3,972 matches
-
Virtuțile hiperraționalității pozitive au fost, de altfel, de mult dovedite. Televiziunea digitală, holografia (Bohm, Pribram), fizica cuantică (Bohr), mereologia (Lesniewski, Thom), matematicile discrete (Steen, Kolmogorov, Thomas, Kleene, Knuth) ș.a. nu se bazează pe iraționalism, ci pe hiperraționalitate pozitivă. Dacă ansamblul problematicii curriculare, începând chiar cu curriculum policy, se circumscrie științei complexității (Prigogine), atunci cercetarea și proiectarea curriculară trebuie abordate în termenii „legii numerelor mari” (Gauss, Poisson), ai „modelizării complexității” (Waddington, Gould), ai „sistemelor departe de echilibru” (Glansdorf, Prigogine) ș.a. - pe scurt
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au mărturisit faptul că au evitat pe cât posibil contactele sociale din prudență și din dorința de a ocoli eventuale noi confruntări cu organele de Securitate. Din punctul lor de vedere, menținerea relațiilor cu vechii prieteni sau colegi de detenție era problematică, iar obsesia de a fi permanent urmăriți îi determina pe cei mai mulți să evite orice alt tip de contacte. (j) Atitudini active în rezolvarea problemelor cotidiene. Jumătate dintre subiecții intervievați au relatat faptul că, atunci când s-au confruntat cu dificultăți deosebite
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
elev, care implică limbajul. În literatura de specialitate întâlnim două accepțiuni pentu noțiunea de învățare; în prima acceptiune, mai estinsă, învățarea este procesul prin care se achiziționează experiențe noi, se formează capacități și deprinderi ce permit individului să rezolve situații problematice, care înainte nu puteau fi soluționate, îl ajută să optimizeze relatiile sale cu mediul comunitatea în care trăiește. Accepțiunea restrânsă a conceptului vizează învățarea de tip scolar care este forma dominantă de activitate pentru procesul instructiv-educativ, acoperă întreaga perioadă a
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
viitor: - domenii de interes; - moduri de realizare. Un tip particular al metodei biografice este studiul de caz, care reprezintă o investigație în legătură cu un subiect / grup de subiecți sau cu o situație instituțională specifică. El poate fi focalizat pe un moment problematic din viața școlară, profesională sau de zi cu zi a subiectului sau pe un subiect / grup de subiecți într‑o situație deosebită, cu implicații puternice în evoluția lor ulterioară. Informațiile sunt culese prin diferite metode de către una sau mai multe
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
plauzibile cu privire la situația concretă și identificarea măsurilor și procedeelor de rezolvare eficientă a situației (în Anexa 16 este prezentat un cadru general de realizare a unui studiu de caz pentru un subiect care prezintă un anumit tip de problemă / situație problematică). Metoda experimentală este metoda care solicită o anumită rigoare, întâlnită mai ales în situațiile `n care se dorește verificarea ipotezelor unei cercetări sau când se dorește obținerea unor date precise și obiective cu privire la un fenomen sau o situație‑tip, atent
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Debutează în 1964 la „Gazeta literară”. Mai colaborează la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Astra”, „Ateneu”, „Caiete critice” ș.a. O serie de studii de mare întindere, impecabil articulate argumentativ și - conform unei rețete cu care P. se identifică ab initio - epuizând o arie problematică, sunt consacrate unor scriitori din cele mai variate epoci, de la cea veche (Miron Costin, Dimitrie Cantemir) la cea modernă (Ion Vinea) și contemporană (Mircea Ciobanu, Marin Preda). Cu acesta din urmă P. a avut o relație particulară: de editor preferat
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
niște oameni din alt secol/ care trăiesc ca să-și crească fragezii pui/ sau să se apere de țânțari// nu mi-e foame/ nu mi-e sete/ dar simt un gol/ în stomac// mi-e tare urât”. Consubstanțialitatea dintre poetică și problematică se conservă ca principiu compozițional și în Juventus (1994), o inedită arheologie a stării de a fi tânăr. Numai că aici repertoriul atitudinilor este mult mai amplu, etalându-se între umoare și clișeu sau între candoare și sarcasm. În palimpsestul
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
confesiune revelatoare” menită să asigure interfața eului cu lumea prin medierea discursului; în consecință, textul valorează doar în măsura în care comprimă o imago mundi, o reprezentare a cosmosului. De altfel, cele trei ipostaze lirice ale eului la Blaga (eul stihial/panic, „omul problematic”, eul regresiv) sunt delimitate în funcție de câteva constante atitudinale, asociate unor nuclee ale imaginarului și întrupate în forme retorice proprii. Însă poate cea mai bună carte a criticului este Jocul poeziei, care se concentrează asupra evoluției liricii românești din secolul trecut
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
