2,086 matches
-
în ea, după cum un om care a furat ucide numai ca să nu mai aibă îndoielile unei refaceri posibile, care nu se mai poate îndeplini, oricâte sacrificii ar încerca mai târziu. Cu atât mai bine! Acum orice întrebări noi sunt de prisos, căci nu mai este nimic de limitat. A avut câți amanți i-au stat la dispoziție și nu conține amorul o practică fără să fi încercat să profite de ea. Trebuie deci sacrificat tot trecutul și să pornim viața de la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
astfel de situații, încît oricât de serioși am fi, trebuie să procedăm superficial. Viky s-a îmbolnăvit pe neașteptate și doctorul, chemat grabnic, nu poate da nici o părere. Domnul și doamna Axente au sosit și ei, iar Arabella pare de prisos. Toți și-au pierdut capul, dau o mulțime de sfaturi și leacuri, dar temperatura lui Viky persistă. În sfârșit, s-au hotărât și au dus pe Viky la Cavarna, unde poate fi mai bine îngrijită. Rămâne ca noi să facem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
divină, deci o izbucnire a sacrului, orice creație este în același timp o izbucnire de energie creatoare în Lume. Orice creație este rodul unui preaplin. Zeii creează dintr-un exces de putere, dintr-o energie nestăvălită. Creația este rodul unui prisos de substanță ontologică. Din acest motiv, mitul care povestește această ontofanie sacră, această manifestare victorioasă a preaplinului ființei, devine modelul exemplar al tuturor activităților omenești: doar el poate dezvălui ceea ce este real, supraabundent, eficient. "Trebuie să facem ceea ce au făcut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lipsește infanteria. Dar, ceea ce le lipsește îndeosebi, e spiritul ofensiv, e entuziasmul pentru o atitudine politică pe care mulți din ei nu o împărtășeau. Pentru că sunt totuși soldați, se apără, și nu se predau decât atunci când orice rezistență pare de prisos. E 24 ianuarie 1919. Republica e încă odată victorioasă la Lisabona. Entuziasmul străzii nu mai cunoaște margini, încep să cadă cele dintâi victimei ale răzbunării populare. Altele, infinit mai numeroase, aveau să vină curând. La Porto, lucrurile nu par mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
6. ...este cu neputință și, dacă s-ar întîmpla, ar fi imoral, ca un om eminent să se mărginească numai la activitatea literară, care este un lux și, ca toate luxurile, numai atunci permis când cineva are la îndemînă un prisos de energie neutilizabil în lucrurile practice ale vieții. Din această cauză omul de litere trebuie să fie și un luptător social. 7. ...scriitorul se naște pesimist ori optimist, cerebral sau pasional, subiectiv ori obiectiv etc. ... Izbutește, dacă se naște într-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
E foarte convinsă că sunt un "om mare"...) Am dat femeii țăranului un bilet pentru doctorul din târg, pe care nu-l cunosc. Am scris prefectului, pe care nu-l cunosc. Am convins-o că scrisoarea către ispravnic face de prisos telegrama la București. În toată vremea asta, ea a repetat cuvântul "mizerabil" de o sută de ori. Altă dată, în fața crimei stupide aș fi avut și eu sentimentele ei. Acuma, însă, făceam scrisori, denunțam infamii, îmi înde plineam conștiincios rolul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ale verii, care trecuse și ea... Cetatea Neamțului, Văraticul, Ceahlăul, drumurile pline de soare, nopțile cu lună îmi apăreau acum ca un cortegiu al verii, care defilase repede și dispăruse după orizont, condus de Adela. Mi-a sărutat mâna din prisosul inimii, în emoția despărțirii de prietenul copilăriei și adolescenței ei și de omul înnebunit de tinerețea ei? A pus în gest o intenție de reciprocitate, dar l-a făcut tardiv, ca să nu-i dea o semnificație disproporționată cu sentimentele ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doar pe acelea, fiind mai spectaculos diferite, despre natura personajului și a romanului. O oarecare cumințenie, dar nu monotonie, ne întîmpină în critica tradițională. Personajul este un intelectual rafinat, cu o natură sentimentală, romantică (deci vetustă), din familia oamenilor "de prisos" (Al. Piru), tipul "adolescentului perpetuu" (Paul Zarifopol) etc. Studiile lui Nicolae Manolescu și Radu G. Țeposu au șocat prin noutatea viziunii critice. După primul critic, Emil Codrescu este un seducător, un desfrânat în imaginație. Dacă la Nicolae Manolescu, Emil Codrescu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
