1,145 matches
-
creînd un efect de caleidoscop. Efluviile erau acum liturgice, bisericești, am Început să simt dureri de cap, o senzație de greutate asupra frunții, Întrezăream o scară fastuoasă acoperită cu tapiserii aurite, poate un banchet nupțial, cu un mire de stirpe princiară și o mireasă Învăscută În alb, apoi un rege vârstnic și o regină pe tron, alături de ei un războinic, și un alt rege Întunecat la piele. În fața regelui, un alt altar micuț pe care se găsea o carte legată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
începând cu cea mai neînsemnată petrecere a departamentului de salubritate și până la cea mai pretențioasă recepție imperială de gală. Și până în zilele noastre, atunci când sosește în teritoriul direct controlat de englezi (cu puțini kilometri mai sus) sau în alt stat princiar, nababul din Fatehpur trimite un servitor înainte, ca să se asigure că se vor trage cele unsprezece salve de tun. Dacă nu, nu mai are loc nici o sosire. Indiferent cât de mare este această onoare, nababul Murad nu uită că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui erau groase ca niște trunchiuri. Era cam stângaci la treburi, dar la cosit era fruntaș. Lama și mânerul cotit al coasei păreau jucării în mâinile lui. Coșea întotdeauna cu mișcări ample, într-un ritm egal care-i dădeau forță princiara a meșteșugului bine făcut. Nicolae, vecinul lui, purta pantaloni negri, roși în genunchi, gumări, iar fata lui părea obișnuită sub pălăria de paie zdrențuita pe care și-o împodobise cu margarete înfipte în panglică decolorata. Și, în sfârșit, urma Nicolae
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cameristă la Hotel Ștrand micul dejun împrejmuit cu argint și intrigile îmi aduc aminte de Shakespeare Cristina deschide fereastra să treacă veacul și prin bucătărie Oare ce o fi făcând acum Regina Angliei în turn cu croșete de ceață? VENEȚIA Princiară Veneție păun exfoliat pe-o rână apa ta lâncezește în bijuterii Doar orgoliul mai ține deasupra labirintul tău de mistere și măști Țărmul se clatină marea îți surpă mormântul Semn rău am văzut pești zurând în Piața San Marco Ereticii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
buzunare spun atît de multe despre proprietarii acestor buzunare. „nu e frumos să răscolești prin valize, prin sertare, prin cutii. nu e frumos să forțezi casetele cu bijuterii de familie.” (De unde o fi moștenit familia slubceakovsky colecția ei de bijuterii princiare ?). „nu e frumos să răscolești prin cutiile lor cu medicamente, să încerci să ghicești ce boli intime aveau vecinii tăi. nu e frumos să deschizi jurnalele zilnice ale adolescenților din cartier.” (X descoperă două mențiuni în legătură cu propria sa persoană în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
apoi de Justiție. ai dat jos de pe pereții palatului ducal toate tablourile care reprezentau grupuri de oameni. Le-ai judecat și le-ai condamnat la închisoare. Celulele închisorii municipale sunt acum pline de pînze reprezentînd bătălii, revoluții, baluri, procesiuni, curți princiare etc. Școala din Atena de rafael, ai condamnat-o la zece ani. Ospățul de nuntă de Breugel și Predarea orașului Breda de Velázquez, fiecare cîte 12 ani și șase luni. Rondul de noapte de rembrandt, 17 ani (și, în plus
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fiece clipă slujitorul atent al propriului său public. În ficțiunile sale nu există planuri demne de dat uitării, nici orare demne de confundat. El ne scutește de orice poticneli intermediare. Nou vlăstar al tradiției inaugurate de pateticul Edgar Poe, de princiarul M.P. Shiel și de baroneasa de Orczy, el se oprește numai la momentele capitale ale problemelor sale: formularea enigmatică și soluția iluminatoare. Simplă marionetă a curiozității, atunci când poliția nu face presiuni asupra sa, turma pitorească a personajelor se Înfățișează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ea, era a Sofiei, sigur că era a domnișoarei Sofie, rochia albastră cu care venise Sofie la Vladia, văzînd-o rezemată de lemnul ușorului, cu o mînă ridicată deasupra creștetului, lipită de blana întunecată a ușii, ca un semn de salut princiar, molatec și plin de subînțelesuri pe care nu avea curajul să le cerceteze, să le înțeleagă, atunci i-a trecut prin minte cuvîntul "splendid"! Prima dată îl auzise în gura prefectului de la Oraș, cînd s-a prezentat la primul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
