1,469 matches
-
bătătorind cerul cu visele lor/ le duceam să-mpărțim iepurașul și felia de eternitate/ țineam numai pentru mine mângâierea de la tanti vânzătoarea și/ sărutul pe obraji de la bunicul mirosind a tutun și mastică/ ei nu aveau bunic ca al meu// prispa cu bunic cu tot s-a prelins în asfalt /.../ urme de tălpi desculțe și pitice, mai văd pe cer uneori/ și știu că/ stă să plouă". Din acest poem, mai târziu, la o limpede pieptănare a lui, vor dispărea sintagmele
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
imobil delabrat pe strada Carol, colț cu strada Olari, unde starea amărâtă a casei răspundea aceleia proprii. Mai curios încă, instalat, în fine, într-un luxos apartament în centrul Capitalei, ducea dorul casei de mahala, cu leandri și lămâi pe prispă, cu liniște, sațiu. Semn că soarta nu-i hărăzise darul de a se bucura de viață așa cum decurgea, că o adâncă nemulțumire mocnea în însăși alcătuirea insului. Moștenită, dar în altă gamă, de la detestatul părinte. Alegerea de primar a fost
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
Bratu Iulian Gheorghe și Vasile stau pe prispa casei. După deal, la orizont, apare un deltaplan. Vasile îi zice lui Gheorghe: - Uite, mă, ce păsăroi pă cer. Ăsta ne mănâncă oile. - Lasă, zice Vasile, îl aranjez eu. Ia Vasile pușca și trage un foc. - Ai nimerit-o, mă
Bancul Zilei: Gheorghe și Vasile stau de vorbă, până când ... by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62725_a_64050]
-
balele blând/ începuseră a uita să vorbească, înnebuniseră de foame, o năpârcă/ a fost scoasă din greabănul vacii lui Zâmb ori din cârcă/ supsese supsese și se-auzeau chițcăind cuiburi de șoareci sub șoriciul viu al porcilor ca sub grind" (Prispa cu sfinți de noroi). Greața e o senzație curentă: "s-a oprit din mâncat/ îi venea greață/ voi ce faceți cu noi?/ privea la viermii cei albi din farfurie/ privi spre perete gunoi" (copiii paiaței). Caricaturala priveliște miroase pestilențial: "N-
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Ceața galbenă ce-și freacă spinarea de ferestre, Fumul galben ce-și freacă botul de ferestre, Își strecură limba în colțurile serii, Zăbovi asupra șanțurilor cu băltoace, Lăsă să-i cadă pe spinare funingine din hornuri, Se strecură apoi pe prispă, făcu un salt pripit, Și-apoi văzînd o noapte-atît de blîndă de octombrie, Se-ncolăci în jurul casei și adormi tihnit. Și va veni desigur vremea Fumului galben ce-alunecă de-a lungul străzilor obstești, Frecîndu-si spatele de tocuri și ferestre
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
de a ploua, tare și zgomotos, te obliga să nu faci nimic, doar să ai ochi pentru singurătatea apăsătoare. Totuși marea se liniștise puțin. Abia o atingeam. Nu era o mare de băi văratice. Ne așezaserăm pe prima treaptă a prispei. Era o ușă voluntară. Veșnic leneșă, se închidea și deschidea după cum i se năzărea, străină de trecerea noastră prin ea. Ușa nu avea cheie și oricine putea veni aici, să intre în casa noastră, întrerupându-ne timpul de iubire și
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
să ghicești zburătăcitul fără rost al orătăniilor bătrâne și singuratice care dormeau și se adăposteau de obicei sub dormitorul nostru. Noaptea mă trezea trosnetul continuu al lemnului uscat și grohăitul porcilor înfometați. În vreme ce Wilson citea, stând în cealaltă parte a prispei, eu îmi lăsam picioarele să-mi atârne în afară. În ploaie. Apa din jgheab se prelingea direct pe picioarele mele goale. Viața era scurtă și lungă. Nu mă plângeam. Într-un fel, locul ăsta era un paradis. Natura era bogată
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
rănile pe care deja le ai, ci ca să ai un trecut. Se strecoară pe la spate și mă mângâie pe furiș. Mă îndepărtez. Acum citesc. Tu și calicia ta catalană, zice. Și tu, cu pasivitatea și cu țigările tale columbiene. De pe prispă am văzut-o pe negresa Aida ieșind în pragul colibei ei. Își pusese rochia cu flori galbene-stacojii pe care i-o dăruisem cu câteva zile în urmă, când negrul Poncho mai trăia încă. E o rochie spaniolă, zicea Aida țuguindu
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
și cearșaful e ud. Să audă dintr-un capăt în altul, în El Valle, în La Boca sau în Bahía Negra. Să audă toată lumea. De ce spui asta, zic. În după-amiaza asta s-a așezat din nou pe o treaptă a prispei. Mă cheamă lângă el, dar continuă să vorbească tare. Zice: Prietenul meu, ziaristul Lucas, cel căruia îi zicem "Slăbănogul" e și el osândit. Suntem mulți, bărbați, femei, chiar și copii cei care o să murim. Dar dacă îți vorbesc acum de
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Mi-am ridicat ochii spre ea. N-am putut s-o văd. Casa părea moartă. Nu știu nici ce caut eu aici, m-am gândit. De ce mă vrea? Nu mai ploua și nisipul strălucea ca o rogojină fină, argintie. Lemnul prispei era așa de uzat că putea ceda oricând, îndoindu-se precum cartonul umezit de ploaie. Femeia râdea ca un pește. Wilson a zis că poveștile de dragoste se scriu înainte de a fi trăite. Așadar, a zis, iubirea noastră a existat
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies Înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii, ridică-te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
MAMEI ...Cât de frumoasă ai fost mama Și primăvară ține minte, Șoptește plopilor în taină S-adie-aducerile-aminte. Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate Musca din vorbele-mi cărunte. Mama,-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
