3,283 matches
-
să ajungă să Întemeieze, treizeci de ani mai tîrziu, o biserică puternică. Din păcate, doctrina lor ne este cunoscută numai din surse tîrzii (din secolele XIV-XV), care Îi atribuie un dualism radical. Potrivit ereziologilor de mai Înainte Însă, biserica „sclavonilor” profesa, dimpotrivă, o doctrină monarhiană asemănătoare cu cea a bogomililor. Dacă bosniacii ar fi fost dualiști radicali În secolul al XII-lea, atunci s-ar dezlega enigma catharismului. Însă cum nu erau, ea persistă. Într-adevăr, au existat două grupuri distincte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unul de credință bogomilică și un altul care predică un dualism radical de origine intelectuală, alcătuit dintr-un amestec de origenism și maniheism, În care predominau elementele primei orientări. Cele două tipuri de catharism, deși nu aveau o doctrină comună, profesau o etică similară, derivată din bogomilism. Catharismul radical a fost, probabil, inventat pe teritoriul Imperiului bizantin; preotul bizantin Nicetas, care a vizitat În 1167 Provența, aparținea deja ordinului de Drugunthia-Dragovița. Se presupune că bogomilismul a pătruns În Europa occidentală Înaintînd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
create și că ele nu există mai Înaintea trupurilor respective este o combinație de vederi pe care creștinii ortodocși o mențin aproximativ de la Augustin Încoace. Că sufletele nu preexistă trupurilor și nici nu sînt create este o doctrină numită traducianism, profesată de Tertulian din Cartagina și cît se poate de ortodoxă, la vremea ei32. Potrivit acestei doctrine, sufletele iau naștere din copulația psihică a părinților, exact În același fel În care trupurile sînt generate din Împreunarea fizică a acestora. Cea de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sa. După cum a remarcat, În mod foarte pertinent, Karl-Wolfgang Tröger, În scrierile gnostice se manifestă uneori „atitudini”, „concepte”, „tendințe”, „topoi” și, eventual, „curente” antiiudaice 229. Tröger are cu siguranță dreptate atunci cînd susține că gnosticismul nu este o mișcare istorică profesînd antiiudaismul drept unul dintre sloganurile sale fundamentale. Se poate alcătui cu ușurință lista unui mare număr de topoi antiiudaici din literatura gnostică 230. Însă pe baza aceleiași „hermeneutici a suspiciunii”, creatoarea greșeală de interpretare a gnosticilor va da naștere și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
previzibilă și avea destinația de a elimina una dintre contradicțiile lui cele mai evidente. Unii ereziologi mai curînd naivi decît sofisticați Îi atribuiseră chiar lui Marcion Însuși trei principii 71. Ipolit 72 menționează existența unor discipoli ai lui Marcion care profesează patru principii: Dumnezeul bun, Demiurgul, Materia și Răul - ceea ce reprezintă o altă modalitate de a Înlătura contradicțiile din doctrina maestrului. O altă problemă e suscitată de existența a doi Mesia, reprezentîndu-i respectiv pe Dumnezeul cel bun și pe Demiurg. Marcionitul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
apocrifele utilizate de Mani83 trebuie să se fi aflat și Apocalipsa lui Seth, astăzi pierdută 84, pe care o menționează Codexul Mani de la Köln85. Sistemul lui Mani, după cum se vede astăzi, este legat În multiple feluri de forma de gnosticism profesată de sethienii lui Ipolit. În cadrul lui trebuie să fi jucat un rol predominant istoria omenirii care include „rasa neclintită” a Străinului Seth (sperma heteron: Gen. 4:25). În narațiunea manihesită a creației se Înmulțesc episoadele dezgustătoare de nemaiauzit desfrîu, urmîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu recunosc... decît cele patru Evanghelii, preferînd-o pe cea a lui Luca, și cele cincisprezece epistole ale Sfîntului Pavel, căci ei mai au și o epistolă către Laodiceni”18. Acestea sînt toate datele de care dispunem asupra doctrinei paulicienilor. Dualismul profesat de ei este opoziția marcionită dintre cei doi Dumnezei (de futuro versus de praesenti), debarasată de orice complicație și contradicție: Demiurgul și Arhontele lumii acesteia, cunoscut tuturor și care domnește peste epoca prezentă, pe de o parte, și Dumnezeul ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este un principiu rău, părtaș la veșnicie cu Dumnezeu. În ciuda atît de coloratului mit al creației, bogomilismul se află la mare depărtare de aceste forme vechi de dualism. Ar putea deriva bogomilismul din paulicianism? Și acest lucru pare imposibil. Paulicianismul profesează dualismul radical a doi Dumnezei și a două lumi, ca și Marcion; În mod destul de ironic, acest lucru nu atrage și dispreț manifest pentru trup. În concluzie, bogomilismul pare a fi original, nu dualist. CÎnd se ajunge Însă la trupul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bogomilismul bizantin. O biserică, cea din „Sclavonia”, a rămas credincioasă vechii doctrine moderate sau pseudodualiste; a apărut Însă Încă o biserică, suficient de puternică pentru a-și impune dogma asupra catharismului provensal și asupra unei părți a catharismului lombard, care profesa un dualism radical. Centrul noii biserici era o localitate numită probabil Dragovița, care nu figurează pe harta regiunii balcanice 1. Pe la 1190 bogomilii moderați Își reluaseră ofensiva În Lombardia, Însă Provența le-a rămas inaccesibilă În totalitate, pînă cînd Cruciada
