1,686 matches
-
ei împlinit. Tainele copilăriei mele sunt strâns legate de ea, de mama, care prin tot ce face pare o zână bună, zâna din basmele pe care mi le citea odinioară, iar eu adormeam, visându-mă deja pe tărâmuri ce basmele prevesteau. Mama este ființa cea mai iubită, cea mai îndrăgită. Nu cred că voi putea să îi mulțumesc îndeajuns pentru grija purtată. Te iubesc - e prea puțin pentru o mamă, pentru purtarea de grijă, dragostea și sacrificiile ei. Ție îți datorez
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i Însoțește pașii. Toți se simt stingheriți În prezența ei și preferă s-o ignore. La cealaltă extremă, o frumusețe excepțională, o frumusețe depășind cu mult obișnuita și atrăgătoarea prospețime a adolescentelor, produce un efect supranatural și totdeauna pare să prevestească un destin tragic. La cincisprezece ani, Annabelle era una dintre acele puține adolescente de care sunt atrași toți bărbații, fără deosebire de vârstă ori de condiție socială; una dintre acele fete a căror simplă trecere pe strada principală a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Începând cu a treia săptămână, putu să iasă În oraș, să facă scurte plimbări pe malul râului sau În pădurile din Împrejurimi. Era un august excepțional de frumos; egale și splendide, zilele treceau fără vreun semn de furtună, nimic nu prevestea un sfârșit. Michel o ținea de mână; adesea, se așezau pe o bancă pe malul râului Grand Morin. Iarba de pe mal era calcinată, aproape albă; sub umbra fagilor, râul Își rostogolea la nesfârșit unduirea lichidă, de un verde Închis. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
imaginilor, a reflectat solemn asupra răspunsului meu, a tăcut și s‑a Întrebat ce anume vreau să spun. Nimeni nu poate renunța la imagini. Imaginile ar putea, da, s‑ar putea să continue. Și dacă Ravelstein, ateul materialist, mi‑a prevestit că mai devreme sau mai târziu ne vom revedea, el sugera, implicit, că nu accepta mormântul ca echivalent al sfârșitului. Nimeni nu poate accepta acest lucru. Nu facem decât să ne batem gura de pomană. Așa Încât, la auzul observației mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca o altfel de ființă, fie vrăjitoare de temut, fie zeiță preaslăvită. Nenumărate prevederi rituale ce se regăsesc pe tot globul tabuizează pierderile lunare de sânge feminin, substanță magică de o mare virulență, otrava universală a alchimiștilor, aducând moartea pentru că prevestește nașterea. Iar nașterea e necesară pentru că moartea e inevitabilă. Dar specia biruiește moartea. Femeile însărcinate ce plămădesc în pântece destinul omului sunt privite peste tot ca deținătoare și veritabile acumulatoare de energie fertilă, a căror atingere garantează succesul recoltei. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cineva în seamă? Aș, au continuat cu toții să alerge mai departe după un orez, după o haină caldă, mă rog. ─ Ai citit! Mai bine ai asculta ce am să-ți spun, că n-am vreme de snoave. Am să-ți prevestesc viitorul. Ce zici?! Ei da, ce te miri așa? O pasăre care vorbește, e de datoria ei să prevestească ceva, nu crezi? Ia ascultă aici, citez: „Cromozomul Y prezintă defecte tot mai numeroase. Doctorii australieni cred chiar că este posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rog. ─ Ai citit! Mai bine ai asculta ce am să-ți spun, că n-am vreme de snoave. Am să-ți prevestesc viitorul. Ce zici?! Ei da, ce te miri așa? O pasăre care vorbește, e de datoria ei să prevestească ceva, nu crezi? Ia ascultă aici, citez: „Cromozomul Y prezintă defecte tot mai numeroase. Doctorii australieni cred chiar că este posibil ca, dacă nu se vor descoperi metodele de corectare a defectelor cromozomului Y, bărbații să dispară de tot de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de leafă. Așa cum prevestise acela, procesul se amânase. Maestrul Ieronim Pârțângău solicitase un nou termen, pretinzâd că mai așteaptă o expertiză de la mina Uricani, de unde fusese ridicat fratele popei Băncilă. Ceruse niște analize privind nivelul radiațiilor din zilele acelea ale grevei. Partea acuzată susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un fir subțire de fum maroniu. Se plimba ca un șarpe de la o crăpătură la cealaltă. Ca să fiu sigur că nu-l pierd, cum dispărea îndărătul unei bucăți de lemn, îmi schimbam poziția capului și-l vedeam prin altă crăpătură, prevestind un trup gros și urât mirositor. N-am apucat să mă uit mai bine. Sonia, care de la o vreme murmura terminată, a urlat scurt și între picioare i-a răsărit o bilă grețoasă cu urechi. Am dus mâna la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
