2,781 matches
-
întemnițat pe Sidonius. Eliberat câțiva ani mai târziu, a putut să își reia însărcinările episcopale și a murit în 489. Producția literară a lui Sidonius se divide în două perioade. În prima, el s-a dedicat exclusiv compunerii de opere profane: douăzeci și patru de Poezii (Carmina), din care primele opt sunt panegirice, scrise în hexametri, care conțin prefețe și alte poezii legate de panegirice, în distihuri elegiace. În aceste scrieri, Sidonius imită maniera celuilalt mare poet de curte de la sfârșitul secolului precedent
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 468. Sunt apoi poezii ocazionale (numerele 9-24 din culegere): epistole în versuri, poezii nupțiale (de exemplu pentru nunta lui Ruricius, viitor episcop de Limoges, cu Iberia), descrieri de edificii etc. Sidonius se exprimă în aceste scrieri ca un poet profan, așa încât folosește fără nici o reticență instrumentele tradiționale, considerate indispensabile, ale poeziei clasice, cum sunt divinitățile și episoadele mitologice. Aceasta nu înseamnă însă că Sidonius n-ar fi creștin, dat fiind că acele instrumente retorice erau considerate doar instrumente și nimic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sau a lui Paulin din Nola și chiar de poezia meditativă și de cea didactică pe care cultura creștină din Galia le elabora tocmai în cursul secolului al cincilea. Ansamblul operelor poetice ale lui Sidonius are așadar un caracter totalmente profan, iar grija exagerată, aproape sâcâitoare pentru formă, pentru limbajul prețios, de care dă dovadă scriitorul contrastează cu stilul poeziei creștine a epocii; modelele poetului sunt Claudian, Stațiu și Virgiliu. Dar, și în cazul lui Sidonius, datoria de a se dedica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
producție filosofică cu conținut exclusiv „păgân”, pentru că e alcătuită din comentarii la Aristotel și Porfiriu, din tratate de muzică și matematică. Nu numai atât: opera sa cea mai semnificativă și mai cunoscută, Mângâierile filosofiei (Consolatio philosophiae) este, în esența sa, profană, în sensul că abordează exclusiv prin prisma filosofiei problemele centrale ale vieții omului, iar această filosofie, pe baza căreia Boethius discută problema destinului și a liberului arbitru, a realității materiale și a acelui Unu din care se trage lumea, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și persoană în Cristos. De aici și aparenta ciudățenie a celor două blocuri de opere între care ar exista, s-a spus o vreme, o opoziție de fond, adică între operele creștine și operele (așa se zicea) păgâne, sau, oricum, profane și neoplatonice. Ca și cum un creștin n-ar putea să scrie opere tehnice fără să fie nevoit să introducă doctrina creștină în discutarea unor probleme de matematică sau de logică; mai mult, ca și cum ar fi necesar s-o facă, tocmai pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
filosof și ca scriitor, Boethius, așa cum a fost considerat, a fost ultimul dintre romani și primul dintre scolastici, iar civilizația latină antică târzie se încheie în mod strălucit cu filosofia și arta lui Boethius în care se reunesc armonios cultura profană și credința creștină. BIBLIOGRAFIE Texte: pentru Consolatio philosophiae care s-a bucurat de multă atenție din partea cercetătorilor, amintim doar edițiile cele mai recente: ed. critică a lui L. Bieler (CChr. Lat 94, 1957) și ediția cu traducere și comentariu îngrijită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de retor pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că se vindecase de o boală; apoi douăzeci și opt de Discursuri (Dictiones), pronunțate cu ocazia unor sărbători religioase, sau rostite în școlile de retorică, unele dintre ele consacrate chiar unor subiecte din mitologia profană. b) Poezia lui Ennodius A compus și numeroase poezii. Printre ele, 151 de epigrame, din care unele sunt invective adresate unor persoane, iar altele sunt scrise, conform tradiției păgâne, pentru morminte, biserici, opere de artă, pentru festivități, în cinstea unor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Elpidius Domnulus, tot de la curtea regelui got, autor a numeroase transcrieri de manuscrise. În acest caz, ar descinde dintr-o nobilă familie italică ai cărei reprezentanți fuseseră consuli în 464 și 520. După ce a scris în tinerețe versuri cu subiect profan care s-au pierdut, a compus apoi un poem în hexametri Despre binefacerile lui Isus Cristos (Carmen de Cristi Iesu beneficiis), în care preamărește încarnarea, minunile și opera de mântuitor a lui Cristos, și Istoriile din Vechiul și din Noul Testament
