2,857 matches
-
autonome ale imaginilor, tot ce nu ține de mirific: visul e „singura REALITATE - pe care nimeni nu ne-o poate fura”, „numai în cupa nesfârșită a visului încape TOTUL”. Totuși, prozopoemele lui P. nu fac loc dicteului automat, autorul recurgând programatic la analiza lucidă a realului și căutând în facerea poemului - uneori plin de imagini halucinatorii, populate de figuri ale inconștientului - sensul poeziei: poetul e un „secretar al inconștientului”, fantasmele lui sunt expresii ale „subteranei” ființei, iar poezia trebuie să fie
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
E departe de destrucția suprarealistă, chiar dacă uneori ironia avangardistă sau un vag ecou dadaist își fac simțite prezența. Imaginea poetică încearcă, și la el, sinteza vis-realitate, dar reveria e mai degrabă melancolică și uneori barochizantă, iar feeriile spectrale neagă intențiile programatic polemice, așa cum se întâmplă, spre pildă, în Mărturisiri II („Un ceas va dezghioca ora din prestidigitația nopții / Vei închide ochii vei dormi vei dormi / somn cules cu lingurița pleoapelor”), unde imaginarul e opus aspirațiilor formulate în manifestul Coliba lui Moș
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
Geo Bogza, refăcând atmosfera acelui moment tensionat, în care autorul stârnește concomitent o mare admirație și o dezaprobare violentă. Parcurgerea întregii etape avangardiste a scrisului lui Sașa Pană atrage atenția asupra unei relative neconcordanțe între, pe de o parte, intențiile programatice bătăioase, mărturisite peste tot, căutând cu obstinație expresia adecvată, și, pe de alta, o structură reală, mai echilibrată, care, fără voie, o sabotează, insinuându-se, nu o dată, tocmai în miezul manifestului. Când nu sunt o prelungire a manifestelor, poeziile exprimă
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații”. Conștiința națională fusese și mobilul permanent al demersurilor iluministe, de aici pornise acțiunea Școlii Ardelene, însă „Dacia literară” i-a precizat direcția în sfera literaturii, i-a concretizat programatic, pe acest tărâm, orientarea principală. Ideea de națiune, de patrie e, de altfel, ceea ce diferențiază în general, cu pregnanță, gândirea social-politică românească de cea occidentală. „Eu zic - specifica Simion Bărnuțiu, în discursul său din catedrala de la Blaj - că libertatea cea
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
reorganizarea Europei pe naționalități”, nicidecum prin „îngrămădiri silnice”. Cristalizat politic în anul revoluției, ca efect al tot mai intenselor frământări interne, de ordin social și național, dar și sub influența ideilor reactualizate ale revoluției franceze, p. și-a găsit expresia programatică - cu parțiale diferențieri, în funcție de specificul realităților din cele trei ținuturi românești - în Proclamația de la Izlaz, Proclamația Partidului Național din Moldova către români, Manifestul din 1851 al Comitetului revoluționar român din exil, ca și în broșura Dorințele partidei naționale în Moldova
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
mai important este chiar cel care se descrie pe sine ca și cum ar fi un altul. „Nu trebuie să povestești în poezie” și „Poezia nu trebuie să fie reprezentare, serie de imagini” - iată cele două postulate pe care I. le neagă programatic. Poemele sale sunt întotdeauna epice, relatează mici întâmplări cotidiene, cu mare atenție pentru descrierea cadrului și a personajelor, se limitează voit la o acțiune aparent banală, exprimată prin gesturile cele mai firești ale protagoniștilor, totul cu scopul de a dezvălui
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
umană. 2. Discursului iluminist despre societate și tranziție îi sunt inerente conceptele de progres și evoluție. Concepției biologice evoluționiste a lui C. Darwin îi corespunde un discurs sociologic centrat pe progresul legic (Comte, Marx), care, uneori, e formulat în termenii programatici ai soluționării conflictelor sau crizelor în vederea eliberării forțelor creative, pentru ca alteori să ia forma unor „utopii realiste” (de gen marxist) sau a unor distopii nihiliste. Realismul teoretic este dublat adesea de exagerări ce iau forma unor formule utopice care proiectează
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
crearea agențiilor și structurilor administrative și manageriale corespunzătoare și pe realizarea practicilor ce ar avea efecte vizibile imediate. Dar nu numai atât. În general, în multe dintre discuțiile interpersonale, cultura și mass-media au fost și ele focalizate pe aceleași priorități programatice, care au menirea de a da un sens mișcării și transformărilor sociale din tranziție, o direcție și un mod de polarizare a unor semnificații sociale care sunt aureolate de un prestigiu greu contestabil. Sondajele de opinie, atitudinile general acceptabile social
