5,997 matches
-
deși au avut traiecte existențiale total diferite, căci Emil și-a apărat libertatea gândirii, trăind În sărăcie departe de țară, iar Aurel neacceptând să părăsească România ocupată de sovietici, deși era conștient că ideile lui legionare Îl vor expune la primejdia unor ani grei de temniță. Așa avea să se Întâmple și numai credința În Dumnezeu l-a Întărit pe Aurel Cioran să supraviețuiască regimului de exterminare din Închisoarea de la Aiud. Cartea Aurel Cioran - Fratele fiului risipitor luminează În fapt nu
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
pe care le am și vi le-am împrumutat eu sunt de acord ca să le donez, într-adevăr, unei instituții care va fi în măsură să le păstreze 10 și să le gospodărească pentru a fi la adăpost de orice primejdie. Inițial eu mă gândeam să le donez Muzeului Literaturii. Având în vedere apartenența lui Șiugariu ținutului băimărean poate că va fi mai bine să- și găsească locul acolo. Aș dori însă ca înainte de toate să le completez cu ce mai
Noi contribuții la biografia lui Ion Șiugariu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4338_a_5663]
-
gândire fără autor. Dacă la Franklin conceptul de fericire e unul practic, legat și de scrisul „tacticos”, Adams trăiește din plin singurătatea, urâtul, părăsirea, plictisul, stări provenite mai ales din identificarea sa cu elita din care făcea parte, pentru care primejdia o constituia intrusul, omul ignorant din mulțime, apt să devină un factor politic demn de luat în seamă și, tocmai de aceea, distructiv! La Franklin se înregistra doar benigna uimire în fața fragilității lucrurilor - istoria depinde de atât de puțin! Optimismul
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
nu ocolește, în medalionul său, nici punctele nevralgice. Numindu- le (sau instilându-le), n-o face însă fără un anume protocol aproape avocățesc. Chestiune de eleganță. Nu formulează o acuză până când nu are deja construită pledoaria apărării: „Conștient de eventualitatea primejdiei de a cădea până la urmă într-un manierism al formulei poetice, cu care s-a identificat prodigios încă din Poeme, Marin Sorescu simte la un moment dat nevoia de a încerca o «înnoire a mijloacelor de expresie» prin abordarea altor
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
a cărții este, neîndoielnic, imaginea puternică pe care ne-o oferă despre cotidianul lumii românești postbelice, cu amenințările la care cei mai mulți oameni se vedeau expuși, cu perspectiva arestărilor, a ducerii la Canal și, în general, cu permanenta „senzație a unei primejdii“. Dar și cu satisfacțiile, mici, dar reale, pe care le ofereau atunci filme ca Anna Zaccheo sau Balada Siberiei, ori lecturile adolescenței din care nu puteau lipsi Jules Verne sau Mark Twain, autori îndrăgiți ai vârstei. Evocarea obiectivă este atitudinea
Roman biografic și de senzație by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3049_a_4374]
-
cotlon al istoriei că spiritul lui va ieși cîndva la lumină, că va fi recuperat și că, despre el, se va putea spune ceea ce Hamlet spune despre spectrul tatălui său: „Bine ai lucrat, cîrtiță bravă“? Cine îl va feri de primejdia ca el să dispară neștiut, îngropat de viu cu opera aceea zămislită în taină, de care nimeni nu a apucat să afle niciodată nimic? Ieșirea din clandestinitatea asumată a culturii nu se face decît prin șansă sau prin existența unui
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
semestre trebuia să dai examen. Mai trebuia să urmezi un curs de A.L.A., adică apărare contra atacurilor aeriene și a gazelor nocive. Cu siguranță se făcea din cauze ideologice, cu scopul de a induce frica, și nu din cauza unor primejdii reale. Mîncarea mizerabilă de la cantină era alt motiv. Pe mine mă deranja mai puțin, fiindcă de pe atunci mă obișnuisem să mănînc pîine goală, care era atît de moale încît, dacă o plesneai de perete, rămînea lipită. Avea un gust acrișor
Ioan Holender: Ultimii ani în România by Magdalena Mărculescu () [Corola-journal/Imaginative/14725_a_16050]
-
central asiatică, unde a devenit emblematică pentru anularea sălbatică a personalității cuceriților de către cuceritor. În 1948, când asupra umanității din zona carpatină începe să se reverse valul roșu al comunismului (figurat sui generis și în nuvela Ultimul berevoi), Voiculescu presimte primejdia și îi dă forma ironică, înșelător neutră, din Lobocoagularea prefrontală. E un strigăt al poetului care și-a pierdut candoarea, al intelectualului deja frustrat de libertatea cuvântului, ceea ce însemna interzicerea gândirii personale până la atrofiere și moartea visului. Utopia descrisă ironic
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
