1,083 matches
-
încîntate sculptează de-a dreptul în jăratec. (Irina) Codreanu elansează ideal sinteza flacărei. Iancu înalță arhitecturi de neon. Maxy precizează formele veloce ale mobilelor și imensifică razele lămpilor sale. Minulescu ritmează versuri albe terenurilor petrolifere, nesfîrșite tuburi inelare ce aleargă. Privighetorile lui Voronca discută cu ale lui Vinea și cu ale frumoaselor regine poete asupra priorității unei imagini de lansat în apropiata lună plină. Marcu stabilește esența latină a cîntului lor fluid și timbrat. Vom putea silabisi mai bine frumoasa limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-am măreția, din amintire, doar uitarea. din nopți am adunat nesomn, din soare-am adunat lumină, din cărți am luat învățătură iar din fântână, apa lină. din lume-am adunat doar ură și relele de pe pământ, de la-nvățați-nțelepciunea, de la privighetoare, cânt. și uite așa trecut-au anii tot adunând și culegând nu sunt bogat și nici sărac, rămas-am doar un om de rând... duminică, 11 noiembrie 2012 catrene de dragoste în genunchi de ceară caldă și-n fierturile de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nege acel ceva ce i-a fost dat; mic, ignobil, nesatisfăcător, dar, fără îndoială, al ei, deci care se vroia prețuit. Testul de literatură Astăzi, copiii au primit la testul de literatură universală analiza pe text a unui fragment din "Privighetoarea și Trandafirul" a lui Oscar Wilde. Fragmentul se referă la travaliul de o noapte al privighetorii cu pieptul înfipt în ghimpele trandafirului. Privighetoarea nu crede în nesăbuința iubirii, ea cântă toată noaptea până la ultima picătură de sânge și urzește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
literatură Astăzi, copiii au primit la testul de literatură universală analiza pe text a unui fragment din "Privighetoarea și Trandafirul" a lui Oscar Wilde. Fragmentul se referă la travaliul de o noapte al privighetorii cu pieptul înfipt în ghimpele trandafirului. Privighetoarea nu crede în nesăbuința iubirii, ea cântă toată noaptea până la ultima picătură de sânge și urzește în roșu, pe raza lunii, trandafirul cel trufaș. Toată lumea e nemulțumită. E adevărat că textul făcea parte din bibliografie, dar de ce tocmai el, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar fi fost, doar pirueta lui a stăruit suspendată pentru o clipă în aer, ca o umbră, ca o nebuloasă, alături de coada de Armadillo ce rămase o vreme în urmă, torcând și irizând aerul ca un fuior. Somnul. Trandafirul și Privighetoarea În ziua în care a aflat despre boala ei, a venit acasă și cât se poate de calmă s-a așezat la birou, a început să consulte pentru următoarele patru ore internetul. Nu-și desprindea ochii de pe ecran, nota febril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
organele sale, în timp ce trandafirul devenea din ce în ce mai mare, desăvârșit în formă și din ce în ce mai roșu. Cum să oprești acea creștere splendidă a trandafirului, când ai vrea să vezi până unde poate să meargă acea desăvârșire a lui? Și ea se simțea precum privighetoarea lui Wilde cu pieptul apăsat în ghimpele trandafirului ce se urzea în roșu în plină iarnă. Un frig îngrozitor, cu frisoane, însoțit de o durere ascuțită o trezește lent din somn. Aprinde lumina, trandafirul cel roșu și trufaș încă stăruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe veci înlăcrimează ... eu râd și plâng în limba română nu pot plânge și nu pot râde decât în limba română, nu pot trăi și nu pot muri decât în limba română, doina și fluierul jeluiesc tot în limba română, privighetoarea cântă în limba română, bucuriile și durerile le spunem în limba română, ura și dragostea se exprimă tot românește, limba română e leagănul meu, patul meu de dor și de suferință. când am spus primul te iubesc, l-am spus
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nouă a vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți care s-au zăpăcit și ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
