1,838 matches
-
analiza pasajelor din Menon și Phaidros și posibilitatea unei sinteze simbolice a lor într-un nou tip uman, filosoful, vom începe analiza noastră prin recunoașterea funcționării în unele pasaje ale dialogului Republica a unui principiu pe care l-aș numi „primatul lui a ști asupra lui a fi”. Iată, de pildă, trei contexte în care acest principiu ni se pare activ. Orice „vulgată” a expunerilor Republicii reține faptul că Platon proiectează aici o cetate în care filosofii conduc, paznicii apără, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe lângă toate prerogativele sale enunțate mai sus deja, el este numit de Platon „pictorul constituțiilor - politeiw=n zwgra/foj”, reiterând astfel, la nivelul relației cu supușii săi, relația lui Platon cu propriul său construct. Faptul că, în aceste două relații, primatul enunțat mai sus este fundamental este subliniat de o a treia relație, de același tip, între simplul autor al unei acțiuni oarecare și omul care, în general, prin replica sa la acțiunea celui dintâi, se pregătește să instituie dreptatea. La
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să decidă în numele lui, să preia asupra lui povara responsabilității individuale a celuilalt: ce se petrece, de pildă - se întreabă Platon - când armele împrumutate de la proprietarul lor trebuie restituite conform definiției dreptății, dar vechiul lor proprietar s-a smintit? Inserția primatului lui a ști asupra lui a fi ni se pare aici vizibilă și ea oferă un al treilea raport analogiei noastre: principiul enunțat i se poate aplica lui Platon față de propriul proiect, filosofului față de cetatea lui și oricui în general
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
faptul că, în general, într-o societate destinată virtuții și dreptății, unii trebuie să gândească în locul altora. Această fundamentare în ontologia umanului ar putea fi cu adevărat înzestrată cu suficientă forță pentru a fundamenta politicul și a instaura în el primatul lui a ști asupra lui a fi și pentru a legitima un tip aparte de stăpânitor de adevăr. Primul episod care merită amintit aici este mitul peșterii. Înaintea expunerii lui, Platon enunță un principiu al condiției umane pe care urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nivelul esenței. Prin urmare, prezența celui care îi asumă conștiința de sine, care devine psihagogul lui, care îi compensează „defectul” absenței naturii odiseice în raport cu adevărul, devine firească și întemeiată metafizic: „avem nevoie de un conducător”. El este cel care exercită primatul lui a ști asupra lui a fi, fiindcă natura lui odiseică știe ceea ce natura ahileică a celorlalți este, grație reflexivității ei incomplete pe care a întemeiat-o Platon în cele trei forme de mai sus. Cetatea proiectată pare astfel să
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ar propune aici o specialitate a tuturor specialităților, care să revină filosofului. Acesta pare a fi spațiul logic pe care el îl rezervă filosofului în Republica: un substitut al ființei cetății realizat prin știința lui, ceea ce probează, în fond, funcționalitatea primatului lui a ști asupra lui a fi. * Am propus în cele de mai sus o interpretare a construcției politice platoniciene pornind de la o problemă expusă în dialogul Hippias minor și de la două personaje al căror prototip homeric i-a slujit
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca unitatea aceleiași probleme să poată fi expusă de noi sub un nume analogic comun. Având sub ochi această structură problematică, am încercat să o recunoaștem în Republica: rezultatul a fost descoperirea a două principii funcționale în dialog - unul al primatului lui a ști asupra lui a fi, celălalt al reflexivității incomplete. Aceste două principii au făcut ca ahileicul și odiseicul, înțelese acum drept niște componente ale spiritului, să fie distribuite social de Platon: de partea supușilor, ahileicul cu lipsa lui
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cum anume se realizează efectiv, concret, grija față de suflet? Păstrând mirarea inițială sub forma întrebării. La rândul ei, întrebarea se desfășoară în dialog (care poate să fie interior sau între mai multe persoane). Ceea ce contează realmente în dialog nu e primatul ultimului cuvânt ci, dimpotrivă, efortul susținut de a menține dialogul deschis către ceea ce devine inteligibil pe parcursul său: adevărul. Dialogul este o formă de epochè care suspendă răspunsul aflat la îndemână pentru a purta investigația către substratul lucrurilor. Ceea ce înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ingredientele Binelui) sunt amprente sacrale. Orice încercare de a distorsiona mesajul divin este o impietate și asta ar conduce la rezultate contrare interesului cetății (a Binelui). Se poate atunci concluziona, în acord cu Henri Joly, că există la Platon un primat al teologicului asupra politicului. Controlul divinității asupra cetății este absolut. Și înțeleptul nu are alternativă: el trebuie să-și urmeze fără greș modelul. „Or, Dumnezeu este măsura dreaptă a tuturor lucrurilor, mai bine decât un om, după cum se zice, oricare