femeie cu douăzeci de ani mai tânără, măritată și divorțată. Cu toate că Adela manifestă pentru Emil simpatie, acesta, delicat și fin, nu crede în posibilitatea unei uniuni. Emil Codrescu e din familia așa-numiților, după o nuvelă de Turgheniev, "oameni de prisos". Avem a face cu exemplare dotate cu mari calități, dar care, apăsate de condiții vitrege, practică o filozofie biologică deprimantă, fixând o limită arbitrară vieții, în neconcordanță cu vitalitatea rasei umane, acolo unde raporturile umane s-au ameliorat. În ciuda aparențelor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
farfurie, așezând-o peste cealaltă. Își umplu singur un pahar cu vin, adresându-se fetei. „De ce nu mâncați, domnișoară...? Sunt extrem de gustoase...!” - aprecie el privind pe furiș la farfuria fetei. „Silueta...” - fu de părere Lakner. Fără a rosti cuvinte de prisos, Tony Pavone așeză farfuria fetei În dreptul „Marelui Înfometat”, făcând mențiunea: „Decât s’o ia patronul...” Atena se prefăcu indiferentă la formidabila poftă de mâncare a lui Polipeanu, În timp ce Lakner o asalta pur și simplu, Încercând să-i smulgă o promisiune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aproape Îi lacrima ochii, explicându-i convingător: aceste barăci asigură de lucru la mulți lucrători având În vedere iarna care se apropia, riscând să piardă lucrarea iar muncitorii să plece unde or vedea cu ochii. Dar orice argument fu de prisos, fiind nevoit să facă cale Întoarsă cu sufletul cătrănit. Tot Gică Popescu, Contabilul Șef al grupului de șantiere Îl scoase din Încurcătură.Văzându-l abătut, Îl invită la el În birou, iscodindu-l. „Mă băiatule, mi se pre mie ori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de câteva ori peste prețul inițial, iar cetățenii În necaz se revoltau În timp ce reclamațiile curgeau fără Încetare. Putea oare președintele În calitatea avută să arunce la coșul de gunoi o asemenea tumultoasă reclamație...? Nu, de aceea menționă. „Justificările sunt de prisos. Fii sigur domnule Tony Pavone, cunosc bine dificultățile momentului...! Cale de mijloc nu există... Mâine dimineață, colectează lucrători de la alte puncte de lucru și trimitei la cimitir. Te rog să apreciezi, este o rugăminte...!” Tony Pavone era În dificultate. Ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Col.Tudose Ion ghiftuit cu produse culinare și băutură pe gratis se umflă În pene, gesticulând. „Te-ai Înșelat amarnic,Atena. Apreciez Încercarea ta dea-l ridica În ochii mei pe acel nemernic, dar Îmi pare rău, osteneala-i de prisos...!! Nimeni nu mă va putea Împiedeca să-i administrez ani grei de pușcarie. Ai Înțeles...?” Mai goli dintr’o sorbitura un pahar cu vin după care turmentat vizibil, se entuziasmă. „Câtă Îndrăzneală, mai bine zis obrăznicie, să reclami un colonel
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de transpirație, contrariați, Întrucât nu găsise nimic din câte li se comunicase, dar, având În vedere slujba bine plătită de rechinii din Înalta guvernare și, hotărând să dovedească devotamentul Încrederii acordate având dispoziții În acest sens urmau neapărat să aducă prisosul lor de recunoștiință jefuind apsolut tot ce putea fi jefuit...! Așa dar, nemernicii invadatori, Îngrămădi pe masa din sufragerie unele obiecte de fabricație occidentală. Două mici aparate radio, trei fenuri de uscat părul, câteva minicalculatoare electronice, unele sticluțe cu apă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În schimbul pașaportului, se descoperea intenția de evadare...! De comun acord, stabiliră ca Tony Pavone să meargă primul, lucru ce-l făcu fără a Întimpina vreo piedică la ridicarea pașaportului, totul fiind arânjat iar pașaportul Îi fu Înmânat fără alte de prisos Întrebări dela camera unde scria pe ușa dela intrare - Serviciul Populației. Mai rămânea ca Atena să fie calmă, să nu pună Întrebări inutile, să ridice pașaportul și s’o rupă la fugă...!! Tony Pavone, avea emoții...! O așteptare prea Îndelungată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să țină un toast. „Prieteni, bunii mei tovarăși de muncă...Cu mult timp În urmă am plănuit această sindrofie În care să ne cunoaștem mai bine și să ne felicităm pentru realizările noastre. Vă rog, dațimi voie să aduc un prisos de recunoștiință acelor Șefi de Echipă ce au fost terorizați de Lct.Col.Tudose Ion ce a Încercat să vă provoace a mă Învinui cu tot felul de matrapaslâcuri unele mai agravante decăt celelalte. Folosesc acest prilej pentru a vă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și pământ depărtarea voi învăța să locuiesc prin gări într-un scaun pe suflet paralelă cu mine sub umbrelă de fluturi în căușul