celuilalt. Cred că îndrăgostirea asta a prințului l-a făcut să comită atîtea greșeli, să creadă că e mai bine să se amestece cu lumea, să renunțe la singurătate. Cînd a renunțat la singurătatea sa, oh, ce singurătate, domnule Popianu, princiară, înnăscută, nu dobîndită, cum este a noastră, prințul a devenit o jucărie a sorții o nefericită marionetă ale cărei sfori erau în mult prea multe mîini. Dar să lăsăm... ce-ai făcut dumneata a fost genial și atunci mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi îndrăgostit, de a face o pasiune pentru o femeie atît de deosebită cum era K.F. (nici nu s-a observat cînd K.F. a trecut în locul domnișoarei Sofie, morții cu morții, viii cu viii !) nu putea fi decît un "model princiar" de neatins, de neatins. Era, cine s-ar fi putut îndoi de asta, un ideal care strălucea palid și îndepărtat, asemenea unei stele tremurătoare, dar totuși veșnice. Și lui Radul Popianu îi plăceau aceste întîmplări, anecdote, povești, care încet, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aici e Vila prințului Pangratty și nu cred că e cazul să-ți explic în continuare care sînt privilegiile lui Șerban Pangratty. Iar altfel, cred că musafirii lui Șerban Pangratty sînt chiar prințul însuși, asta este una din regulile politeței princiare. Te înțeleg că ești îngrijorat, orice lucru nou ne îngrijorează pînă devine vechi, și cu o boală te obișnuiești. De aceea cred că mai potrivit este să ai răbdare, pînă la urmă tot vor coborî în Vladia. Atunci, ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vremi, lăsînd impresia unui bonom, a unui caracter simplu, deschis, de încredere deci, inevitabil, conservator. Un conservator în cea mai bună înțelegere a cuvîntului, tradiționalist și constructiv. Pe unul ca Mihai Mihail o vișinată de casă pusă chiar de mîna princiară îl putea cîștiga definitiv. Oamenii cu care avea de a face în general directorul Serviciului erau labili, parșivi, lunecoși, plutind ca frunzele, după cum bate vîntul și curge apa. Iar acum, dintr-o dată, altceva, cu totul altceva! S-a ridicat greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la laptop", "sunt pasionată de viața marină", "nu cred că originea vieții (seimei) a fost întâmplătoare, dar cred că, la originea vieții mele individuale (jinsei) a fost un accident" sunt aruncate sub aceeași umbrelă, în limbile indo-europene, printr-un gest princiar de netezire a micilor diferențe și de preferare a granițelor fluide, ambigue dintre fenomene. Este interesant de urmărit și în funcție de ce criterii sunt operate aceste clasificări. Spiritul japonez este atent la nuanțe am spus nuanțe care pentru noi sunt lipsite
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cel care-și ferea ochii când mă surprindea cercetând-o. O singură dată am avut ocazia să o întreb ceva. Fusese răm lăsați singuri și am observat-o strâmbându-se de sufe rință și izbucnind în plâns. Unul convulsiv, nu princiar așa cum m-aș fi așteptat de la ea. Am întrebat-o ce a pățit, iar ea a bâiguit ceva ară tându-mi vinovatul. Am zburat răzbunător ca un uliu că tre nefe ricit, amenin țător, dar cu inima zbă tându-mi-se de emo
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
negre o mistuiau acum, ca și atunci, cu aceeași ardoare. Și el urcă spre ea coborând sau coborî urcând. Era traseul celui mai hotărât bărbat. Era însuși Orfeu. Impresia o tulbură. Privea fascinată spre hainele lui. Mătăsuri, catifele, blănuri, falduri princiare, tonuri inimaginabil de subtile, moliciuni promițătoare de amețitoare desfătări... Kutuzov sesiză noua orientare a primadonei, se răsuci și surpriza de a se afla atât de aproape, practic nas în nas cu omul la care tocmai se gândea, nimeni altul decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Un argat tocmai culegea cu o greblă excrementele depuse peste noapte. Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea verde, așezați la distanțe convenabile unii de alții, stăteau șoimii prințului. O veritabilă comoară. Mai mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie extrem de rară, mult râvnită de cunoscători. Toți aveau veselă, ustensile și accesorii personale frumos orânduite pe rafturi, lângă perete. Marioritza își alese un șoim călător. De fapt, șoimul o alesese pe ea. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și în celelalte țări europene de altfel, vestimentația suferise o drastică sărăcire sau transformări care, uneori, frizau absurdul. Aici însă veșmântul mai era încă o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă și ritmată de galopul ușor al cailor peste încremenirea albă a iernii. Remarcă preferințele călăreților pentru anumite culori. Prințul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