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ar mai fi relevante asemenea poziții? Înainte de a formula un răspuns trebuie să evităm idealizarea lumii universitare clasice și să admitem că e cazul să nu ne lăsăm ademeniți de nostalgia „turnului de fildeș” al cunoașterii pure, dezinteresate, adică desprinse programatic de orice aplicabilitate. Utilitatea și forma cea mai la îndemână de comensurare a acesteia - banii - au avut mai mereu o importanță aparte. Orice privire în trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al universității ne va arăta cum căutarea și multiplicarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fiind pentru epocile ulterioare țesute în substanța comentariului istorico-critic. Modalitatea de tratare aplicată e, dincolo de acest punct, unitară: pe epoci, curente și autori. Criticul nu se angajează în gesturi iconoclaste, nu simte imboldul de a-și personaliza viziunea prin frondă programatică sau prin atitudini demolatoare. Aportul lui, prețios, se vădește la nivelul înțelegerii. Întemeiat pe empatie, animat de dorința de elucidare, de revalorificare în perspectiva actualității, comentariul nu e niciodată complezent sau conformist, dar nici malițios fără temei. Parafrazarea simpatetică și
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
singurul intelectual român de formație literară autor al unui proiect cultural provocator, de amplă deschidere ideologică, apt să prelungească în contemporaneitate eforturile unor antecesori, printre care se numără Titu Maiorescu sau E. Lovinescu. În același timp, sintezele lui se oferă programatic drept premise pentru efortul constructiv al generațiilor tinere de cercetători. Teoria lui Marino, despre care el însuși spune că ,,c’est à prendre ou à laisser”, mi se pare perfect structurată intern. Actualizarea bibliografică, incomparabilă cu aceea a altor lucrări
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
și secularizarea mărturisirii, cândva un act sacramental, au produs retorica degradată a sinelui nelărgit, așa cum apariția oglinzii în epoca lui Van Eyck sau Dürer a stimulat autoportretul și semnătura. Speculația devine un mod de a te privi în oglindă. Îndoiala programatică a eseistului este consecința speculației rebarbative, în fața oglinzii (speculum). În raport cu problematica centrului, eseul este deja descentrat. Lumina gândului pătrunde acum doar prin interstițiile literelor, care, altminteri, trăiesc mai ales din patetica iubire de sine a autorului. Lumea ca suprafață textualătc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cotidianul condus de Dan C. Mihăilescu), oscilând și tatonând sau, pur și simplu, fiind exterioare conversației, din provincialism și incapacitate de înnoire (unele puteau fi aproape integral publicate și înainte de 1989), ori prin specializare îngustă sau prin orientare cultural-ideologică iliberală - programatică sau inerțială. Poate, pur și simplu, cultura noastră e încă prea mică, prea izolată, prea dominată de literatură și raporturi personale pentru a se structura potrivit unor axe ideologice recognoscibile, susținute sistematic. Poate că, prin apariția a numeroase - prea numeroase
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și de geopolitica polară a Războiului Rece, tradusă metonimic în toate ungherele vieții intelectuale. În aceste condiții, s-a configurat modulul postmodernist (în termenii extensiilor posibile ale „cursului scurt”), ambițios și militant curent radical literar-estetic-filozofic iconoclast cu un considerabil (și programatic) impact ideologic. Ca toate noile curente, postmodernismul a parcurs la început o promițătoare etapă revoluționară și creativă, după care a intrat în faza „clarificărilor doctrinare” și „epurărilor”, devenind tot mai dogmatic și intolerant, ridicându-se vehement împotriva tuturor canoanelor, dar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
utilizarea datelor obiective privitoare la condițiile instruirii în organizarea și proiectarea acțiunii educative, pe de altă parte. În această ordine de idei, proiectul didactic devine (a se vedea cazul Gagne și D’Hainaut) un design pedagogic riguros, cu solide valențe programatice, dar și strategice. Din cealaltă perspectivă însă, aceea a identificării și utilizării eficiente a tehnicilor și mijloacelor de predare, fenomenul tehnologiei didactice este dedus din „știința învățării” (Skinner). Punctul de pornire îl constituie premisa „arcului cunoașterii” a lui Quine, prin intermediul
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
În strategia de transformare socialistă a economiei, educației, ideologiei și umanității (spre „omul nou”) și-a găsit În opera literară un fidel aliat. Aceste obiective au fost canalizate În trei direcții: elaborarea și conștientizarea bazei teoretice a RS, a complexului programatic și principial al noului curent sau metodă de creație; analiza constantă a fenomenului literar concret, călăuzirea fermă a acestuia spre tematica și finalitatea partinică, demascarea promptă a abaterilor de la canon și a influenței literaturii „decadente”, În scopul apărării purității r
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
64 Contestând în principiu legitimitatea unei abordări transcendentale a explicației posibilității științei, Motru îi reproșează lui Kant renunțarea la cercetarea științifică a originii și evoluției conștiinței. Aceasta este o afirmație surprinzătoare deoarece, așa cum se știe, Kant a distins în mod programatic problemele filosofiei transcendentale de cele ale științei empirice. Renunțarea la cercetarea „originii și evoluției” într-o filosofie de orientare transcendentală este una explicită. Motru credea că progresele pe care le-a făcut psihologia de la Kant încoace ar crea premisele rezolvării