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
omul care posedă în cel mai înalt grad cu putință, știința dreptății și a binelui. Pe temeiul acestei competențe, filozoful-rege va conduce fără a avea nevoie de legi scrise. În subsidiar Platon s-a decis, practic, scriind aceste lucruri, pentru primatul politicii asupra moralei, al statului asupra individului. Cum își mai poate prezerva Platon coerența internă a propriei doctrine și cum poate salva de la dilema perpetuă propriul discurs asupra Binelui în condițiile în care recunoaște preeminența politicului asupra eticului? Cum poate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
organismelor multicelulare capabile să folosească oxigenul pentru a trăi și pentru a crea energie: s-a născut astfel respirația celulară, dar au apărut și procesul de oxidoreducție și radicalii liberi. În sfârșit, acum 65 de milioane de ani au apărut primatele, în timp ce prezența umană se estimează că a apărut acum 5 milioane de ani. Rezultă deci că radicalii liberi sunt ar putea fi la originea apariției și evoluției vieții pe Pământ. De la apariția oxigenului pe planeta noastră, entitățile oxidante (radicalii liberi
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
au asigurat cărților audiență și lauri. Profesiunea de credință sine ira et studio, mărturisită în Avertisment, nu e desigur sinonimă cu neutralitatea plată, ci doar atentă la protocolul deontologic al respectării principiului audiatur et altera pars, al temperanței tonului, al primatului documentelor. În fond, sintagma focalizată în titlu, atestată (nu însă dominantă) în presa deceniului al cincilea al secolului trecut, asumă incriminarea angajării politice a cărturarilor, lansată în celebra carte a lui Julien Benda La Trahison des clercs. Pentru S., atașată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
se manifestă prin aceleași expresii faciale și sunt recunoscute ca atare de către toți indivizii, sunt percepute și evaluate subiectiv în mod similar de membrii tuturor culturilor, cunosc aceleași mijloace de mascare. Mai mult chiar, se manifestă în condiții similare la primatele non-umane. O reprezentare interesantă a prototipurilor emoționale în termenii scripturilor culturale propune Anna Wierzbicka (1997, p. 436): TRISTEȚE X simte ceva Uneori cineva gândește ceva de felul acesta: Ceva rău s-a întâmplat, Aș fi vrut să nu se întâmple
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nerușinarea nu pot să meargă mai departe.37 Pentru asemenea cazuri, siguranța Statului și a Constituțiunii reclamă neapărat de a se proclama «starea de asediu». De aceea cerem ca să se in tro ducă bucureștiul în 1871 77 35. Asupra mitropolitului primat Nifon se făcuse o încercare de asasinat pentru motive intime (n. a.). 36. Precizarea lui Bacalbașa din nota de mai sus este greșită; atentatul despre care se vor bește în text nu a fost îndreptat împotriva mitropolitului Munteniei, Nifon, ci împotriva
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
communes. De là, la possibilité pour l'histoire des mentalités ou de se lier à l'histoire quantitative. Ayant pour objet, le collectif, l'automatique, le répétitif, l'histoire des mentalités peut et doit se faire sérielle et statistique. Du primat accordé aux séries, donc à l'établissement et au traitement de données homogènes, répétées et comparables à des intervalles temporels réguliers, découlent deux conséquences. La première est le privilège donné aux sources massives, largement représentatives et disponibles sur une longue
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
sunt obișnuit însoțite de stimularea medulosuprarenalei, ducând la eliberare susținută de adrenalină și noradrenalină, care asigură un efect prelungit și modulat. Fibrele simpatice vasodilatatoare inervează vasele din mușchiul scheletic și sunt colinergice la pisică și adrenergice (β adrenoceptori postsinaptici) la primate, fiind implicate în vasodilatația ce însoțește debutul efortului și sincopa. Aceste fibre constituie sectorul periferic al unui sistem integrat de origine corticală, cu releu hipotalamic și mezencefalic, ce poate contribui la fenomenul vasodilatator ce însoțește declanșarea efortului fizic. In efort
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
creație, fără scop lucrativ sau patrimonial (nonprofit), neguvernamentală, constituită în scopul sprijinirii și apărării literaturii și a intereselor profesionale, economice, sociale și morale ale scriitorilor”. Uniunea aderă la principiile din Carta fundamentală a drepturilor omului („libertatea de creație și opinie, primatul valorii, solidaritatea profesională, eficiența și transparența”), promovează „dialogul cultural intern și internațional”. Subordonările politice și îngrădirile ideologice sunt excluse. O pondere sporită dețin acum prevederile privind patrimoniul organizației, menționarea provenienței veniturilor (cotizații, contracte economice, donații, legate, timbrul literar etc.). În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