al V-lea î.e.n.) a acestei mentalități și practici magice. Mult citata informație a lui Herodot pare a fi întărită de date arheologice. Este vorba de o cnemidă (datată din secolul al IV-lea î.e.n.) desco perită în mor- mântul princiar getic de la Agighiol (județul Tulcea), pe care este repre zentat un călăreț arcaș săgetând un balaur uranian (7, p. 45). În secolul I e.n., autorul latin Columella (De re rustica) vorbește despre „gonitori de nori” (nubifugus). La rândul său, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este faptul că ambii balauri nu sunt reprezentați, ca de obicei, într-o postură agresivă, ci, dimpotrivă, într-una de supunere totală. Personajele antropomorfe nu înfruntă monștrii (așa cum înfruntă balaurul atmosferic un călăreț arcaș de pe cnemida nr. 1 din mormântul princiar getic de la Agighiol, județul Tulcea, secolul al IV-lea î.e.n. ; cf. 107, p. 45), ci îi leagă fie la propriu (cu căpăstru), fie magic (prin actul libației). Revenind la plăcuța nr. 2, consemnez faptul că poziția oblic- -ascen dentă a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
comuna Cucuteni, județul Iași), datând din secolul al IV-lea î.e.n., iar pe de altă parte, prezența unor care înaripate, mânate de personaje masculine, pe vasul de aur, datat tot din secolul al IV-lea î.e.n., descoperit într-un mormânt princiar în localitatea Vrața, din nord-vestul Bulgariei (106, pp. 218 și 239 ; 107, p. 110). Așa cum am arătat, conform opiniei unor cercetători, pe cele două plăcuțe de argint ar fi reprezentată o zeiță. Situația nu s-ar schimba esențial, având în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
experimentală. Eseul lui Andrei Pleșu începe cu o astfel de legendă istorică, pusă pe seama împăratului german Frederic al II-lea (1220-1250) (7). Se spune că acesta ar fi izolat doi nou-născuți și ar fi poruncit să fie crescuți în condiții princiare, dar nimeni să nu vorbească cu ei sau în preajma lor. Speranța suveranului era ca, dintr-un înnăscut imbold de comunicare, cei doi copii - necontaminați lingvistic din exte rior - să înceapă spontan să vorbescă în limba primordială a umanității, cea dinaintea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
arunce o privire în oalele care bolboroseau sau să-și bage degetele printre grămăjoarele de mirodenii din piatra de măcinat. Numai că ea îi alunga cu sălbăticie. Nu-i pentru voi, nu-i pentru voi, le declara pe un ton princiar, iar aceștia dădeau înapoi simțind autoritatea din vocea ei, demnitatea purtărilor sale și clătinau din cap, întrebându-se ce se-ntâmpla cu ei. S-o atace pe mama ermitului! Ce le venise? — Baba, de ce suntem câteodată așa agresivi și lacomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu Lică într-un acord destul de clar. De aceea ea, deși ar fi putut dejuca așa de lesne manoperele copilărești ale lui Maxențiu, nu lua o atitudine precisă. Pe Trubadur și-1 regăsise și primise postul de șambelan al grajdurilor princiare, dar era nesigur, cu toane, nu era complicele cu care să faci front inamicului comun. Capricios și instabil, vrea și nu vrea, părea că-și ia rolul în serios, apoi deodată vorbea iar de plecare. în amor aveau aceleași raporturi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că eziți! N-arp casă!... Dar n-a rămas ea ne drumuri. Femeia asta, cum zice Lina, merge progresând. Tot ea a dat-o gata pe Mika-Le, dar ce naște din pisică. Acum e aici, la sanatoriul lui Walter. O rezidentă - princiară!. Un parc!. Ce era grădina de la Prundeni!. E nostimă și a făcut siluetă, a luat fason de București! Eu mă duc uneori s-o văd! Pentru doctor, înțelegi!. . . Coca-Aimee e o păpușă adevărată. . . Fusese și Lina pe acolo chiar înaintea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Până a adormit, pe Alexandru îl frământa faptul că Teofana se mai numea și Prințesa, cum observase fără să vrea când a prezentat buletinul ei la biroul de cazare. „Ce nume mai este și acesta! Doar nu-i de rang princiar. Mai știi? Nu! Nu cred. De ce n-a spus că se numește Prințesa? Ce pretenții am și eu! În fond nu este obligată. Are ea ceva aparte care mă atrage. Nu știu ce, însă e o persoană foarte plăcută... „ Tot gândindu-se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]