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Bulgaria, ca o confirmare a credinței temperate, textul scrierii Interrogatio Johannis, căruia avea să-i rămînă fidel Întreaga viață. În 1250, deși Înlocuit la conducerea grupului de fostul său filius maior Desiderius, care dădea acum tonul, bătrînul Nazarie mai profesa Încă fantaziasmul, după doctrina bogomilă „ortodoxă”2. Reformată de către Desiderius, Școala din Concorezzo avea să se apropie de doctrina catolică și mai mult chiar decît bogomilismul, făcînd să se adîncească astfel prăpastia care o despărțea de cealaltă școală, a „albanezilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
filius maior al episcopului Garattus din Concorezzo, iar același Nazarie, aflat Încă În viață În 1250, nu putea fi născut Înainte de 1165-1170. De haeresi menționează trei biserici cathare În Italia; una la Desenzano, pe Lacul Garda (În apropiere de Verona), profesînd dualismul radical al bisericii din Drugunthia; o a doua - a episcopului Caloiannes din Mantova, derivată din biserica din Sclavonia (Dalmația); și a treia - a episcopului Garattus din Concorezzo, provenită din Bulgaria. Sub Nazarie, urmașul lui Garattus, biserica din Concorezzo a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dualismul radical al bisericii din Drugunthia; o a doua - a episcopului Caloiannes din Mantova, derivată din biserica din Sclavonia (Dalmația); și a treia - a episcopului Garattus din Concorezzo, provenită din Bulgaria. Sub Nazarie, urmașul lui Garattus, biserica din Concorezzo a profesat pseudodualismul bogomil În conformitate cu Interrogatio Johannis. Salvo Burci din Piacenza, a cărui scriere Supra stella (sic) a fost Începută pe 6 mai 12354, face deosebirea Între albanenses (radicali), concorricii (moderații) și o a treia categorie, qui Calojani et etiam Francigenae nuncupantur
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau francezii”), care este un amestec al celorlalte două (ex toto non sînt ex fide Albanensium, nec ex fide Concorricium 5). Ceva mai tîrziu (circa 1250-1260), o Brevis summula contra herrores notatos hereticorum furnizează o listă detaliată, comparativă, a dogmelor profesate de către cele trei grupuri cathare din Nordul Italiei, marcate drept A („albanezi”), B (de la Bagnolo) și C (Concorezzo)6. Lista, care contrazice În mai multe puncte izvoarele anterioare, trebuie să fie consultată cu multă prudență. Expunerea prea puțin sistematică a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
școli și În rîndurile bagnolezilor, fără a explica Însă deosebirile dintre ele. Catharii Înșiși erau perfect conștienți de diversitatea lor. Datorită surselor ereziologice, doctrinele celor trei principale biserici din nordul Italiei ne sînt suficient de bine cunoscute. Două dintre ele profesau un pseudodualism derivat direct din bogomilism; cea de a treia, desprinsă din trunchiul unei misterioase biserici din Dragovița, profesa un dualism radical ale cărui elemente proveneau, după cum vom vedea În curînd, din origenism. 2. Pseudodualiștii Doctrina rezumată de Bonacursus În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lor. Datorită surselor ereziologice, doctrinele celor trei principale biserici din nordul Italiei ne sînt suficient de bine cunoscute. Două dintre ele profesau un pseudodualism derivat direct din bogomilism; cea de a treia, desprinsă din trunchiul unei misterioase biserici din Dragovița, profesa un dualism radical ale cărui elemente proveneau, după cum vom vedea În curînd, din origenism. 2. Pseudodualiștii Doctrina rezumată de Bonacursus În Manifestatio este cea a catharilor monarhieni sau moderați, care credeau că Diavolul este autorul trupului omenesc, În care a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu sînt fizice, ci spirituale. Nu există Înviere a trupului de carne, ci numai a trupului angelic sau celest. Albigenzii neagă liberul arbitru, căci Dumnezeu Însuși nu dispune de liber arbitru, astfel că nu l-ar putea acorda creaturilor sale. Profesează preexistența sufletelor, susținînd că poporul psihic al lui Dumnezeu este antiquus, „primordial”, căci Dumnezeu nu mai creează noi suflete. SÎnt Împotriva sacramentelor, sînt vegetarieni, nu depun jurămînt și nu ucid. Cred că Profeții, care n-au fost răi, și-au
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
săvîrșit păcate și de aceea au fost Închise În acest trup pentru a fi pedepsite și că Dumnezeu le-a trimis aici În lumea de jos, În vederea pedepsei, ca să suporte aici efectul unei prime judecăți 27; și 4. faptul că profesează doctrina platoniciană a trupului-mormînt: venind de sus, sufletul (psyche) s-a „răcit” (epsychthai) atunci cînd a fost așezat În „Îmbrăcămintea de piele” (Geneza 3:21), adică În trupul pămîntesc 28. Toate acestea reprezintă, pînă la un punct, idei autentice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