MAMEI ...Cât de frumoasă ai fost mama Și primăvară ține minte, Șoptește plopilor în taină S-adie-aducerile-aminte. Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate Musca din vorbele-mi cărunte. Mama,-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poate doar mirozna ciorchinilor de floare de salcâm sau a celor de Mâna Maicii Domnului, să-i fi fost oarecum pe- măsură, dar nimeni dintre săteni nu băga mâna în foc pentru o astfel de potriveală. Ea le cotropea curțile, prispele și odăile case-lor, hainele, trupurile, iar ei o sorbeau însetați și se simțeau ușori și cu inimile împăciuite. Efluviile-i tămăduitoare i-au umplut pieptul și lui Anghel Furcilă, făcându-i-l să tresalte. Adulmecându-le din mijlocul bătăturii, la fel de
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
intrat în viața cărților de unde n-am mai ieșit până astăzi Ferestre înguste în somn se dezlănțuie furiile aspirațiilor neonorate iau chipuri ursitele în oglinda apei din cristelnița botezului voiam să ajung ca bunicul plugar să leg cu o brazdă prispa de pragul orizontului ar însă pogoane de hârtie opacă tot aștept să rodească spicul din vârful suliței de stuf mă plec cu năduf peste boabele litere transportate spre moară în carele frazelor nu-ți mai spun nimic ție semănătorului de
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
Casandră. Prevestirea nu avea să se adeverească. În aceeași zi - 14 august - pe înserate, jandarmii pedeștri anunțau suflînd în goarne mobilizarea generală. În Valea Negrului școala se afla peste drum de primărie. Era o clădire scundă și lungă, cu o prispă de lemn în față. De pe această prispă învățătorul împărțea primăvara premii și coronițe elevilor aliniați în curte, dinaintea treptelor. Acum, de o parte și de alta a intrării fluturau două steaguri tricolore, mîngîind cu faldurile lor portretele regelui și al
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
În aceeași zi - 14 august - pe înserate, jandarmii pedeștri anunțau suflînd în goarne mobilizarea generală. În Valea Negrului școala se afla peste drum de primărie. Era o clădire scundă și lungă, cu o prispă de lemn în față. De pe această prispă învățătorul împărțea primăvara premii și coronițe elevilor aliniați în curte, dinaintea treptelor. Acum, de o parte și de alta a intrării fluturau două steaguri tricolore, mîngîind cu faldurile lor portretele regelui și al generalului Averescu. Strîns în noua lui uniformă
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
plecat Poate-ntr-o zi Nimic din jur nu mi-e știut deplin, Doar amăgirea este zestrea mea, De-ar fi spre răsărituri să mă-nchin Aș căuta în cer aceeași stea Unde m-așteaptă, bun și răbdător, Pe-o prispă luminată de castel, Sub naltul fără vânt și fără nor, Un duh de-al meu cu pietrele de-un fel, Trăindu-și neființa ca un zeu, Topit în sine și-n cuprinsul mut, Doar însetat de pacea lui mereu Și
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
MAMEI ...Cât de frumoasă ai fost mama Și primăvară ține minte, Șoptește plopilor în taină S-adie-aducerile-aminte. Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate Musca din vorbele-mi cărunte. Mama,-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi că un cer în bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică-te Gheorghe, pe lanțuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! și, sus, pe lumină din urmă a furtunii, Ridică-te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
scoatem noi la lumină! O pereche de boi au mugit în dreptul casei. Stan i-a auzit și i-a recunoscut. Erau ai lui. Îi adusese Băcanu. S-a răsucit în pat, apoi s-a ridicat. Cu greu, a ajuns în prispa. a ridicat ochii spre înălțimi, deasupra dealurilor. Cerul era trist și câmpul mohorât „Cumva, o scot eu la lumină!” - s-a încurajat și el. P.S. Stan a murit. N-a apucat să o mai scată la lumină. Mă tot întreb
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies Înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii, ridică-te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Mi-e greu ca să mă duc acasă O jale mare mă apasă, Căci trecutul se-nfiripă Și tu nu mai ești pe prispă. S-a aplecat cireșul din grădină Bătut de viscol și furtună. Pe mine doruri mă frământă acum Căci nu te văd pe vechiul drum. Acuma în ogradă toate-mi par străine, Când nu ești dragă lângă mine. De singurătate și
Doruri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83210_a_84535]
-
lui Georgel” o făcuse și pe madam Sură să privească cu lacrimi prin pleoapele de sticlă groasă ale ochelarilor și pe mătușa Ruth, care tremura din cap, să plângă. Pe o vale mult adâncă O căsuță se zărea Și pe prispa ei cea joasă O blondină tristă sta. Lângă ea Georgel stătea - un băiat ce o iubea - Și cu dulci cuvinte-i spuse : „Ah ! blondino, ești a mea !” „Ah, Georgel, Georgele dragă, Pe tine nu te iubesc, Îl iubesc pe Ionel
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
în poartă la Georgel Un doliu mare fluturând. A patra zi de dup-amiază, Când pe blondină o-ngropă, Ionel, ce n-o iubea, Intră-n cârciumă și bea. Pe o vale mult adâncă O căsuță se zărea Și pe prispa ei cea joasă O bătrână tristă sta. Culegea la viorele, Le făcea buchețele Ș-arunca pe-a lor morminte Zicând aste cuvinte : „Cavaleri și domnișoare, Aruncați câte o floare, C-a fost dragoste curată Dintre un băiat și-o fată
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]