1,315 matches
-
până la sfârșitul secolului XVII. Dar rolul său militar, strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate în alte zone de interes pentru Poarta Otomană. Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al Moldovei. Ca reședință de vilayet (elayet), Timișoara va fi unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii otomane și un punct-cheie în această parte a Europei. În 1594, Banul de Lugoj-Caransebeș, Gheorghe Pantelici
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
neputând îmbunătăți situația provinciilor romane din Balcani, și mai mult, în anul următor, invazia goților a ajuns până la Salonic, producând mari pagube. În timpul domniei împăratului Gallienus (260 - 268), când Imperiul Roman era slăbit datorită tulburărilor interne, provocate de mai mulți pretendenți la tron, cea mai mare parte a Daciei a căzut în mâinile năvălitorilor (goții si alți migratori). Împăratul Aurelian (270 - 275), încercând restaurarea granițelor imperiului, face o expediție împotriva goților din Dacia, dar, cu toată victoria repurtată asupra lor, în urma
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
Henric al VIII-lea. Deși este dezbătută tema dacă Henric al VII-lea a fost un mare rege, însă cu siguranță a fost unul de succes: a restaurat finanțele țării, a consolidat sistemul judiciar și a reușit să îndepărteze toți pretendenții la tron și să asigure continuitatea familiei sale. Noul rege, Henric al VIII-lea al Angliei s-a căsătorit cu Caterina de Aragon pe 11 iunie 1509; au fost încoronați la Westminster Abbey pe 24 iunie în același an. Caterina
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
extrem de ridicată, dar Consiliul Privat, Parlamentul și subiecții săi erau de părere că ea ar trebui să-și aleagă un soț. Fără un moștenitor, se sfârșea. Exista riscul unui război între rivali dacă Elisabeta murea fără să aibă copii. Numeroși pretendenți din aproape toate națiunile din Europa își trimiteau amabasadori pentru a-și prezenta potențialii pretendenți. Riscul unui deces fusese aproape, în 1564, când Elisabeta s-a îmbolnăvit de variolă; când sănătatea ei se afla în pericol, Elisabeta îl numea pe
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
trebui să-și aleagă un soț. Fără un moștenitor, se sfârșea. Exista riscul unui război între rivali dacă Elisabeta murea fără să aibă copii. Numeroși pretendenți din aproape toate națiunile din Europa își trimiteau amabasadori pentru a-și prezenta potențialii pretendenți. Riscul unui deces fusese aproape, în 1564, când Elisabeta s-a îmbolnăvit de variolă; când sănătatea ei se afla în pericol, Elisabeta îl numea pe Robert Dudley ca Lord Protector în cazul unui deces. După recuperare, l-a numit pe
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
Filip, temându-se că el încearca să preia controlul complet al țării. Disprețul tatălui ei pentru Anne de Claves, o determinase pe Elisabeta să nu accepte nici un bărbat pe care nu-l văzuse niciodată, astfel elimina o mare parte din pretendenți. În ciuda incertitudinii Elisabetei, ea nu s-a căsătorit niciodată. Cel mai aproape de căsătorie a fost între anii 1579 și 1581, când era curtată de Francisc, Duce de Anjou, fiul lui Henric al II-lea al Franței și a Caterinei de
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
o continuitate a Dinastiei Tudor era acum imposibilă; avea 48 de ani în 1581 și era prea bătrână pentru a mai avea copii. Cea mai periculoasă amenințare asupra dinastiei Tudor în timpul domniei sale a fost Armada Sapniei din 1588. Lansată de pretendentul vechi al Elisabetei, Filip al II-lea al Spaniei, care acum era comandată de Alonso de Guzman El Bueno, al șaptelea Duce de Medina Sidonia. Spaniolii și Republica Olandeză i-au depășit numeric pe englezi, cu 22 de galioane și
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
1062, la Orestias, Adrianopole - d. 1137, la Constantinopole), a fost un militar, om politic și istoric bizantin. "" s-a născut la Orestias, la circa 100 de kilometri nord de Adrianopole. Tatăl său era "Nicefor Bryennios", un strateg al armatei bizantine, pretendent la tronul imperial, general al împăratului Mihail VII Ducas. Datorită cunoștințelor sale, era o persoană apreciată de contemporanii săi. "Nicefor Bryennius" fiind unul din favoriții monarhului a devenit ginerele împăratului bizantin Alexios I Comnen, prin căsătoria sa cu porfirogeneta Anna
Nicefor Bryennius () [Corola-website/Science/313539_a_314868]
-
o tentativa eșuată de asasinare a lui Boleslav I, relațiile dintre cele două țări au fost întrerupte. În același an (1003) Boleslav I a intervenit în afacerile interne ale Boemiei atunci când Ducele Vladivoj a murit. Boleslav l-a ajutat pe pretendentul Boleslav III cel Roșu să obțină tronul ducatului. Mai târziu, Boleslav al III-lea și-a subminat propria poziție ordonând masacrarea nobililor săi aflați la conducere, Vršovci, la Vyšehrad. Nobilii care au supraviețuit masacrului au trimis în secret soli la