înțelege mîndria eroismului civic, trebuie ori să discute cu oameni de aceeași părere, ori și mai bine să n-aibă nici o părere. Dar dacă n-ai nici o părere, în astfel de împrejurări, cînd mai toată lumea are o părere, ești în primejdie să superi pe oricine are una." Textul a apărut inițial în Universul la 10 martie 1900, fiind inspirat de o manifestație antiguvernamentală în chestiunea monopolului băuturilor spirtoase. O altă intervenție în spirit caragialesc s-a consemnat în ședința Camerelor reunite
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
să apreciem preocuparea stăruitoare a lui Caragiale pentru sindromul spaimei ca fenomen lateral în ansamblul unei opere dominată de optimismul comicității clasice? În cele ce urmează am dori să demonstrăm, că, dimpotrivă, în comedii ca și în prozele comice obsesiile primejdiilor ruinătoare, actele dictate de frică și, în ansamblu, persistența umbrelor spaimei operează intens în fibrilațiile interioare ale situațiilor. Poate că scrierile de eliberare deschisă în tonalități grave ale panicii care pîndește din umbră, au îndeplinit o misiune necesară, de descărcare
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
prin pensie, cel de-al doilea declanșează brusc, prin semnalări înșelătoare, sentimentul precarității totale, pierderea abruptă a dulcelui sentiment de siguranță. Leonida însuși este însărcinat de autor să definească procesul coliziunii cu pericolul prezumtiv al pierderii stabilității, al ciocnirii cu primejdia alungării din adăpostul obișnuințelor: " Omul, bunăoară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
existența: "- De ce?... de ce nene Anghelache? A întrebat plîngînd ca un prost cel mai tînăr. Dar, nenea Anghelache, cuminte, n-a vrut să răspunză." Cel mai apropiat de adevăr este probabil răspunsul că, speriat la culme de ideea controlului iminent, de primejdia prezumtivă a oricărui control, onestul casier, altminteri, un harnic consumator de halbe, este cuprins de o spaimă enormă, imposibil de tălmăcit într-un limbaj rațional. Această spaimă provine din străfundurile abisale ale ființei, dintr-o zonă traumatizată, în mod evident
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
Dineurile, petrecerile, se terminau cu orgii bahice-sexuale, pentru care Rose se îmbrăca întotdeauna ca o prințesă și se lăsa dezbrăcată ca o prostituată. Viața aceasta o atrăgea, în ciuda umilințelor pe care era constrânsă să le îndure; era vag conștientă de primejdiile imersiunii în păcat și știa că noul ei fel de viață încălca învățăturile pe care le primise de la carmelitele desculțe în școala curată și luminoasă, văruită în alb, aflată lângă biserica Notre-Dame-de-Lome. Ca toți oamenii care făceau parte din cercul
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
nepotrivit în cazul lui Barbu Varnali: murind, mătușa sa îi lăsase moștenire totalitatea bunurilor mobiliare și imobiliare, așa încît, cum s-ar spune, scrisorile îi cădeau direct în palme; nu exista, așadar, riscul vreunui faux pas; nu plutea în aer primejdia vreunui denunț; nu avea cunoștință nici măcar de vreo interdicție expresă a mătușii care să-i dea sentimentul inconfortabil de a fi comis o infracțiune în protocolul post-mortem: nu, toate acestea nu existau. Și totuși, nu se putea hotărî să facă
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
mai multe decât odinioară, în mica mea copilărie. Marea mea închipuia atunci un paradis al desfătărilor jucăușe. Spuma mărilor era pentru mine o încântare, din păcate prea trecătoare. Pentru matelotul, mai apoi elevul-ofițer de bord era o amenințare continuă, o primejdie de înfruntat. El își scria poeziile "din jocul nesfârșit al valurilor furioase și amenințătoare, de departe, din largul nemărginit al mărilor...". Le trimitea "de pe comanda bătută de toate vânturile pământului...". Prefața la Spuma mărilor, din care citez, pare scrisă în timp ce
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
butelie, sunt azvârlite în valuri, înainte de scufundarea vasului. Soarta a vrut ca sticla aceasta să ajungă la mine. Versurile conțineau un mesaj, explicit explicat în acea Prefață: "Aflați, dar, că viața marinarului e grea: e plină de mizerii și de primejdii!...Marinarul e martir!" Știm că sentimentele nobile, frumoase, înaltele mesaje nu fac neapărat bună o poezie. Și-apoi, martiriul condiției marinărești nu-l determină pe Nicolae Balotă să admire, să adore cu adevărat altceva decât Marea cu primejdiile-i cu
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
