8,770 matches
-
la care lua parte high-life-ul Veneției și care se făceau de regulă, marțea, joia, sâmbăta și duminica, iar uneori, cu permisiunea clerului, și miercurea. Erau baluri unde, cum se zice, se punea țara la cale, unde se făceau și se probau căsătorii, se comentau ultimele cancanuri din bătăliile navale etc. Veneau apoi balurile veleitarilor, mici nobili scăpătați, cavaleri fără portofoliu, curtezane aspirante și alții. N-aveau petrecerile acestea strălucirea celor dintâi, dar se remarcau totuși printr-o bună aprovizionare și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
le petreceam În tabăra tinerilor. CÎnd Într-un individ există un singur procent de homosexualitate și 99% de heterosexualitate, se face vinovat În fața zeilor dacă nu Încearcă măcar o dată delictul pederastiei. E o lege. Nu ai voie să nu-ți probezi virtualitatea. — Și crezi că el? — Nu știu exact pentru ce vină a plătit Isus. Poate să fi fost o femeie la mijloc, Între el și Pillat, poate era chiar blonda din Magdala. Dar pe mine, nu am nici un dubiu, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
viața pe masă, cu profesorul Amorel în fața poalei mele, vara, în amurg frumos. Am devenit euforică la gândul că voi muri tânără, fără să scrâșnesc sau să blestem viața. Dar la ce mă ajutau asemenea gânduri? În realitate eram mulțumită, probasem cele mai periculoase frontiere, în gând îmi luam adio de la tot. Auzeam primele picături de sânge căzând în castronul de porțelan pus sub pubis. Toată camera s-a umplut de miros de sânge. Profesorul tăiase din corpul meu. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mi-a spus Mikael, sărutându-mă din nou. Cupidon e nimic fără Eros! Vom cânta împreună! Orchestra a aplaudat cu veselie. M-am umplut imediat cu acel „nimic“ care devine „totul“, simțind în pântece săgețile trimise de Eros. Am cântat, probând puterea de seducție a vocii mele: Pasiunea e plăcere și suferință! Primăvară, vino într-un suflet la mine! - Foarte bine, mi-a spus Oleg cu ochii pe Blanca, de care „Eros“ se apropiase primejdios. - Nu faceți prostii, le-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
când se întorsese acasă și dăduse ochii cu Tua. În locul lor o întrebase ca de obicei: - Mâncăm? Tua râsese. - Oare nu ești tu cel care hotărăște mereu ce să facem? După această încercare eșuată, Natanael simțise că dorise numai să probeze iubirea Tuei pentru el și că acel „adevăr“, odată spus, ar fi născut în Tua nesiguranța și îndoiala. Tăcuse mai departe, întorcându-și fața către ea pentru a vedea cât de liniștită și frumoasă erau dragostea și prietenia în absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui Aladin și era obligat apoi să intre la loc. Nu trebuie decât să facem și noi la fel. Mi-a venit ideea când m-ai întrebat aseară dacă am observat că nu intră în spații închise. Așa este, am probat asta pe propria mea piele. Dar, dacă nu intră acolo, înseamnă că nici nu poate ieși. Din aceste locuri închise, vreau să spun. Și, cam cum te-ai gândit că vom face noi rost de lampa lui Aladin? nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îl folosise pînă atunci doar o singură dată, la ieșirea din Arad, acolo unde macadamul se pierdea Într-un drum de țară. De fapt, adevărul era că de două ori, prima oară În fața prăvăliei, În gol, de probă, așa cum se probează o pușcă de vînătoare, cînd cumpărătorul o sprijină de umăr, Își Înclină capul, mijește ochiul stîng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l-a ochit, să zică „pac-pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr-o pușcă de vînătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua și ultima oară cumpărătorul folosise biciul cînd trecuse de pe macadamul arădean pe un drum bolovănos. Abia atunci fusese proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mîna deasupra capetelor celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș-iavaș, o porniră În galop prin glod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de parohieni și în bugetul comunei este prevăzut suma de 100 lei pentru întreținerea personalului de serviciu și a bisericii și se plătește regulat; 7. Studiul ce am făcut este seminarul, absolvit în anul 1873 la Seminarul de Huși, după cum probează atestatul nr.686; 8. Biserica, după spusa oamenilor mai bătrâni, este mutată din o cătun Slobozia - Filipeni și este făcută din lemn, cam pe la anul 1840 și că totdeauna a fost biserică, unde a fost și este reședinșa comunei Filipeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