este „întoarcerea la popor”, având ca modele vechea școală moldovenească, pe Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, revistele „România literară”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul” ș.a., iar ca intenții lupta împotriva imitației și a elitismului, încurajarea creației originale, abordarea unei problematici autohtone, într-o „mentalitate țărănească, adică românească, pentru că, vom dovedi aiurea, numai țăranul are o mentalitate specifică, orășenii și clasele de sus au o mentalitate mai mult sau mai puțin neromânească, clasa cultă fiind în genere o parte din Cosmopolis
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
carte memorabilă, deoarece tendința de verbiaj a scriitorului îneacă totul în discursivism, cel puțin ultimele două volume fiind un soi de rechizitoriu retoric făcut epocii în numele dezideratelor anarhiste și stângiste ale celor din tranșee. Alt roman realizat în marjele acestei problematici, Războiul lui Ion Săracu (1945), e un jurnal al unei cătane de la țară în cel de-al doilea război mondial, încercând o perspectivă asupra evenimentelor din unghiul unui țăran, adică al unei psihologii de om simplu. Tot pe fundalul anilor
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
adăpost bucureștean în timpul unui bombardament, că trăiește un absolut al comunicării sufletești, dar iubirea lor durează, tragic, doar până fac primii pași în afara adăpostului, când o bombă îi spulberă pe amândoi. Romanele, mai ales cele de maturitate, vor avea protagoniști problematici, devorați de angoasele omului modern, clamându-și foamea de răspunsuri capitale și afini, prin exemplaritatea acestor tensiuni, cu eroii lui André Malraux, Antoine de Saint-Exupéry, Jean-Paul Sartre, Albert Camus ș.a. Deși intenționa să radiografieze mediul social, P. aduce în prim-plan
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Dacă în ceea ce privește cercetarea strictă a scriitorului pașoptist lucrarea nu era tocmai o premieră (de ideologia lui se mai ocupaseră, chiar dacă numai parțial, G. Bogdan-Duică, G. Oprescu, Tudor Vianu), nu e mai puțin adevărat că ea inaugura explorarea sistematică a unei problematici ce avea să constituie obiectivul pe termen lung al istoricului literar: studiul ideologiilor literare din perspectivă comparată și sociologică. Subiectul era ingrat; despre revoluționarul, gânditorul și scriitorul pașoptist se formulaseră deopotrivă blamuri și elogii, iar opera descuraja prin masivitatea și
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
suprafață sensurile. Lipsa transparenței, tendința de a încifra și a ascunde semnificațiile aparține realității înseși. Problemele de conștiință nu sunt simple, principiile morale nu rezolvă totul, unu plus unu fac cu mare dificultate doi, o sumă totuși neomogenă, tristă și problematică. Romanul e o gură de vărsare a realității, ca o deltă; de aici, caracterul său aluvionar: el se formează prin depuneri succesive de straturi din cea mai diversă și îndepărtată provenineță. În peisajul de stuf, mlaștini și ape există puțin
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
mediul exterior. Nu lipsesc nici fragmentele pur teoretice. Această îmbinare de proză și eseu creează o specie densă la nivelul ideilor, chiar dacă ambiguă din perspectivă artistică. Și faptul că se transmite un conținut, că cititorul e angajat în discutarea unei problematici nu e lipsit de însemnătate. Aceleași observații pot fi făcute cu privire la romanul Scarabeul sacru. Aici personajele sunt concepute ca niște structuri psihologice în permanentă schimbare, de unde și senzația de inconsistență, „obsesia vidului”. Magda afirmă direct: „ceea ce se schimbă nu există
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
în domeniul cercetării magiei și a mitologiei este întreprins de O. în Ipostaze ale maleficului în medicina magică (1998) și Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat (1999). Cele două lucrări impun prin vastitatea câmpului cercetat, prin amploarea problematicii dezbătute și prin demersul comparatist, cvasiabsent în studii similare. Vrăjitoria trebuie să stea în atenția cercetătorului, consideră O., fiindcă este un fenomen viu: „Magia contemporană cunoaște și astăzi, ca și odinioară, forme surprinzător de bine conservate, ancorate într-un sistem
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
ale gândirii sociologice, este necesar, de la început, să menționăm starea sociologiei ca știință. Utilizând terminologia lui Thomas Kuhn, am putea caracteriza stadiul actul al sociologiei ca fiind preparadigmatic. Sociologia arată în momentul de față mai mult ca un vast câmp problematic, conținând o mulțime de teorii și complexe teoretico-metodologice, unele mai generale, altele mai particulare, unele mai durabile, altele mai efemere. Rata „mortalității” teoriilor sociologice este foarte ridicată. Teoriile se confruntă, se opun una alteia, dar se și completează adesea sau
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
resurse abundente și resurse rare. Unele resurse sunt mai abundente decât necesitățile existente și, în consecință, sunt neproblematice. Aerul este încă un mijloc nelimitat al vieții, pe care fiecare persoană îl găsește neproblematic, dar din cauza poluării el începe să devină problematic. Aerul curat nu mai poate fi găsit oriunde. Pădurile au fost până la un moment dat o resursă nelimitată și nedisputată. Alte resurse sunt rare fie în mod absolut, fie relativ, fiind solicitate de multe sisteme, motiv pentru care obținerea lor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