leșină, ca să nu mai vorbim de Philip - se zice că știe mai multe decât spune. Și acum chestia asta cu Hazel. Sunt sigură că n-a fost doar un accident. — Tu erai de față? întrebă Hugo cu un calm care prevestea ceva rău. — Nu, zise Helen pe un ton defensiv, dar Bill a fost. El mi-a zis. Și știu că tu și cu Bill nu vă înțelegeți, dar eu cred că e un tip foarte serios. Privirea lui Hugo era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
venirea ploilor. Puteau dura la fel de bine o lună sau patru și, asta, nu era în stare nimeni să o prezică. Indienii și unii garimpeiros anunțau dinainte cât mai era până la acele ploi, dar nici unii, nici ceilalți nu îndrăzneau niciodată să prevestească dacă apele vor fi sau nu atât de întinse, încât vor îneca și peștii... Ploaie, ploaie, ploaie. Ploaie, ziua, și ploaie, noaptea. Apă ce curgea din cer și un abur dens, de saună finlandeză, ridicându-se din pământ. O umezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zborul să-și prindă cârdul. In urma lui rămânea ca o trenă de lumină și un vaiet jalnic... Te întrebi: oare există păsări mai triste decât acești cocori, cu zborul lor lin ale căror țipete îți sfâșie inima ca și cum ar prevesti o mare nenorocire?!... Iorgu se trezi pentru o clipă, și apoi căzu din nou întru-un somn greu. Somnul care îl cuprinsese, era un somn dintre acelea care par a dura ani întregi, un somn greu ca plumbul, care te
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Pro TV, impu‑ nându‑se prin aroganța și stilul lor ostentativ, destinat spălĂrii pe creier a tinerei generații. De aceea nu ardeam de curiozitate să stau de vorbă cu el. Mi se părea mult prea sigur pe el, ceea ce nu prevestea nimic bun. Am aflat că lucra full time ca repor‑ ter special la un cotidian, fiind cel care transmitea corespondențe de război și participa la operațiunile speciale ale poliției. Prin februarie s‑a nimerit să mă Însoțească la un reportaj
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la Pro TV, impunându-se prin aroganța și stilul lor ostentativ, destinat spălării pe creier a tinerei generații. De aceea nu ardeam de curiozitate să stau de vorbă cu el. Mi se părea mult prea sigur pe el, ceea ce nu prevestea nimic bun. Am aflat că lucra full time ca reporter special la un cotidian, fiind cel care transmitea corespondențe de război și participa la operațiunile speciale ale poliției. Prin februarie s-a nimerit să mă însoțească la un reportaj despre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Îl făcuse temător, nu se mai recunoștea; brodase pe canavaua anticarului și modelul propriu: roiuri de copii blonzi, cu ochii albaștri, ascunși de privirile lumii În locuri inaccesibile, pentru a repopula planeta după un cataclism neînchipuit mai mare decît cel prevestit de scrierile mayașe. Îi era frică, o teamă ilogică; nu tocmai: pornise din gîndul că ar fi putut intra În miezul unor lucruri cu totul aparte și, aflîndu-se asta, era posibil să se Întîmple ceva teribil. Rupsese foaia din agendă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
poate... în împrejurări de acestea, se uită totul. - Nu e fata mea! strigă aproape Simion, cu un glas nebănuitși, fără să se miște din loc, se făcu roșu la față. - Acum iar se irită, observă Aglae cu nuanța indiferentăcu care prevestești o ploaie. Olimpia tremură puțin buzele, scotoci în corsaj o batistă și izbucni deodată într-un plâns zgomotos. - Doamne, Doamne, zise Pascalopol cu multă delicatețe, nu sunteți cuminți deloc. Stănică, luând o atitudine nobilă, se ridică în picioare: - Domnule Tulea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lovitura cu mult calm, aproape ca o ușurare, Stănică însă păru desperat. Sosi cu părul vâlvoi în casa Aglaei, repetă scena inimii slăbite, notifică la toți că existența lui era zdrobită. Aurel fusese cel mai inteligent copil de pe lume și prevestea de pe acum o carieră strălucită. Stănică povestea fel de fel de dovezi de precocitate, pretinzând că limbajul însuși se manifestase la copilul său. Refuză să se scoale de pe pat, sfătuind pe toți să se ducă să ajute pe Olimpia, care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