faimosul exemplu al catharului care Își amintește că a fost calul unui senior și găsește potcoava pe care o pierduse Între două pietre), Însă după ce se Încarnează Într-un „bun creștin” se poate Întoarce la cer59. Pierre Authié continuă să profeseze fantaziasmul bogomil: Cristos nu a fost niciodată „adumbrit” de ceva atît de abject ca pîntecele unei femei 60. Conceptul de „adumbrire” este astfel explicat de preotul din Montaillou: „Așa cum un om aflat Într-o bute stă În umbra acesteia #umbra
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lor provensali, albigenzii, ci ai Învățăturilor unei biserici lombarde de la sfîrșitul secolului al XIII-lea, În care Îi recunoaștem ușor pe „francezi”, alias „Sclavini” - discipolii lui Caloiannes, sau pe bagnolezii de care vorbesc ereziologii de mai tîrziu. În general, doctrina profesată de cei doi Authié poate fi definită drept monarhiană, chiar dacă acest Dumnezeu ce astupă cu piciorul gaura din cer, pe unde Îi fugeau Îngerii, pare cam excentric. Însă ascultătorii predicilor nu se arătau Înclinați spre speculații pe tema atotputerniciei sau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de organizat, din moment ce nu exista nimic În afara lor, rămîne neexplicat. Însă nu logica radicalilor este aici În joc, ci teribila acuzație pe care ei o lansează Împotriva bogomililor din Concorezzo: că nu ar fi cu adevărat dualiști, În ciuda faptului că profesează principii etice cum ar fi encratismul și vegetarianismul, care nu pot fi decît consecințe ale unei religii dualiste. Albigenzii au fost cei dintîi care au descoperit că oponenții lor nu sînt decît pseudodualiști, și că ar trebui să stea În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
căruia se afla Partidul Comunist, În timp ce pe celelalte două laturi se situau Procuratura și Miliția. Securitatea a fost parte a unui sistem integrat, care „obstrucționează sau anulează activitatea juridică și transformă guvernul Într-un agent activ În lupta pentru putere”, profesând terorismul de stat, după definiția dată de politologul argentinian Ernesto Garzon Valdes În urma analizării practicilor totalitare sud-americane7. Cele trei elemente ale terorii de stat, teoretizate de Garzon, le regăsim susținute În România cu ajutorul Securității. Ele constau, În primul rând, În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
represiunii, de o Întronare a așa-zisei „legalități socialiste”. Securitatea a acționat Întotdeauna cu obediență, În urma dispozițiilor primite de la nivelul conducerii unui partid comunist care nu și-a pus niciodată problema unor reforme interne și, chiar și În anii ’80, profesa un dogmatism de tip stalinist. Spre deosebire de ceea ce se Întâmplă În celelalte țări foste comuniste, În România și Rusia investigațiile crimelor și abuzurilor comunismului sunt doar la Începuturi (sunt de menționat câteva instituții care se ocupă cu astfel de cercetări - de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
noi ideologii sociopolitice. Astfel, pe de o parte, cyberfeminismul continuă feminismul cultural al sexualismului, o ideologie „apolitică” (precum Sadie Plantă, iar pe de altă parte adoptă viziunea postgender a cyborgismului, o viziune intens politizată (precum Donna Harawayă. Ambele orientări însă profesează depășirea limitelor ființei umane prin procesul bazării pe utilizarea noilor tehnologii informațional-comnunicaționale și transgresarea constrângerilor umanismului. În același timp, propulsează axarea teoretică și practică pe natura corporală, feminină sau, dimpotrivă, cyborgică, ca singura modalitate de raportare alternativă la cultura și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
imperiul răului, infinit mai vast decât cel al îndoielii; diavolul domnește peste întreaga omenire; nu se mărginește să cultive incertitudinile câtorva. Apoi, îndoiala, departe de a îndemna la acțiune, îndepărtează de ea: asta arată ce puțin atârnă cel care-o profesează și propagă. Din contră, negarea e mereu, într-un fel sau altul, complice al faptei. «Cel care l-a luat pe nu în brațe» este la fel de departe de scepticism ca un înger. Nu degeaba, de altfel, diavolul a fost un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o predic inspirația duce la revelații personale, adică înțelegeri despre ce am trăit sau ce am făcut. Iar aceste revelații produc schimbare și dau direcție sinelui. Maestrul m-a inspirat să îmi depășesc convingerile și abordările din sfera în care profesez, producând filme inspiraționale cu mesaj social puternic. Evident, contactul cu Maestrul nu s-a legat strict de latura profesională. De aia e Maestru. Pentru că înglobează în acest termen un mentor, un prieten. Pe măsură ce sufletele se conectează, asemeni spiralei ADN, ele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]