1,205 matches
-
și vidanjă. Agitat, și în același timp parcă abia se mișca. Precizia cu care executa fiecare mișcare, practica îndelungată, rutina profesională dădeau impresia de grabă. El doar executa exact ceea ce avea de făcut. Era doar un mecanism european de golit privăți ecologice. Așa îi cerea și fișa postului, pe care le-o citea în fiecare dimineață, înainte de a pleca la operațiune, dom’ Cangurașuu Brandaburlea, managerul prosperei firme de privăți răspândite în tot Județul, „Euro-Tăulet Brandaburlea & Brandaburlea“. Din când în când vidanjarorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
exact ceea ce avea de făcut. Era doar un mecanism european de golit privăți ecologice. Așa îi cerea și fișa postului, pe care le-o citea în fiecare dimineață, înainte de a pleca la operațiune, dom’ Cangurașuu Brandaburlea, managerul prosperei firme de privăți răspândite în tot Județul, „Euro-Tăulet Brandaburlea & Brandaburlea“. Din când în când vidanjarorul întorcea, tot automat, capul spre cei doi de pe banca de sub salcie. De obicei acolo îl aștepta Smărăndița. Era ora la care închidea ghișeul de bilete pentru autobuze din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plătească degeaba avocatul. Observă cum vidanjorul dădea semne de sperietură. Scosese furtunul acela gros și, din ușa cabinei, privea holbat ciudățenia aceea atârnată în capătul lui. - Ie-te-te, se hlizi Aulius. Băiatul a scos o mână de om din privată! Verginel întoarse și el capul spre cabine. Omul acela chiar desprindea din gura furtunului un braț, retezat din umăr. Răsuci nedumerit ciozvârta, apoi o aruncă pe iarbă. Lângă roțile din spate ale cisternei. - Ce poa’ să fie? șopti Verginel. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ce să-i mai dea, Vergilică, ăstuia, când el are afcerea lui de-a pus-o pe picioare, acolo în Sudica aia?! Dacă vrea, cumpără tot orașul, cu Goncea cu tot. Înțelegi? Aur dacic la greul afacerii! Și văru-su desfundă privăți. Asta-i istoria, nu? Vergilică îl privea holbat. - Adică vreți să spuneți că... Păi îl cunoașteți doar pe Tomnea, ce tot o mai amețiți acuma, cu filmul de la capătul vieții. Că doar el e profesorul care... Nu eram p’atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu-i ieși decât un horcăit și mai adânc decât cel dintr-un paragraf anterior. Se desfundase cine știe ce hău și se revărsa acum magma. - Măi Verginel, uite mă, că nu vezi nimic când mori. Vezi un căcănar cum scoate din privată ciozvârte dintr-un om. Și nici nu se miră nenorocitul de cele scoase. Ca și cum toată viața numai de-astea ar fi scos. De parcă privățile sunt pline numai cu bucăți de oameni. Îți dai seama? Pe ce lume am trăit, Verginele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Măi Verginel, uite mă, că nu vezi nimic când mori. Vezi un căcănar cum scoate din privată ciozvârte dintr-un om. Și nici nu se miră nenorocitul de cele scoase. Ca și cum toată viața numai de-astea ar fi scos. De parcă privățile sunt pline numai cu bucăți de oameni. Îți dai seama? Pe ce lume am trăit, Verginele, băiatule, că... - Bingoooo!, țopăi Verginel, văzând cum Biluță trage furtunul și cu el și un picior întreg, retezat din coapse, într-un crac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ușurință în a descoperi paralele sau asemănări. Acestea nu dovedesc însă existența unei inspirații, necum pe aceea a unui plagiat. Nici nu avea cum să fie altfel. În scrisorile trimise de Nae Ionescu din Germania logodnicei sale - scrisori întru totul private -, Bergson apare numai ca o referință negativă: un gânditor ale cărui „scamatorii filozofice“ le respinge și de ale cărui „greșeli“ ține să se ferească. Trimiterile pe care le face la el în articole sunt scurte, tangențiale și nu relevă vreo
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cu tunete și cu trăsnete, o ușă În peretele care dădea În ieslea calului. Așa că domnul Fănel, așa cum Îi spunea el, mai nou chiupului cel mare, putea să meargă numai noaptea la privată. Vecinii nu prea Înțelegeau de ce Victor mutase privata mai lângă colțul din spate al casei dar nu Întrebau de teama unui răspuns elaborat și dur. Ștefan Își amintea foarte clar chinurile Îndurate, măsurile și metodele specifice al Securității, beciul și mai ales pe maiorul Roznoveanu, fostul căpitan avansat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