curat nu mai poate fi găsit oriunde. Pădurile au fost până la un moment dat o resursă nelimitată și nedisputată. Alte resurse sunt rare fie în mod absolut, fie relativ, fiind solicitate de multe sisteme, motiv pentru care obținerea lor devine problematică. Este necesar să distingem, în al doilea rând, resursele în funcție de gradul lor de generalitate. Anumite resurse sunt utilizate doar de unele sisteme (materiile prime, de exemplu). Altele sunt solicitate de o mulțime sau chiar de toate sistemele care compun o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
elemente de concurență, competiție, negociere sau conflict. Cooperarea poate fi economică, socială, politică, științifică, culturală. Ea poate fi între întreprinderi, între clase și grupuri sociale, între indivizi, între state. Competiția pentru resurse și cooperarea pentru realizarea finalităților comune reprezintă sfere problematice care vor atrage cu siguranță interesul sociologiei în următorii ani. Puține cunoștințe sistematice au fost acumulate până în momentul de față. Există deja cristalizate o serie de teorii parțiale, de analize care nu se articulează însă într-o abordare sistematică și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
similară prilejuită de descoperirile din fizică de la începutul secolului și care au generat poziții etichetate drept „idealism fizic” (Lenin, 1966) sau „fenomenalism” (Flonta, 1985). Ca și filosofii fizicii de atunci, în ceea ce privește natura, etnometodologii actuali consideră realitatea socială ca un dincolo problematic. Singura realitate este efortul individului de a elabora o ordine socială care să-i organizeze percepția și comportamentul și pe care s-o „semnaleze” celorlalți indivizi. Etnometodologia avansează un indeterminism complet, considerând doar mecanismele cognitive și comunicative individuale ca singură
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
grupuri socioprofesionale. Cine comandă știința? Ale cui interese urmează a fi promovate cu sprijinul specialistului? În marea majoritate a cazurilor, comanda este făcută de conducerea întreprinderii, în numele patronatului, iar obiectivul urmărit este creșterea productivității, a eficienței, a competitivității. Este însă problematic (oricum, nu poate fi luat automat ca dat) că interesele muncitorilor coincid în mod absolut cu cele ale patronilor în ceea ce privește creșterea eficienței. Și chiar dacă din acest punct de vedere ar exista o coincidență, este probabil să existe diferențe de puncte
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
contribuțiile fundamentale pe care o poate aduce sociologul la perfecționarea activității unui sistem social este clarificarea obiectivelor acestuia. De multe ori, sistemele sociale sunt tentate să considere că obiectivele lor sunt clare și doar mijloacele de atingere a lor sunt problematice. O asemenea poziție este însă eronată. Obiectivele (finalitățile) sistemelor sociale nu sunt date neproblematic în conștiința lor practică; nu se poate presupune că ele sunt clar și adecvat definite, dincolo de orice discuție. Ele sunt luări de cunoștință fragile, perfectibile; mai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
anulează într-o măsură substanțială potențele productive. Eficienței potențiale a aparatului productiv este necesar să i se aplice deci o corecție referitoare la eficiența umană a utilizării sale. Simptomatic în această privință este cristalizarea, în ultimul timp, a unei noi problematici: calitatea vieții. Indicatorii calității vieții încep să fie tot mai insistent explorați și propuși drept cele mai semnificative criterii pentru calitatea generală a organizării șifuncționării societății. Nu ar fi deloc uimitor dacă următoarele decenii vor înlocui tot mai mult indicatorii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decât cele oferite de comerț. Comerțul îi apare tânărului nostru ca oferind perspective profesionale mai modeste, dar cu șanse de obținere a unor posturi atractive și de promovare ulterioare mult mai ridicate. Facultatea este mai ușoară, admiterea este mai puțin problematică și profesia ca atare este mai puțin solicitantă. În legătură cu toate aceste aspecte există desigur o mulțime de incertitudini. Sunt eu capabil ca printr-o pregătire superioară să reușesc la medicină? Sunt sigur că vocația mea este medicina? Cât de sigur
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acesta oferindu-i o alegere nici mai bună, dar nici mai proastă decâtoricare alt criteriu, asigurându-i totodată și certitudinea necesară acțiunii. Acumularea ulterioară de cunoștințe, facilitată de o alegere strict cognitivă, este, în condiții de incertitudine ireductibilă, ea însăși problematică. Delegarea autorității unor instanțe umane exterioare reprezintă o clasă mare de metode de decizie foarte des utilizate în condiții de incertitudine. Delegarea autorității de acest tip poate lua fie forma autorității fundate pe competență, fie cea a autorității instituite social
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]