consumă actul erotic: Se făcuse aproape întuneric. Pe fereastra deschisă, venea și mai decis, și mai violent mirosul dulce, somnoros, de regina nopții. Plata dijmei se cufunda treptat în umbră 17. Rolul referinței ekphrastice aici este acela de a sublinia primatul istoriei personale în fața celei universale. Momentul erotic suspendă pentru o vreme presiunile realității imediate. Personificat, tabloul cu toate semnificațiile unei existențe dominate de puterea absurdului și de povara umilinței trece în umbra întâlnirii erotice. A treia referire ekphrastică la tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
stările pe care le experimentează, despre viața alături de Codruța, Iustin vorbește despre speranță ca despre o formă de orbire: Dar nu putem trăi fără frică, fără obsesii și mai ales fără speranță - această orbire absolut necesară"36. De cealaltă parte, - primatul observației îi aparține lui Cornel Ungureanu (vezi nota 24) - topografia locurilor prin care rătăcește Iustin, încercând să se regăsească, și despre care îi vorbește în scrisoare, circumscriu câmpul semnatic al ideii de orbire - dealul pe unde se plimbă se numește
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
vedere, considerat universal valabil, Îi repugnă cel mai mult. istoricul deplin trebuie să fie unul al religiilor, și nu al unei singure religii. Considera religia un fenomen pur istoric. În lucrarea La religione nella Grecia antica fino ad Alessandro, susține primatul istoriei. Orice phainomenon este, în același timp, și un genomenon. Ca urmare, specialistul trebuie să aibă în atenție „originea” și devenirea unei forme religioase. riscul ar consta, după M. Eliade, în reducerea actului hermeneutic la un travaliu pur istoriografic. Ca
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Începând din secolul al XVI-lea, apar Reforma și Contrareforma catolice. Urmează anul 1789 cu revoluția Franceză și persecuția Bisericii. În 1811, Papalitatea este umilită de Napoleon și deposedată de averile sale. La conciliul vatican I (1868-1870) au fost definite primatul și infailibilitatea Papei. Un alt moment semnificativ din istoria catolicismului este reprezentat de confruntarea dintre Biserica catolică și știință în privința originii speciei umane. Biserica catolică a condamnat evoluționismul în 1859. În 1950, Biserica catolică acceptă poligenismul. Conform acestuia, rasele umane
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ei.561 Se simte într-adevăr un complex de inferioritate al disciplinei și al apărătorilor acesteia, o necesitate arzătoare de a justifica existența benzii desenate și calitatea ei prin apelul la o presupusă istorie milenară, care să-i garanteze chiar primatul în fața altor forme de artă. Nimic nemaiîntâlnit, având de-a face cu același mecanism psihologic precum în ideologiile naționaliste, care de asemenea justifică o anume variantă doctrinară a realității prezente, punând-o în succesiunea directă a unui trecut ipotetic "luat
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
economic, a se consulta excelentul studiu al Adrianei Ivonne Marinescu, Tipul eroului în cultura română. De la stereotip la comportament politic). 904 Dennis Deletant, Maurice Pearton, Romania Observed, pp. 326-328. De fapt, nimic nou: la fel procedase și stalinismul atunci când susținea primatul sovietic în toate câmpurile culturale (descoperind chiar că Shakespeare avea sânge rus și poate chiar sovietic, căci roșu era cu siguranță). 905 Ion Manolescu, Comunismul "la pachet". Aventură și propagandă în filmele polițiste, în Idem, Explorări în comunismul românesc I
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
p. 270. În anii '80 asistăm la o nouă reabilitare și "îndulcire a istoriei", chiar a lui Carol I și a Brătienilor și a lui Antonescu (limitat însă la studiile de specialitate), dar această recuperare nu trebuia să atenteze la primatul Cârmaciului (nu întâmplător, eroii comuniști au cel mai mult de pierdut: Gheorghiu-Dej este limitat la momentul Grivița '33, Roaită este pus în umbră, deoarece noul copil-erou devenise Ceaușescu însuși și "nu era loc pentru doi", singura personalitate din burghezia interbelică
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Optimiștii au interpretat al treilea val de democratizare ca o dovadă a faptului că democrația este acum forma dominantă de guvernămînt și chiar singurul tip de regim "cu adevărat și în totalitate modern" (Plattner, 1996: 40; vezi și Fukuyama, 1992). Primatul democrației nu este numai dovada creșterii angajamentului față de practicile democratice, ci reflectă de asemenea prăbușirea principalilor ei oponenți ideologici. Modelul sovietic de guvernare a eșuat la nivel mondial; fascismul a fost discreditat după cel de-al doilea război mondial; Biserica
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]