și de primejdii!...Marinarul e martir!" Știm că sentimentele nobile, frumoase, înaltele mesaje nu fac neapărat bună o poezie. Și-apoi, martiriul condiției marinărești nu-l determină pe Nicolae Balotă să admire, să adore cu adevărat altceva decât Marea cu primejdiile-i cu tot. El nu se vede murind decât "la bord, în larg de mare" și funeraliile sale - în stilul eminescianului "nu voiu sicriu bogat" - nu și-le închipuie altfel decât în "freamătul furtunii", în "plânsetele delfinilor" și al "prietenilor
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
stupid precum ierarhiile zeilor te vei izbi de ziduri ca păsările oarbe O repetiție-n zadar e totul! De departe se simte duhoareea de speranță stricată pătrunde frica în viscere în oase în politică în auz și oriunde se-ascunde primejdia sentimentele își caută o inimă de pripas zeii își văd mai departe de reumatismele lor în fiecare din noi un fugar își face penitența. O repetiție-n zadar e totul! Începutul e neanul și neantul e sfîrșitul totul ne seamănă
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
în ea într-o anumită măsură. Aceste cercuri înalte (înțelese astfel, desigur, după ranguri spirituale) vorbesc ironic spre a nu fi înțelese de vulg, așa cum regii și prinții vorbesc franțuzește, și din acest punct de vedere ironia se află în primejdia de a se izola, nedorind a fi înțeleasă de lumea obișnuită. În asemenea caz, ironia nu se autoanulează. Mai mult, e doar o formă secundară de infatuare ironică, doritoare să aibă martori pentru a ieși în evidență și a se
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
Mogoșoaia. Spuneți-le, ca să-i înveseliți, deși nu cred că mai e nevoie acum, că săgețile parților se întorc de obicei împotriva lor înșile. Lucrul cel mai bun ce li s-a întâmplat este că trăiesc aceste zile pline de primejdii sub egida dumneavoastră. Și eu aș fi vrut s-o pot face. Salutați din parte-mi garnizoana și trăiască Elveția, mereu și în veci. A dv. prietenă recunoscătoare. Martha 1) Cu ajutorul lui René de Weck, Martha Bibescu obținuse o viză de
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
vânătorești din tinerețe și am observat pe data că există frumusețe și în afara partidului și a revoluției." (p. 122). Faptul că orice conștiința treaza se manifestă și critic e un motiv de a fi privită, de către orice regim totalitar, drept primejdie. Încă din 1920, cănd regimul totalitar nu era cunoscut în toate consecințele sale, Evgheni Zemiatin construiește societatea distopică pe absența conștiinței: Dar își simt ființă, sunt conștienți de individualitatea lor numai ochiul în care a intrat ceva, unde deget care
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
vecină cu disperarea. Totul i se pare fals și superficial. Între lumea de aici și Occidentul pe care și-l făurise în imaginație nu există decît foarte vagi legături. În plus, aici îi lipsește ceva: îi lipsește riscul, îi lipsește primejdia de moarte, spaima că oricînd poate muri pentru cărțile pe care le-a scris. Și pentru că primejdia morții nu mai există, tocmai de aceea viața începe să se stingă în el. Nu se regăsește defel și nu poate dormi decît
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
care și-l făurise în imaginație nu există decît foarte vagi legături. În plus, aici îi lipsește ceva: îi lipsește riscul, îi lipsește primejdia de moarte, spaima că oricînd poate muri pentru cărțile pe care le-a scris. Și pentru că primejdia morții nu mai există, tocmai de aceea viața începe să se stingă în el. Nu se regăsește defel și nu poate dormi decît luînd somnifere. Inspirația i-a dispărut și elanul de luptător pe care îl avea în Rusia i
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
altă parte, așa sună lucrurile în teorie. De facto, însă, ceea ce constat eu la acest protagonist este că nu capătă o uncie de maturitate de la un episod la altul. Continuă să nu știe prea multe vrăji, să nu realizeze dimensiunile primejdiilor care îl amenință și să rămînă la fel de neajutorat în fața evenimentelor care continuă să îl ia prin surprindere. De altfel, acesta este unul dintre motivele pentru care cred eu că la Potter contează mai degrabă suferințele și supraviețuirea decît isprăvile care
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
inept (ce vă spuneam de contradicții). Exemplul din lungmetrajul de față este tocmai Albus Dumbledore, directorul școlii de magie Hogwarts. S-o luăm așa, după datele problemei cum sunt prezentate în film: Dumbledore știe A. că Harry Potter e în primejdie, B. cine e "agentul" primejdiei și C. unde se află acesta, mai precis un loc păzit în care prezența/absența agentului poate fi verificată. În loc să acționeze ca orice om cu scaun la cap, adică să verifice dacă potențialul agresor se
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]