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vom vorbi mai mult mai târziu. Cassiodor a murit foarte bătrân în jurul anilor 580. b) Operele din perioada laică Participarea la viața politică l-a făcut pe Cassiodor, ca și pe Boethius, să-și construiască opera pe două niveluri, adică profan și creștin, chiar dacă, la fel ca în cazul filosofului roman, producția sa nu poate fi divizată cu ușurință în două părți; oricum, repetăm și pentru Cassiodor ceea ce am spus despre Boethius, și anume că prezentul context ne determină, din rațiuni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi) care, așa cum spune și titlul, respectă criteriul dimensiunii reduse și este compus mai ales din adnotări pe marginea textului. Îmbinarea unor preocupări sacre cu activitatea culturală profană, mai ales retorică, așa cum se întâmpla în Vivarium, se manifestă în cel mai înalt grad în Principii (Institutiones), mai precis în Principiile modului cum trebuie să fie înțelese textele sacre și textele profane, în două cărți. În intenția autorului, lucrarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Îmbinarea unor preocupări sacre cu activitatea culturală profană, mai ales retorică, așa cum se întâmpla în Vivarium, se manifestă în cel mai înalt grad în Principii (Institutiones), mai precis în Principiile modului cum trebuie să fie înțelese textele sacre și textele profane, în două cărți. În intenția autorului, lucrarea răspundea necesității de a crea o știință teologică pentru călugării din Vivarium și de aceea ambele cărți au ca obiect introducerea în științe. Prima carte e consacrată scriitorilor de la care pot fi învățate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
biblică și la istoria Orientului, bazându-se în esență pe Chronica lui Eusebiu-Ieronim. Așadar, Iordanes trece în revistă doar cu ceva detalii în plus toată istoria romană de la origini până în vremea sa, adică până în 547, folosindu-se de diferite izvoare profane precum Florus, Marcellinus Comes, Eutropius și alții. În viziunea lui Iordanes, istoria romanilor stă alături de cea a goților, în sensul că acestea au fost popoarele cele mai importante din Antichitate: Iordanes, așadar, acordă și el mare atenție popoarelor barbare, atitudine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vreme, chiar dacă se înregistra o tot mai accentuată degradare a culturii. Astfel, Venantius s-a stabilit întâi la Metz și apoi la Paris, dedicându-se activității poetice, foarte prețuită la curtea regelui francilor, iar în activitatea sa a îmbinat poezia profană cu poezia religioasă. Dar din acele cercuri făcea parte Radegonda, văduva regelui Clotar I, care merită o atenție particulară: era o femeie cultivată și pioasă care întemeiase și o mănăstire. Venantius Fortunatus a fost învățăcelul ei și, la rândul său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până la cartea a patra inclusiv: cele patru cărți au fost scrise probabil prin 575, chiar dacă au fost revizuite ulterior. Cu cartea a cincea începe istoria care trezește în mai mare măsură atenția lui Grigorie care nu e interesat de realitatea profană ci de întâmplările cu caracter religios și vrea să scrie istoria contemporană: ajunge astfel până în 591, încheindu-și cronica puțin înainte de moartea sa. Aceasta nu înseamnă că o astfel de istorie e lipsită de interes; dimpotrivă, scrierea s-a bucurat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sa nu are doar ținte gramaticale și științifice, ci și religioase pentru că el este un slujbaș neobosit al Bisericii și al propriei țări. Chiar în acest sumar examen al producției sale, trebuie să evităm distincția între opere sacre și opere profane care nu este justificată nici de atitudinea autorului: într-adevăr, Isidor, în Etimologii, în Despre diferențele dintre cuvinte, în cartea despre Natura lucrurilor, trece cu ușurință de la un domeniu la altul și de aceea trebuie să ne gândim că ideea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sa, în care intervenise cu autoritate fratele său Leandru, ca și regula monahală, însă un rol a avut și bogata bibliotecă a episcopatului Seviliei unde, așa cum ne spune chiar Isidor în Versurile despre bibliotecă se găseau opere sacre și opere profane. Din ele trebuie culese rozele, cum spune el reluând un vechi motiv al pedagogiei creștine, iar spinii trebuie aruncați și, din moment ce în Etimologii, ultima sa operă publicată postum, apare aceeași preocupare, e limpede că această preocupare a caracterizat până la sfârșitul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spinii trebuie aruncați și, din moment ce în Etimologii, ultima sa operă publicată postum, apare aceeași preocupare, e limpede că această preocupare a caracterizat până la sfârșitul vieții atitudinea lui Isidor. b) Operele lui Isidor Această strânsă corelație între cultura sacră și cultura profană apare în Despre diferențele dintre cuvinte (De differentiis verborum), un fel de lexicon al sinonimelor și în Despre diferențele dintre lucruri (De differentiis rerum) unde sunt analizate concepte, mai cu seamă