observații aruncate în discuția profesională dintre medicul-șef și interni, medicul fusese așa de surprins de cunoștințele premature ale tânărului, încît Felix devenise un musafir tolerat în chip excepțional să se amestece printre internii care asistau la vizită. Se putea prevesti de pe acum primirea ce avea să i se facă atunci când ar fi sosit epoca internatului. Vizita îndeosebi pe neurologi și psihiatri, pe doctorul Marinescu de la spitalul Colentina, savant căruia îi plăcea să fie înconjurat, și unde găsea gratis o bună
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Lili, de pildă, cu părul ei căzut în cascade pe umeri, cu pălăria de paie largă, cu ochii ei negri, uniți prin îmbinătura sprînce-nelor, prin tenul măsliniu, grecesc, era cu adevărat grațioasă. Era un fel de Otilie oacheșă, care însă prevestea că avea să evolueze spre burghezie. Stănică mai pipăi puțin pe Lili, lăsând tamburinarea dinspre coapsă înspre genunchi. " Hm, comentă el mental, ce nepoată plinuță am! Ferice de ticălosul care-o s-o ia. Știu că am rude frumoase! Cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui învăluia și pe Felix, căruia îi întinse, dintr-o dată, un fișic cu bani. - A-am uitat să ți-i dau, explică el, e dreptul dumitale. - Ei, Costache, nu e așa că domnul Felix e un băiat bun,cum ți-am prevestit eu? - Buun! aprobă bătrânul. El și cu Otilia sunt copiii mei. - Tu, Costache, ai părțile tale bune și părțile tale rele, zise Pascalopol. Doar te cunosc de atâta vreme. Cine nu te-ar ști, cum te știu eu, ar zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa că Otilia o să aibă și casă gratis, și venit da la prăvălii, bineînțeles, după moartea lui, fiindcă acum urma să-și scoată ceva din cheltuielile pe care le-a făcut cu clădirea. Pascalopol rămase foarte surprins de hotărârea bătrânului și prevesti că soarta Otiliei va rămâne din cele mai încurcate. Cunoscîndu-l pe moș Costache încăpățînat și capabil să facă iute contrariul, tăcu din gură. Însă, amărât pentru Otilia, îi vorbi acesteia, aceasta spuse nepăsătoare în glumă lui Felix, Marina îi auzi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai mult pe acasă în viitoarea săptămână... Ne-ai îndatora dacă Pink Floyd nu ar părăsi Bucureștiul în următoarele 8-10 zile... - Nu-l va părăsi. De data aceasta, plecă singur fruntea și se lăsă sărutat. În buzunarul gecii, așa cum îi prevestise Rolling Stones, simți cum îi fu introdus un plic. Își agăță geanta, cu o parte a maldărului de aparatură, pe umăr și, în urma sa, ușa apartamentului închizîndu- se, se trezi în întuneric. Nu bâjbâi inutil în căutarea comutatorului luminii, de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aceste texte, susținea botosul, nu erau, bineînțeles, câtuși de puțin, POEZII. - Da? Și atunci ce erau?... întrebase sus-numitul Cristi, în drumul lor spre "Cafenea", cățărîndu-se amenințător, de pe strada pietruită, pe trotuar, în direcția numitului Horia și folosind un glas surd, prevestind o furtună. - Habar n-am. Se putea organiza un referendum... își înălțase umerii, c-o nedisimulată uimire, și nelăsîndu-se intimidat, acel Horia... El putea să-l asigure doar că disputabilele texte erau orice altceva. Însă nu POEZII...) În "Cafenea", o dată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nicolici ar fi putut-o folosi pe lungancă să-i culeagă poamele care rămâneau întotdeauna în vârf. Balansoarul era haios. Poate că madam Nicolici o să-și cumpere și câțiva pruni. În timp ce-și închipuia felul în care îi va prevesti 349 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu-l pocni încă. Ia-l încă o țâră cu binișorul. - Costache! strig. Ai înnebunit?! Nu vezi cât ești de urît? - Sânt urât, admite Costache. Și complicat, și urât. Dar am un suflet
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce nu sîntem sau ceea ce am fi putut să fim. Și cu aceasta, moartea ne-a descărcat pentru ultima oară de sarcina cunoașterii. Acea teamă de plictiseală ce nu poate fi asemuită cu nimic... Un rău ciudat încălzește sângele și prevestește golul surd ce te macină apoi, în ceasuri fără nume. Se apropie Urâtul, fiere a timpului turnată în vine. Și teama ce te învăluie cere fuga. Așa începi să nu mai ai pace în nici un loc. Neajunsurile acestei lumi trebuie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]