eu rolul în spectacolul ăsta, că eram nevastă-sa!!!), s-o ajute soțul... că să încerce în comedie, biata Loredana, în dramă nu merge. Și trece la scenografie, costume, se ia și de haine, vezi?, costumele, într-adevăr, particularizează și probează funcționalitatea personajelor, dar ele ilustrează doar epoca elisabetană, au o notă de ostentativ și sunt clișee. Cum pot fi costumele clișee? Habar n-are de spectacol femela! Asta, crede ea, înseamnă o cronică teatrală. Norocul meu că nu e într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
noi, românii, uite ce texte avem, știi cum te iubesc eu, mă, tată?, mă, cum?, ca sarea-n bucate, adică normal, calm, necesar, adică trebuie să fii aici, lângă mine, să nu lipsești. Și tata pricepea lecția. — Cum iubim, tată, probăm iubirea celuilalt sau avem în el încredere absolută? — Nu, băiete, e ca-n Cântarea Cântărilor: Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; Dragostea nu este invidioasă; Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bun, poate i-ar da-o să o pună în scenă, Emma asta a ei, că așa se cheamă piesa, Emma... EMMA (piesă de teatru într-un act) TINA TUDOR EMMA, 40 ani, arhitectă, părul roșcat, fața extrem de albă, ochi albaștri. Probează hainele pentru a pleca la cursuri, de-a lungul piesei își va schimba ținuta, este elegantă, pantofi cu tocul foarte înalt. La mâna stângă are legată pe încheietură o fundă albastră. În flashbackuri, nu are fundă. Ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-l ridică la lumină apreciativ. CECELIA: Roz? ROSALIND (de afară): Da! CECELIA: Foarte șic? ROSALINDA: Da! CECELIA: L-am găsit! (Se zărește În oglinda mesei de toaletă și Începe să-și rotească șoldurile entuziasmată.) ROSALIND (de afară): Ce faci, o probezi? (Cecelia se oprește din fandoseală și iese, ducând articolul de Îmbrăcăminte pe umărul drept. Pe cealaltă ușă intră ALEC CONNAGE. Își rotește repede ochii În jur și strigă cu o voce puternică: Mama! De alături răzbate o salvă de proteste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de Finți nu se clintiseră. Spune lumea că-i bătea Finți pe actori, dar nu am nici o confirmare că s-ar fi petrecut așa ceva. Așa că am părăsit în glorie rolul, oarecum afanisit că o scrântisem, dar și mândru că-mi probasem calitățile și nu-mi făcusem de râs blazonul. Eram actor cotat, aplaudau o mie de oameni de trei ori pe un monolog tâmpit, eram cineva. Dacă ei voiau ca pe vremea lui Finți, treaba lor, rămânem prieteni. ― Te-ai necăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vorbesc în taină despre artă. Cum să vorbești cu ăsta despre artă?! Pe Hans îl încearcă un sentiment tulbure, pentru că faptul de a fi prima oară singur cu o fată îi dă multă bătaie de cap; aici treci mai greu proba ca în grupul de colegi. Anna își examinează în oglindă chipul destul de aspru și se gândește că acum, când a sosit clipa cea mare, ar prefera să fie dulce și blondă ca Sophie; asprimea ei e mai degrabă obositoare, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încotro și trebuie să plece când Sophie spune: Hans, rămâi! De fiecare dată, Hans se bucură din nou când conducătorul autointitulat e nevoit să se retragă din fața lui. Rainer spune mereu că pleacă intenționat, mincinosul și palavragiul, pentru că vrea să probeze cu răbdare și detașare - atât la el cât și la Sophie - instrumentul fanteziei sale (fanfaronul), așa cum un lăcătuș probează o cheie. Rainer a spus că vrea să transforme carnea sa și a Sophiei într‑un instrument. Hans își etalează mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