încă de la primul rând. Autobiografia destinată marmurei și pietrei începea grandios: „La vârsta de nouăsprezece ani... din proprie inițiativă și pe cheltuiala mea, am strâns o armată și am eliberat Statul de cei care îl oprimau... exercitum privato consilio et privata impensa comparavi“. Nouăsprezece ani, și încă și mai puține cuvinte. Limpezi și inatacabile, spuneau numai ceea ce voise autorul. Nu existau sensuri ambigue sau distorsionate, mărturisiri nedorite, emoții sau contradicții. Erau cu adevărat cuvinte ce trebuiau sculptate în marmură. Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-a stins de mult. Mai pe urmă, Mihalache Dragomirescu, înțelegînd că tăcerea îi prinde mai bine, și-a șters în păru-i grăsos penița ca s-o curețe de cerneală și hîrtia destinată criticelor sale a transportat-o la privată” (în Facla, an IV, nr. 32-46, noiembrie-decembrie 1913). Una dintre țintele favorite ale polemicilor lui Vinea este E. Lovinescu, împotriva căruia se dezlănțuie în diatribe violente; aparent contrariant (ambii comentatori sînt adversari ai sămănătorismului, ambii se vor manifesta ca exponenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de asemenea, pentru A Bibliography of Henry James (În colaborare cu Dan H. Laurence, ed. a treia, 1982, revizuită În colaborare cu James Rambeau). Dintre celelalte studii biografice, mi-au fost de mare folos cel al lui Lyndall Gordon, The Private Life of Henry James (1998), al lui Philip Horne, Henry James: a Life in Letters (1999), R.W.B. Lewis, Henry James at Home (1969), Simon Nowell-Smith, The Legend of a Master (1947) și Robert L. Gale, A Henry James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu pietre roșii ca para focului. Căutaseră în maldărul de acte și scoseseră desenele pline pe margini de linii și cifre. Unul le spunea, ei, lui Stere și dogarului, care era de față: - Aici o să fie prăvălia, aici odăile, magaziile, privata, gardu!... Îi plăcuseră hârtiile foșnitoare. Bărbatul o întrebase: - Iți place? Asta o să fie casa noastră. Ce credeai? Ea își aruncase privirea peste liniile încîlcite și vorbele lui Stere o făcuseră să roșească de mulțumire. Antreprenorii socoteau cu voce tare: . - Adaugă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
meu și nu văd de ce m-aș dezice de el. Nu cred că există subiecte, teme, „rușinoase“ când vrei să vorbești despre ai tăi. Îmi dau seama că, la început de mileniu trei, este o zădărnicie totală să glosezi despre privatele românești (budă, W.C., toaletă etc.). Penibilul nu vine neapărat din delicatețea subiectului - în fond, este o problemă de morală practică, de civilizație și de o anume educație - cât, mai ales, din păcătoasa noastră mentalitate că „merge și așa“. Ne facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
drăcuim, blestemăm îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de nevoie, ne ușurăm în împuțeală. Nu este un secret pentru nimeni că ne ducem viața într-o cloacă. Imaginea reală a mentalității românești, a gradului de civilizație o dă privata românească: împuțită, neigienizată, fără minime accesorii sanitare. S-a făcut un salt (?!) totuși că a început să se folosească hârtia igienică în unele straturi sociale. Dar în „popor“ situația e, încă, în stadiul primitiv. Nu arareori vezi prin closete din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în adolescență, câteva gânduri ale lui Carlo Levi, în Cristos s-a oprit la Eboli, pe acest subiect și am înțeles, atunci, de ce-mi plăcea și mie să-mi fac nevoile în lanul de porumb din grădină decât în privata din fundul curții. Îți dă un sentiment stenic de libertate, de contopire cu natura, de fiu slobod al naturii. Probabil unul dintre multele (puținele?) sentimente ancestrale rămase în noi, una dintre amintirile - în acest banal deșertat în natură - ale Raiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au rănit - uneori până la sângele cuvintelor - lecturile lor tâmpe, hidoase. M-au jignit reproșurile lor otrăvitoare: „La talentul pe care-l aveți se poate să alcătuiți așa un text?