teologice, mistice și filosofice: aici, Isidor reia și reorganizează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cuvinte (De differentiis verborum), un fel de lexicon al sinonimelor și în Despre diferențele dintre lucruri (De differentiis rerum) unde sunt analizate concepte, mai cu seamă teologice, mistice și filosofice: aici, Isidor reia și reorganizează un material tradițional, creștin și profan. O altă operă interesantă care a fost foarte cunoscută în Evul Mediu este cea intitulată Cele două cărți cu sinonime (Synonimorum libri duo) care e construită sub forma unui dialog între omul păcătos și rațiunea lui, asemănător cu Solilocviile lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se știau puține lucruri despre ceea ce se întâmpla în afara granițelor fiecărei țări. Așadar, Isidor se limitează în esență să înregistreze scriitorii hispanici din secolul al șaselea, iar continuatorii săi vor strânge ulterior domeniul istoriografiei literare. Impresionanta erudiție care caracterizează operele profane se întâlnește și în cele cu conținut religios unde sunt reluate în număr mare motivele tradiționale ale exegezei biblice, ale polemicii antiiudaice, ale ortodoxiei niceene; în operele exegetice ale lui Isidor nu sunt dezbateri unde să fie aduse noi argumente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sale se dispersează în sfera gramaticii și a retoricii (etimologii, diferențe, analogii, glose) și acest lucru conferă întregii sale producții un caracter aproape impersonal; aceasta pare a fi exclusiv fructul unor compilații unde sunt juxtapuse adesea izvoare sacre și izvoare profane; pe deasupra, s-au pierdut corespondența și omiletica sa. Toate acestea fac dificilă cunoașterea unui autor ca Isidor. Astfel, acum câteva decenii, cercetătorii se mulțumeau să-l considere un simplu compilator și din analiza operei sale rezulta aproape exclusiv o simplă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trebuie să spunem că și în Occident importanța lui Eusebiu era recunoscută peste tot și confirmată prin traducerea și continuarea operei sale de către Ieronim și Rufin, iar acest mod de a scrie istoria - istorie a Bisericii, așadar, și nu istorie profană - va rămâne una din caracteristicile esențiale ale istoriografiei medievale până în epoca de înflorire a Renașterii occidentale care a moștenit-o de la Eusebiu prin intermediul traducerii latine a lui Rufin. Titlul acestor opere istorice rămâne de-acum neschimbat: Istoria Bisericii. Însă a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
indiferentă rămâne cultura greacă și atunci când Genseric și vandalii devastează din nou Roma în 455. Problema fundamentală a acestei istoriografii care își propune să fie creștină este una lăsată moștenire de Eusebiu: aceea de a aborda în același timp istoria profană și istoria Bisericii pentru că nu poate fi imaginată, așa cum, în multe privințe, raționase și Eusebiu, una fără cealaltă; numai că, în cazul grecilor, așa cum am spus, istoria Bisericii își restrânge propriul orizont. Totodată, pe lângă acest lucru, se răspândește în istoriile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autor în prefața la cartea a cincea unde expune planul lucrării sale care probabil stârnise deja critici din cauza atenției excesive acordate istoriei împăraților, văzută ca parte componentă a istoriei Bisericii. Socrate nu neagă că a inclus și evenimente din isteria profană în istoria Bisericii și spune că a avut trei motive pentru a proceda astfel: în primul rând, procedeul permite o relatare precisă a faptelor; totodată, scriitorul nu vrea să-l plictisească pe cititor care s-ar sătura să tot citească
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
interpretează dintr-un punct de vedere ortodox; în ciuda faptului însă că subiectul și titlul sunt analoage cu cele ale lui Eusebiu, Sozomen nu e un adevărat continuator al episcopului de Cezareea pentru că e un laic și aplică istoriei Bisericii criterii profane și nu religioase, fără să reia însă concepțiile lui Socrate. El tratează istoria Bisericii ca pe orice altă istorie, a unui Stat oarecare: perspectiva nu e religioasă; el nu vrea să descopere, așa cum făcuse Socrate, prezența lui Dumnezeu în evenimentele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care se ocupă Sozomen e diferită de aceea pe care o prezintă Eusebiu: o dată cu triumful Bisericii, Biserica și Statul se confundă, iar situația a devenit ambiguă. Așa cum observă Grillet, „o istorie a Bisericii atât de desacralizată devine mai accesibilă pentru profani care, în orice caz, au mai multă nevoie de informație decât de convertire; așadar, aceasta nu este o operă de apologie a creștinismului, ci mai degrabă un document interesant pentru felul cum vede un istoric creștin religia sa și conflictele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]