conducătorul autointitulat e nevoit să se retragă din fața lui. Rainer spune mereu că pleacă intenționat, mincinosul și palavragiul, pentru că vrea să probeze cu răbdare și detașare - atât la el cât și la Sophie - instrumentul fanteziei sale (fanfaronul), așa cum un lăcătuș probează o cheie. Rainer a spus că vrea să transforme carnea sa și a Sophiei într‑un instrument. Hans își etalează mușchii prin Schönbornpark, în spatele Muzeului de etnografie, și agită, de parcă ar fi exuberanța în persoană, servieta în care are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Timp de treizeci de minute m-am Învârtit prin cameră, ca un leu În cușcă, urmărind marginea covorului, tot Întrebându-mă cu ce haine să mă Îmbrac la prima Întâlnire cu o femeie blondă și cu pielea foarte albă. Am probat mai multe cămăși și În cele din urmă mi-am ales o pereche de pantaloni din lână bleumarin și o cămașă albă din bumbac. Mă gândeam că trebuia să existe un serviciu de pază și protecție chiar și În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dispune de toate mijloacele, cele mai bune, dar și cele mai rele, pentru a ieși din încurcătură: mărturii false, minciuni, mitomanie, neadevăruri, tăgăduieli, deformări ale adevărului, fabulații. în fața tupeului mincinosului, individul de bună-credință e pierdut: dacă vinovăția nu a fost probată și nimic nu-l acuză temeinic pe vinovat, justiția nu dispune de mijloacele de a-i face dreptate. Apelarea la mărturii - o garanție teoretică a priori - antrenează la rândul ei neplăceri și generează practic dușmănii. Etalarea intimității, scotocirea în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de a fi constrîns-o să corespundă într-o unică zi triunghiului de lance care e toată voința sa: faptul de a fi croit un mare drum până acolo, de a fi creat-o ca mișcare, mai înainte de a o fi probat ca sub-stanță - nu este el însuși poezie? D-l Blaga știe precis unde trebuie căutată poezia. Propriile sale investigații și experiențe fraterne din acești ultimi nouă ani îl obligă să cunoască principiul poeziei ca o spiritualitate a vizualității: "Geometria înaltă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
geometrie. La pasivul direcției puriste mai sus pomenite înscriem o anumită sărăcie a conținutului temelor. Tribuna, 17 mai 1958 FORMAȚIA MATEMATICĂ În ceea ce mă privește resimt ca o umilință neștiința mea de elinește, neputința în care mă găsesc de a proba, ca pe un ban de argint, sunetul ce emit în original imnurile către Demetera, tragediile lui Eschil, versurile lui Teocrit. Ceva mai mult, sunt gata s-o recunosc public, cu o singură condiție. Umaniștii clasici să declare și ei imediat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
obraz..am șters-o repede, oamenii iar se uitau, am facut un gest.. tu ai observat si-ai chemat înapoi ospătarul cu pachetul.. ohhh, un pic să-mi revin oare? Mă înnebunești... O doamnă simpatică te-a sfătuit s-o probezi, tu ai luat-o și ai plecat... când te-ai întors erai precum o mireasă, dar una modernă cu o rochie mulata de dantelă de până deasupra genunchilor, un alb imaculat, iar părul tău venea în contrast asociativ.. HMM, ATÂT
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
în neștire, îngână știute melopei, allegro, andante, dar coardele, arcușul se rup, țipând discordante. E toamnă cât vrei, pretutindeni, o ploaie livrescă. Ci vreau în poeme să prezint o toamnă în frescă. Un critic poate fi savant, venind să măsoare, probând că toate s-au spus demult, cu altă culoare. Îți poate aminti cu reproș de locuri comune, sucește, inventează vorbe, bizare să sune. Fără să vreau am dat cu tifla, nu am scris un pastel. Criticul nu se obosește Să
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
ne pricinuiesc necazuri și dureri precum și invers. În lucrurile care ne-au produs tristețe și necaz, se arată mila și răsplata lui Dumnezeu care devin prilejuri de bucurie duhovnicească. Puterea sau rezistența noastră la încercări este un mod de a proba dragostea noastră față de Dumnezeu. Cuviosul Nichita Stithatul consideră încercările ca fiind „mijlocul cel mai eficient de probare a prezenței sau a lipsei iubirii față de Creator, căci prin ele Dumnezeu urmărește să vadă aplecarea sufletului nostru, spre cine se înclină și
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
ea, ci smereniei ce se naște din ele. Dacă aceasta lipsește, dacă încercările sau necazurile nu îl conduc pe pătimitor la smerenia adevărată, în deșert se fac cele dintâi 38. Necazurile ce vin asupra noastră au scopul de a ne proba, de a ne încerca tăria credinței și puterii noastre duhovnicești, dar, în același timp, ele dau firii umane tărie, răbdare, înțelepciune și nădejde. Referindu-ne la limitele încercărilor, o învățătură constantă a Părinților filocalici este că încercările vin asupra noastră
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]