“. Era o cerere către vidanjorul-șef, curățitorul haznalelor, să-mi desfunde privata din fundul grădinii. Făcusem imprudența să-i dau acelui șef o carte de-a mea. O și citise, împărtășindu-mi chiar că sunt „al dracului, cu simțul dezvoltat al miștoului românesc, străbun“. Acum, când mă are la mână cu cererea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lucruri blestemate, pe care, dacă le furi, îți aduc cine știe ce nenorociri? Și Petre începu să gâfâie de spaimă și simți că trebuie să facă urgent un drum până în curte. Luă Universul, rupse în opt fiecare filă și porni grăbit spre privată. După nici cinci minute scăpase de spaimă și de portmoneu. Numai vidanjorii ar mai fi putut să-l găsească, dar e greu de închipuit că ar încerca să scotocească prin materia primă nu tocmai frumos mirositoare a muncii lor. Se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o casă mare și luminoasă. Reintrară și ei în casa mică și cam întunecoasă a portarului, dar spoită cu var alb și ținută curată de nevasta lui nea Cercel. Femeia nu suporta porumbeii, fiindcă, zicea ea, au și sufrageria și privata și promenada în același loc. — La primăvară vii să-i cumperi perechea, porumbeii se vând câte doi, i-a mai spus portarul. — Crezi că aș putea să mă fac porumbar, când voi fi mare? Nu m-am hotărât încă dacă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zice acum că mi-a zis-o de la obraz iar eu de supărare în momentul acesta mă zgârii pe ochi. Iată și un exemplar de prost infatuat până la Dumnezeu care sigur este bolnav de diareea cuvintelor și în loc să meargă la privată, vrea să se dea cât se poate de mare. Numai vă rog ascultați-l: „Pa mine, la Plesu, ma impresioneaza gindirea exhaustiva spre convergenta neantului. Sinergia acestei gindiri, tradusa in termeni transcedentali, imi excita fioru existential teleportindu-ma spre abisale viziuni
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de lapte de căciulă însemna un milion de lei, împrumut rambursabil în tranșe sezoniere. În rest nu ne deranjam prea tare. Când găinile lor veneau prin fața ferestrei noastre, scoteam o seringă cu apă și le împroșcam cu jeturi mici. La privata din curte aveam un sistem de semnalizare, ca să nu ne călcăm pe bătături. Zană bătuse în ușă un cui de care atârnase un carton. Pe o parte apărea Gică Petrescu - atunci era liber -, pe alta Pamela Anderson - atunci era ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Parlava stupidamente! râdea și îmi arunca priviri galeșe - să nu fiu prostuț, să nu mă supăr. După o jumătate de oră îmi trimitea chiar bezele. Galben și tremurând, am luat Suferințele tânărului Werther și m-am duc să citesc la privata ecologică. Acolo, ghinion - cartonul era întors pe fața cu Pamela Anderson. Ocupat! Îl las pe Goethe pe fundul unui lighean ruginit și dirijez găinile din curtea din spate. Le împing până sub geamul de la camera mea, unde se aude glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Valerius Maximus, Factorum et dictorum memorabilium libri novem Varro, De lingua latina Idem, De agricultura Vegetius Renatus, Epitoma rei militaris Velleius Paterculus, Historia Romana Vergiliu, Opera omnia Vitruvius Pollio, De arhitectura Alte izvoare Aries P., Duby G. (coord.), La vita privata. Dall’Impero Romano all’anno Mille, vol. I, trad. it., Bari, 1990 Bassi D., Mitologia germanica, Milano, 1933 Carcopino J., La vita quotidiana a Roma all’apogeo dell’Impero, Bari, 1996 Cattabiani A., Florario, Milano, 1998 Chevalier J., Gheerbrant A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi delicioasă. Ia zăhărelu de la tâmpițelu! ZONA MÂNECII Zi normală de lucru în Parlament, Guvern și în alte Direcții. Toți lucrează și se lucrează. Și viața merge mai departe, indiferent de asta. Bună ziua, doamnă. Mnă. Am cumpărat de la prăvălia dumneavoastră privată o cămașă cu mâneci lungi. Foarte bine. Dar, din păcate, mânecile nu erau deloc lungi. Ce credeți car trebui să fac? Trageți de ele. Poate se lungesc sau mai tăiați din lungimea mâinilor. Ha! Ha! N-am putea, mai bine
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
O, acum, yes. Știu. Cu ce ocazie v-ați hotărât, stimate domn, să traversați oceanul și, mai aproape de noi, Bahluiul ? Behlaiu ? Da. Dorim ca pe acest micuț Misipipi local să facem noi ferme de crocodili pentru produs crocodili așa cum ferme private de struți vor face struți care să facă struți dar mult mai bine dezvoltați și cu un penaj mult mai tricolo 20. MANIERE * Când tânărul pătrunde în camera de oaspeți care e la bucătărie, se va așeza pe scaun sau
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
căruțe În folosința ei personală și pentru propășirea țării, motiv pentru care scriu În numărul acesta al României Mari despre paguba cetățenilor cumsecade, oameni de bine și cumnați, care vor pămînt și lumea cu drag li l-ar da, cu privata de lemn de pe el cu tot, de n-ar fi judecata strîmbată că nu-i corect de parc-ar fi de vină frontu’ ori tata că s-a ajuns la așa o situație după care la noi „se neagă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]