palmei un vis... Ioan GRIGORAȘ Colind pentru mama mea Primește, mamă, un colind tăcut... Cuvinte-s de prisos și sunt puține Din zările în care m-am pierdut, Mi-e dor cumplit, atât de dor de tine. Mai văd în pragul casei pasul tău. În ochii blânzi o lacrimă suspină. Nu pot veni și-mi este-atât de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gândul fruntea ta bătrână Și îți doresc în prag de Anul Nou Mulți ani frumoși să ai la îndemână. Rămâne doar să știu că-ți este bine Și că mă ierți de tot ce n-am făcut. Cuvinte-s de prisos și sunt puține, Primește, mamă, un colind tăcut... Poem pentru soția mea Ne-am cunoscut demult... ce întâmplare, Ningea și-atunci cu fulgi de peruzea, Era senină, caldă, zâmbitoare, Eram nebun, ca astăzi după... ea. Mi-a fost și zbor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
impresia că Înțeleg și de ce n-a vărsat nici măcar o lacrimă cînd a vorbit despre fratele ei la poalele dîmbului, la interval de numai zece minute de la scoaterea sicriului. În camera de zi, plină doar de șoapte și gînduri de prisos nu era cazul să mai fii oficial chiar dacă un „mort” a intrat Într-o asociație. Același lucru era valabil și pentru El... — Cu mult timp În urmă, mi s-a Întîmplat ceva care mă face și acum să mă cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și se apropie prin spațiul Îngust dintre mese și perete, Împingînd scaunele ce-i stăteau În cale. Am făcut repede ordine pe masă, aruncînd iar În buzunare toate acele lucruri de care mi-am dat limpede seama că erau de prisos. Batista (fără ințiale brodate)... chibriturile (de la această cafenea)... țigările (mi-au mai rămas patru)... nasturele de la haină... ochelarii. Ochelarii de soare? Poate aveam vederea slabă... CÎt timp am privit În fereastră, mi-am dat seama că autoportretul de funcționar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dureros sentiment al regretului că nu m-am putut ridica la înălțimea lor... De unde acea energie și pasiune în tot ce făceau, acea totală dăruire acestei nobile profesiuni în care, asemenea slujitorilor altarului, cei lipsiți de har sunt tot de prisos? Fire voluntară, energică, harnic și devotat slujitor al școlii, profesorul MIHAI ALEXANDRU se bucura de un neștirbit prestigiu de educator, fiind preferat de autoritățile vremii pentru pasiune și perseverență, regăsite în toate întreprinderile sale. Era un „manager” iscusit, fără măcar
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
tîrziu, cînd maică-sa a murit Într-un accident de vînătoare. N-a existat un asemenea accident. Miquel avusese dreptate de la bun Început. Francisco Javier Fumero e un asasin. — Dacă v-aș povesti... bîigui Fermín. — Păi, n-ar fi de prisos să-mi povestiți domniile voastre cîte ceva: ceva veridic, ca să mai schimbăm. Vă putem spune că nu Fumero v-a ars cărțile. — Atunci, cine? — Cu toată siguranța, a fost un bărbat cu fața desfigurată de foc, care Își spune Laín Coubert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și Îi zisese că toate femeile din familie aveau să moară În casa aceea pentru a ispăși păcatele bărbaților. Misterioasa doamnă Îi dezvălui micuțului Jorge chiar și data la care maică-sa urma să moară: 12 aprilie 1921. E de prisos să spunem că presupusa doamnă neagră n-a fost găsită niciodată, cu toate că, peste mai mulți ani, doamna Aldaya a fost descoperită fără suflare În patul din dormitorul ei, În zorii zilei de 12 aprilie 1921. Toate bijuteriile sale dispăruseră. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
E un mandolinist cuceritor de femei, ca Nae Girimea, dar cu dorință de a se reabilita, de a se cuminți prin căsătorie, ca și Crăcănel. Ridicol e și „nihilistul”, pesimistul Sbliț. Având caracterul și psihologia ratatului și a omului de prisos, Sbliț semnifică un protest împotriva unei lumi rău alcătuite, asupra căreia reflectează cu amar și sarcasm, dar și cu umor. Comedia tragică Dezertorul aduce pe scenă lumea mahalalei, din care Caragiale luase situațiile comice. Mihail Sorbul prezintă drama „mahalagiului” Silvestru
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Ferește-te cât poți să-i scotocești agenda În care dorm ca Într-o criptă atâtea nume și atâtea numere de telefon! La ce bun? Cui i-ar folosi știința asta?! La ce să-ți Încarci memoria cu lucruri de prisos? Mai bine studiază-i mersul, felul de a-și da ochii peste cap sau zâmbetul ce seamănă cu o lumină ce aleargă peste creasta unei ape repezi și te vei lămuri În ce constă enigma și toată frumusețea... Bărbatului Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]