limbaje, ritualuri amoroase, legături de familie și așa mai departe. Suficient de îndepărtate ca înfățișare pentru a oferi o analogie abstractă sigură, păsările ne sunt destul de asemănătoare pentru a deveni interesante. Gândește-te la ciocârlie. Sau la șoim. Sau la privighetoare. Sau la vultur. Numele sunt mai mult decât niște descrieri. Au devenit simboluri. Mai gândește-te și la abundența de zeitățipăsări din Antichitate. Phoenixul. Pasărea roc. Homa. Garuda. Bennu. Bar Yuchre. Hathilinga, cea cu puterea a șapte elefanți. Kerkes. Grifonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur de catifea roșie cu ciucure, care, când Îl trăgeai, producea o gâlgâială și un clipocit cu minunate modulații discrete. Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se auzeau privighetorile; acolo mi-am compus mai târziu versurile de tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o oglindă prost iluminată, Înălțarea spontană a unui straniu castel Într-o Spanie necunoscută. Când eram Însă foarte mic, mi se repartizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a avut asupra mea un efect deosebit de Înviorător, ca sărurile acelea scânteietoare folosite pentru purificarea sângelui. De aceea mă Întristez imaginându-mi acum ce trebuie să fi simțit Îndurerata Mademoiselle văzând cum se pierde, fiind prea puțin prețuit, glasul de privighetoare care ieșea din trupul ei de elefant. A stat la noi mult timp, mult prea mult, nădăjduind cu Încăpățânare Într-un miracol ce o va transforma Într-un fel de Madame de Rambouillet care să țină sub vraja ei strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pasiune. Știe să vorbească mi-nu-nat despre luptele domnului Hanibal, ale domnului Napoleon, Jukov și ale altor generali vestiți. Firește, ca toți oamenii fricoși, se dă în vânt după isprăvile altora..." Profesorul Ioniță Dragu se întoarse. Spuse răgușit: ― O am acasă... Privighetorile morții, documente din primul război mondial. Nemții inventaseră gazele de luptă. A fost prăpăd în tranșeele aliaților. Raul Ionescu tresări. Se răsuci iute ca un șarpe. ― Gaze! Asta ar putea fi într-adevăr o idee! Cum dracu' nu ne-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înseamnă a început să vorbească? Așa, din senin, la ora 6 dimineața și-a amintit de primul război mondial? ― Nu, râse Ionescu, bătrâna cu motanul văzuse la Scarlat în bibliotecă o carte. Maiorului îi luciră ochii. ― Ce fel de carte? ― Privighetorile morții. Are o copertă frumoasă celofanată, și i-a atras atenția. L-a întrebat pe profesor dacă a citit-o. ― Ăla a început să-i povestească câte ceva din subiect, printre altele istoria cu gazele. Îl văzu îngîndurat și continuă: Domnule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zace. (340) El aude - un cântec dulce, plin de lacrimi și de noduri, Doină de simțire ruptă ca jelania-n prohoduri, Împlând codrul de zăpadă, sufletu-i de-o jale mare, Pare-i că din piept de fată cântă o privighetoare: Așa-mi vine când și când (345) Să mă iau pe drum plângând, Lumea ce-a fi să mă vadă Nici să poată să nu-mi creadă; În zădar mă mai jelesc, Vara vine, codri cresc, (350) În zădar m-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Râzi, puiule, râzi - Unde-s păsări în copaci - Taci, puiule, taci - S-adun fete și flăcăi - Dormi, puiule, hăi! Și cum cântă, cum suspină Glasul codrului o-ngînă, Și cum doina-și tragănă Teiul mi se leagănă, Adormind-o florile Și privighetorile. 90 {EminescuOpVI 91} Sună dulce, o auzi ici, Începutul unei muzici, Triste și aeriane Ca sunarea din organe. Mum - adoarme, pruncul râde, Teiul vechiu i se deschide. Es trei zâne ca pe-o poartă, Cîte-o stea în frunte poartă, Ele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vede - apuind. Prin lacrimile credinței Chipului tău mă închin Și spre jertfă aduc ție Ne-ncetatul meu suspin. Sufletu-mi pun zălogire Câtă vreme viu voi fi, 390 {EminescuOpVI 391} Cu jertfirea cea mai vie Numele tău voi slăvi. 7 Taci privighetoare Cu glasul cel dulce, Căci a ta cântare Durere mi-aduce. Taci și tu mierlușcă C-oi să amețesc, Ah! că n-am o pușcă Ca să te lovesc. Firea veselește Ca să omorâți Cu dulcea cântare Pre nenorociți. Taci privighetoare Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Taci privighetoare Cu glasul cel dulce, Căci a ta cântare Durere mi-aduce. Taci și tu mierlușcă C-oi să amețesc, Ah! că n-am o pușcă Ca să te lovesc. Firea veselește Ca să omorâți Cu dulcea cântare Pre nenorociți. Taci privighetoare Că m-am spăimântat, Căci dulcea cântare Preste tot m-au săgetat. Nu mai sunt în stare Ca să te privesc, Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț, Păsăruică sură, Dulce cântăreț Care inimi fură, Ajungă-ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se străduiește, prin toate câte le face, întru binele general tinde să ignore faptul că a venit pe lume și spre beneficiul celorlalți, nu numai al lui personal. Iată motivele care m-au împins să dau publicului acest Tratat despre privighetoare.“ Mai apoi adaugă: „Dragostea de binele tuturor, care m-a determinat să public această lucrare, mi-a ținut viu în minte faptul că Tratatul... meu trebuia scris cu franchețe și cu sinceritate.“ Înainte de a scrie despre omul... nou, cu slugărnicie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