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
cu cucerirea Angliei de către a aceștia sub conducerea lui Knud cel Mare. Coroana a oscilat ulterior între urmașii lui Ethelred și ai lui Knud în prima jumătate a secolului al X-lea, astfel că în 1066 au apărut mai mulți pretendenți la tronul Angliei. Harold Godwinson a devenit rege, numit probabil de către Edward Confesorul pe patul de moarte și susținut și de Witan, o adunare de nobili care reprezentau interesele comunității. În aceași timp, William de Normandia, descendentul lui Ethelred și
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Confesorul pe patul de moarte și susținut și de Witan, o adunare de nobili care reprezentau interesele comunității. În aceași timp, William de Normandia, descendentul lui Ethelred și al soției lui Knud, Emma, pretindea că tronul iî aparține. Un alt pretendent era regele Harald al Norvegiei, care fusese proclamat rege în York și plănuia cucerirea întregii Anglii. Harold Godwinson l-a înfrânt pe Harald al Norvegiei sprijinit de fratele renegat al lui Harold, Tostig, la Bătălia de la Podul Stamford, dar a
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
comitate. Cu ajutorul partizanilor, după moartea lui Eduard, care nu a lăsat urmași, Harold a fost proclamat de nobilii anglo-saxoni și încoronat ca rege al Angliei la 6 ianuarie 1066. Actul a provocat o criză politică gravă, nesocotind drepturile unui alt pretendent la tron, William Bastardul, ducele Normandiei, înrudit cu familia lui Eduard, recunoscut că moștenitor prezumtiv, în 1051. Însuși Harod i-a întărit recunoașterea, cu prilejul căsătoriei acestuia în 1064 în Normandia, atunci când William a primit învestitură cavelereasca. Hotărât să-și
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Dernier des Trémolin” (Ultimii dintre Tremolins) (1879) . Atras de curentele de idei naționaliste revanșarde de dupa dezastrul înfrângerii de către Germania în 1871,a început să simpatizeze ideile monarhiste și în acest context l-a admirat un timp pe contele de Chambord, pretendent la coroană Franței, dar a fost curând dezamăgit de lipsă de curaj a acestuia. În 1880 a redactat prefață la o lucrare inedită intitulată „Moartea lui Ludovic al XIV-lea”, operă a unor camerieri ai regelui Ludovic al XIV-lea
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
viitori împărați și patru viitoare regine). Această uniune a fost considerată (din punct de vedere politic), drept una din cele mai reușite din istoria europeană: moștenitorul lui Filip și al Ioanei urma să devină stăpân peste un teritoriu enorm și pretendent al coroanei imperiale. Curtenii îi vedeau pe Filip și Ioana ca un cuplu perfect. Cei doi s-au stabilit la Bruxelles unde s-a născut prima lor fiică, Eleanor. Dar curând, cum era normal în acea epocă, Filip a avut
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
100 Black Men of America, Inc.: „comitetul de organizare pentru "Premiile realizărilor artistice" salută o carieră ce a evoluat de la una de succes la una de și mai mare succes”. Chiar dacă "New York Amsterdam News" a scris că „au existat câțiva pretendenți [la titlu] care și-au exprimat dezaprobarea pentru acordarea premiului interpretei de 38 de ani” din cauza incidentului de la Super Bowl, președintele organizației, Paul Williams, a răspuns: „un efort individual nu poate fi judecat doar pentru un singur moment din viața
Janet Jackson () [Corola-website/Science/313981_a_315310]
-
soției lui, Marie-Thérèse de Savoia. Când tatăl său a devenit rege, el a devenit ultimul Delfin. A fost regele Ludovic al XIX-lea al Franței și al Navarrei pentru o domnie disputată de 20 de minute în anul 1830 și pretendent la tron în perioada 1836-1844. Louis Antoine s-a născut la Versailles ca fiul cel mare al lui Charles Philippe, Conte de Artois, fratele mai mic al regelui Ludovic al XVI-lea al Franței. Mama lui a fost Prințesa Maria
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
l-a numit succesor pe Filip, fiul de 16 ani al surorii sale Maria Tereza a Spaniei. La un posibil refuz, coroana ar fi revenit fratelui mai mic al lui Filip, Ducele de Berry sau arhiducelui Carol de Austria. Ambii pretendenți, Filip și Carol de Austria, aveau drepturi legale la tronul Spaniei deoarece bunicul lui Filip, regele Ludovic al XIV-lea, și tatăl lui Carol, Leopold I, Împărat Roman, erau fii ai mătușilor lui Carol al II-lea al Spaniei, Anna
Filip al V-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/314113_a_315442]
-
Imperiul din Trapezunt), în cele din urmă fiind cucerit de către Imperiul de Niceea, condus de Mihail al VIII-lea Paleologul în anul 1261. Ultimul împărat, Balduin al II-lea, a plecat în exil, dar titlul imperial a supraviețuit, prin câțiva pretendenți, până în secolul al XIV-lea.