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
îndeosebi prin preocupările unor mari personalități creatoare pentru explorarea filonului mitologiei autohtone și a literaturii populare. La începutul secolului XX, orientarea spre valori locale și chiar tendința de a opune valori culturale specifice, locale, valorilor culturale universale va deveni una programatică. Năzuința de a da o expresie elaborată unei specificități culturale latente care se exprimă în manifestările trăirii artistice și religioase la români, ca și în forme de viață arhaice autohtone, capătă prestigiu și se afirmă ca tendință dominantă. Ea a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
spre absolut 25, pare o curiozitate. Să fii însă privit de figuri intelectuale proeminente și receptat în cercuri largi ale intelectualității literare și artistice drept un „înțelept”, un „Socrate al românilor”, este însă un simptom demn de atenție. În mod programatic, Țuțea nu argumenta. El pronunța sentințe. Este o linie de conduită care continuă să se bucure de prestigiu în unele medii intelectuale românești. Manifestările ei sunt dintre cele mai variate și pot fi întâlnite la tot pasul, de la dictonul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pasajele anterioare.) Valoarea lui e cu atât mai mare cu cât adresantul este un admirator englez oarecare și nu unul dintre partenerii de dialog epistolar de o viață ai romancierului. Datată 19 aprilie 1951, scrisoarea poate oricând sta, ca document programatic, alături de marele său eseu The Simple Art of Murder. Prins în joc, Chandler se dezlănțuie într-un caleidoscop de revelații și supoziții, în cea mai bună tradiție a tongue-in-cheek-ului britanic: Data nașterii lui e incertă. Cred c-a spus undeva
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Este opțiunea autorului și, desigur, o respect. Dar, pe de altă parte, consider că termenul „torționar” este contextual-necesar (chiar obligatoriu) în cadrul evenimentelor de la Pitești, indiferent dacă ne convine sau nu. În măsura în care în respectiva închisoare s-au practicat schingiuirea și umilirea programatică (e adevărat, în grade diferite, de la foarte dur la, să spunem, moderat și vag, simple pălmuiri și lovituri oarecare), termenul în cauză este, vrând-nevrând, adecvat. Lecția de anatomie inițiată și dusă până la capăt cu maximă impetuozitate și exactitate de către Alin
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
etape ale acțiunii de la Pitești (spre deosebire de antecesorii săi în analiza fenomenului, care stabiliseră patru sau doar trei etape). Referințe nuanțate există în acest desfășurător și în legătură cu spațiile-avatar sau epigonice ale Piteștiului: Brașov, Târgu Ocna, Gherla și Canal, astfel încât fresca ororii programatice să fie completă. Impresionant este, de asemenea, dicționarul alfabetic de personaje-cheie (un mic „lexicon negru” înrudit cu bogatul Lexicon negru propus de Doina Jela; cel de față cuprinde și numele unor victime nemaculate de la Pitești), demn, uneori, de un ospiciu-carusel
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
România cu reprezentanți ai organizațiilor de femei, ai partidelor politice, ai sindicatelor, ai mass-media: radio, presă, ziare, săptămânale. ● Documente oficiale ale instituțiilor publice (Guvern, Parlament), ale organizațiilor internaționale care desfășoară programe în România (UNDP, UNICEF, PHARE, world bank, USAID), documente programatice ale partidelor politice, sindicatelor, organizațiilor nonguvernamentale. ● Analiza legislației actuale și a proiectelor legislative privind problematica de gen. ● Analiza de conținut a unor mesaje din mass-media: ziare, emisiuni radio, programe de televiziune, jurnale etc. Violența domestică - o dublă sursă culturală: tradițional
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
educație. Discurs rostit de Alexandrina Cantacuzino la Congresul Consiliului Internațional al Femeilor, întrunit la Viena, pe 2 iunie 1930” 117 8. Michaela Catargi, „Faceți politică!”, Tribuna femeii, anul I, nr. 1, din 5 octombrie 1930 120 9. „Scopul nostru”, articolul programatic al Uniunii Femeilor Muncitoare, Femeia Muncitoare, nr. 1, mai 1931 123 10. „Discurs rostit de Alexandrina Cantacuzino la a XVa adunare a Asociațiilor pentru Societatea Națiunilor”, Budapesta, mai 1931 125 11. „Rezultatul alegerilor”, Femeia muncitoare, nr. 3, iulie 1931 128
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de Alexandrina Cantacuzino la Congresul Consiliului Internațional al Femeilor, întrunit la Viena, pe 2 iunie 1930, „Pacea prin educație. 8. Articolul „Faceți politică!”, semnat de Michaela Catargi în Tribuna femeii, anul I, nr. 1 din 5 octombrie 1930. 9.Articolul programatic „Scopul nostru.” publicat în Femela Muncitoare, nr. 1, mai 1931. 10. Discurs rostit de Alexandrina Cantacuzino la a XV-a adunare a Asociațiilor pentru Societatea Națiunilor, Budapesta, mai 1931. 11. Articolul „Rezultatul alegerilor”, publicat în Femeia muncitoare, nr. 3, iulie
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]