o marcă în enunț, ceea ce îi conferă o relativă independență în raport cu contextul. Astfel, un enunț precum Mărioara
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunț, ceea ce îi conferă o relativă independență în raport cu contextul. Astfel, un enunț precum Mărioara nu mai merge la școală are presupusul Mărioara mergea la școală pînă acum și spusul (ceea ce este exprimat) Acum Mărioara nu merge la școală. Prin urmare, presupoziția nu alimentează discursul din punct de vedere informațional, ci constituie doar cadrul acestuia. Trebuie să se facă distincție însă între presupusul lingvistic, care este atașat enunțului, și presupusul pragmatic, care este atașat enunțării. Actul întrebării, de exemplu, presupune că cel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și presupusul pragmatic, care este atașat enunțării. Actul întrebării, de exemplu, presupune că cel care întreabă nu cunoaște elementul de informație solicitat și că el crede că cel întrebat îl poate cunoaște. O. Ducrot a stabilit trei funcții discursive ale presupozițiilor: 1) ele trebuie să fie comune întrebării și răspunsului, pentru ca o secvență întrebare - răspuns să fie bine construită din punct de vedere discursiv, sub raportul coerenței (- Ce ai cumpărat cu banii de pe orele suplimentare? - Nimic, deoarece nu i-am primit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și răspunsului, pentru ca o secvență întrebare - răspuns să fie bine construită din punct de vedere discursiv, sub raportul coerenței (- Ce ai cumpărat cu banii de pe orele suplimentare? - Nimic, deoarece nu i-am primit!; coerența acestui discurs dialogic se realizează prin presupoziția că banii au fost dați), 2) ele asigură o anumită redundanță în discurs, unele informații fiind reluate pentru a nu da impresia unei exprimări incoerente (El este burlac și nu are soție), 3) ele sînt exterioare în raport cu înlănțuirea elementelor discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conținuturile exprimate, iar nu și la cele presupuse. V. act de vorbire, argumentare, dialogism, implicație, subînțeles. FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004 RN PRESUPUS v. PRESUPOZIȚIE PRETERIȚIE. În retorică, preteriția (numită și preterițiune) reprezintă o figură de gîndire prin care vorbitorul, chiar dacă își anunță de la început intenția de a eluda unele aspecte ale subiectului discursului, încalcă această convenție. Din punct de vedere stilistic, preteriția se apropie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
schema opunîndu-se substanței. A. J. Greimas a folosit dihotomia în semantica generală, denumind prin schemă combinația semică deschisă de care dispune o cultură, ca ansamblu de virtualități, termenul uz servind pentru a denumi combinația (sau expresia) efectiv realizată. V. praxeogramă, presupoziție. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SCHIMB. Termenul schimb este polisemantic, cunoscînd două accepțiuni, una generală și una specializată, cea din urmă fiind atribuită domeniului analizei conversaționale. În sens general, schimbul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dinamice descriu evenimente și procese active, ca și procese mentale „active” (învăța spaniola). În paragraful de mai sus din Evelina chiar și verbele dinamice (a sta, a se sprijini) sînt folosite în mod static. Să ne îndreptăm totuși atenția asupra presupoziției (îndoielnice) că, în prezentarea evenimentelor narative, trebuie să avem în vedere mai ales verbele finite. Dar aproape oricare parte a unei propoziții dintr-o frază poate exprima schimbarea unei stări, inclusiv verbele non-finite (în italice): a) Chick i-a urmărit
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de tradiții patriarhale. De la exclamația "Ce mișto ar fi fost să fim băieți!" a Simonei Popescu, și până la constatarea amar-resemnată a Adrianei Babeți "pe bărbații de casă nu ne prea puteam bizui", o serie întreagă de afirmații conturează una dintre presupozițiile ce au animat crearea acestui volum - comunismul a fost trăit diferit de cele două genuri. Probabil la aceeași intensitate a disperării sau lehamitei, dar, cu toate acestea, altfel. Răzbate, din cele mai multe confesiuni (unele ficționalizate, precum textul Ceraselei Nistor) tensiunea unei
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
P | 9 [3 pl. m] ΦP și ΦP 2 2 Φ GD Φ GD [3 sg. m] Ion [3 sg.f] Maria Sauerland propune o interpretare presupozițională a trăsăturilor phi. Când trăsăturile phi sunt interpretate, ele sunt interpretate ca o presupoziție asupra referinței unei expresii care denotă o entitate. Această analiză presupozițională se face, de obicei, pentru trăsăturile phi ale pronumelui (cf. Heim, 2008), iar Sauerland propune extinderea ei la toate situațiile când avem trăsături phi interpretabile. Contribuția semantică a unei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]