Imperiul Latin de Constantinopol () [Corola-website/Science/314377_a_315706]
-
au încercat să-l ajute pe Triple H să-și păstreze centura WWE împotriva grupării Legacy(Randy Orton, Ted DiBiase și Cody Rhodes), dar au pierdut. După accidentarea lui Triple H, noul campion WWE a devenit Randy Orton, iar noul pretendent la centură a fost Batista. La Judgment Day 2009 aceștia s-au luptat pentru centura WWE. Batista a câștigat meciul prin descalificare după intervenția celor din Legacy(Cody Rhodes și Ted DiBiase). În ring a mai apărut și Ric Flair
Dave Batista () [Corola-website/Science/313300_a_314629]
-
Taiji a murit subit în septembrie 1643, fără un moștenitor desemnat. Jurchenii aveau, în mod tradițional, desemnarea liderului printr-un consiliu de nobili, statul Qing nu a avut un sistem clar de succesiune, până la domnia Împăratului Kangxi. Cei mai importanți pretendenți pentru putere în acel moment au fost fiul cel mare al lui Hong Taiji, Hooge, și fratele vitreg al lui Hong Taiji, Dorgon. A fost ales un candidat de compromis, în persoana fiului în vârstă de cinci ani al lui
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Ming-ului, înfrângându-l pe rebelul Li Zicheng, au completat actul simbolic de tranziție imperiala ținând o înmormântare oficială pentru împăratul Chongzhen. Cu toate acestea, procesul de cucerire a restului teritoriului a luat încă șaptesprezece ani de lupta contra loialiștilor Ming, pretendenți și rebeli . Ultimul pretendent Ming, Zhu Youlang (Prințul Gu), a căutat refugiu la regele Myanmar-ului, dar a fost predat armatei expediționara a Qing-ului, condusă de Wu Sangui, care l-a adus înapoi în provincia Yunnan și l-a executat la
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
rebelul Li Zicheng, au completat actul simbolic de tranziție imperiala ținând o înmormântare oficială pentru împăratul Chongzhen. Cu toate acestea, procesul de cucerire a restului teritoriului a luat încă șaptesprezece ani de lupta contra loialiștilor Ming, pretendenți și rebeli . Ultimul pretendent Ming, Zhu Youlang (Prințul Gu), a căutat refugiu la regele Myanmar-ului, dar a fost predat armatei expediționara a Qing-ului, condusă de Wu Sangui, care l-a adus înapoi în provincia Yunnan și l-a executat la începutul anului 1662. Primii
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
și-a stabilit capitala la Kufa (Irak). Imediat după preluarea califatului, este contestat de o parte a supușilor săi pentru că nu a aplicat Legea Talionului asasinilor lui Uthman. În fruntea acestora se afla Aișa, văduva profetului Muhammad aliată cu doi pretendenți la conducerea califatului, Talha bin Ubayd-Allăh și Abd-Allăh bin al-Zubayr, pe care i-a învins în apropiere de Basra (în Irakul de astăzi) în celebra Bătălie a Cămilei (656). În 657, în bătălia de la Siffin, l-a înfruntat pe guvernatorul
Ali () [Corola-website/Science/313958_a_315287]
-
Antiohia, unde principele Boemund al III.lea se afla sub totala influență a unei spioane a sultanului, frumoasa Isabella de Burzey. Nu lipsea decât pretextul. El s-a ivit în luptele pentru tron, care s-au deschis între cei doi pretendenți, după moartea lui Balduin al IV-lea, când Raymond al III-lea, fără să se gândească la urmări, a cerut ajutorul lui Saladin împotriva rivalului său Guy de Lusignan. Anarhia din regat nu odată adusese prejudicii musulmanilor, aceștia fiind, cu
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]