interesată la problema materială a societății, este imperfectă și mai cu seamă părtinitoare (dar se erijează în postura soluției unice și evidente), intelectualul ar trebui să aibă modestia sublimă și naivă de a scrie poate nu un tratat întreg „despre privighetoare“, dar măcar rândurile în care cinstitul autor din veacul al XVIII-lea și-a dedicat mintea și energiile binelui public. Vanitatea intelectualului, însă, a militantului de salon, nu suportă altă vecinătate decât a teoreticienilor oficiali, propagandiști care au justificat o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
că sfidăm ritmurile naturii. Nu suntem în afara naturii, ci împotriva ei. Omul - acest Gengis-han al naturii. Suntem din ce în ce mai convinși că strămoșii noștri se împiedicau în prea multe păduri. Suntem niște oameni fericiți! Am apucat să fim contemporani cu trandafirul și privighetoarea. Poluarea va fi plutonul de execuție a planetei noastre. Muntele - acest profesor de seninătate. Greșesc uneori ca individ. Alteori - ca sol al speciei. Cerul înstelat îmi deșiră gândurile. Natura își dezvăluie într-un ritm accelerat secretele. Dar și îngrijorările. Din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
arta modernă se poate vorbi despre un transfer de transpirație. De la autor spre consumator. Nici arta nu a încheiat pacea cu morile de vânt. Postmodernismul învelește arta în staniolul divertismentului. Jurnalul este o încercare de ordonare retroactivă a vieții. Toate privighetorile sunt talentate. Poeții - numai unii. În artă, complimentele se administrează cu pipeta, nu cu hârdăul. În artă e mai greu decât la spital. Suferi și pentru alții. Scrisul adânc duce spre sensul înalt. Opera mă interesează, nu autorul. Când mănânc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de silueta epocii în care trăim. În acvariu e minunat. Chestiunea e cum să ajungi în el ? Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Bunătatea e ca o groapă. Crește dacă iei din ea. Cine o enervează oare pe privighetoare de cântă atât de frumos ? Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte. A fi optimist presupune să aștepți încă întoarcerea Titanicului din prima cursă. Stăm bine ! Basmele au încă finaluri optimiste. Șoapta poate însemna discreție. Sau lașitate. Un oraș
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când în când, look-ul.. Are și valoarea pudoarea ei. Se lasă greu descifrată. Misterele mor prin tălmăcire. Există și compromisuri scuzabile. Ce mai citeam noi, dacă deținutul Dostoievski nu îi săruta mâna țarului ? unii se scoală în zori ca privighetorile, alții - la miezul nopții ca bufnițele. Insomniile mi - au făcut viața mai lungă. S - au banalizat toate. Numai o revrăjire ar mai putea să salveze lumea. Pe nemernici îi iertăm, dar nu - i uităm. Fiecare individ e responsabil de soarta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au putut să fie si premianții clasei. Toți răspundem de silueta epocii în care trăim. În acvariu e minunat, chestiunea e cum ajungem în el? Bunătatea e ca o groapă. Crește dacă ei din ea. Cine o enervează oare pe privighetoare de cântă atât de frumos? Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte. A fi optimist presupune să aștepți încă întoarcerea Titanicului din prima lui cursă. Marile orașe și-au golit cerul de mistere. Alegeți-vă idoli tăcuți! Cei logoreici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
uscați”. E foarte greu să-ți păstrezi sufletul curat. Pentru că el aspiră toate mizeriile vieții. Insomniile mi-au făcut viața mai lungă. Accept să fiu înșelat de un escroc, decât să nedreptățesc un pungaș. Unii se scoală in zori ca privighetorile, alții la miezul nopții ca bufnițele. Întotdeauna tinerii au fost fascinații mai degrabă de liderii malefici. Și plictisul are caracter istoric. Își schimbă, din când în când look-ul. Misterele mor prin tălmăcire. Există și compromisuri scuzabile. Ce mai citeam
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]