1,128 matches
-
care dețineau ideile salvatoare refuzaseră să-și piardă timpul pentru a-și convinge semenii. Grosvenor era însă hotărât să lupte prin toate mijloacele aflate la îndemâna lui, pentru că un asemenea lucru să nu se întâmple pe nava Space Beagle. - Putem lăsa proiectoarele atomice acolo unde le-am instalat, până când vom energiza toate cele trei etaje. După aceea le vom lua de acolo. Energizarea va declanșa "momentul critic" chiar și fără ajutorul tunurilor. Și astfel, Grosvenor renunță la propriu-i plan de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cât vor muri mai repede, cu atât mai bine va fi pentru ei! - Să mergem în sala motoarelor! Porunci căpitanul Leeth. Noi... Dar un glas ațâțat îl întrerupse - era glasul lui Zeller: - Repede, domnule căpitan! Trimite de îndată oameni și proiectoare în cală! I-am găsit în conducta de aer condiționat. Monstrul e aici, dar îl țin respect cu arma mea, deși nu-i poate face prea mult rău. Repede, repede! Căpitanul Leeth începu să împartă ordine, cu repeziciunea unei mitraliere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pauză, în curtea școlii, jucam „Alcázar“. Și cu puține luni înainte ne entuziasmau Jocurile Olimipice cu ploaia lor de medalii. Mai târziu, alergătorul nostru minune se numea Rudolf Harbig. Iar la jurnalul săptămânal, Reich-ul german strălucea în lumina concentrată a proiectoarelor. Încă din ultimii ani ai orașului liber - eu împlinisem zece - băiatul care purta numele meu a devenit, absolut de bună voie, membru în Jungvolk, o organizație din componența Tineretului Hitlerist. „Țâncii“, așa ne numeau - sau, de asemenea, „micii cercetași“. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
postul de luptă. Obuzele noastre de 8,8 au ajuns să fie folosite practic numai de două sau trei ori, atunci când câteva bombardiere inamice au fost observate noaptea în spațiul aerian și au fost prinse în snopul de raze al proiectoarelor, ca ținte. Momentul era de o frumusețe sărbătorească. Dar atacuri mari, așa-numite furtuni de foc precum cele pe care le-au avut de suferit Köln, Hamburg, Berlin, orașele din bazinul Ruhr-ului și despre care nu se auzeau decât lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în posibilitatea de a-l fotografia. În câteva clipe, după ce acțiunea energiei artificiale se va resimți în circuitele nervoase cele mai îndepărtate, voi lua mai multe negative, pe baza cărora vom avea clișeele necesare. Mărindu-le pe sectoare cu ajutorul unui proiector, fotografiile vor arăta în ce zone ale creierului îi este localizată memoria. Având în vedere că știința cunoaște de multă vreme natura amintirilor înmagazinată în fiecare grup de celule, vom putea deci alege locul în care ne vom concentra presiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo, în dreptul Mașinii jocurilor. Și, oricare i-ar fi fost forma, nu putea să fie decât foarte mic. La 600 de metri, chiar și un proiector trebuie să aibă o anumită putere și o anumită formă ca să lumineze corespunzător. Gosseyn reglă aparatul atomic astfel încât să taie armătura metalică acoperită cu tencuială. Decupă un panou de 2,5 metri pătrați și, dintr-o smucitură, îl smulse. Lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
baza căruia oricine ar putea lua tot ce-și dorește, cu singura condiție s-o facă pe loc. Dan Lyttle îl privi uluit. Băiatul abia putu să îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn era pur și simplu îngrozită. Mașina se descompunea și odată cu ea, tot ce reprezentase aceasta. Asemenea templelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se opri din nou, conștient că asistă la sfârșitul unei epoci Lyttle îl trase de mână. Gestul îl galvaniză pe Gosseyn mai mult decât vorbele Se repezi înainte, urmând spoturile incandescente ale farurilor de camioane și avioane, strălucirea orbitoare a proiectoarelor care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate! ― strigă Gosseyn. Și arătând drumul care ducea la copertina de metal pe sub care intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului. Sute de metri pătrați, în mijloc, dar și între proiectoare, rămâneau pierduți în umbră. Gosseyn ridică distorsorul și o porni în lungul balustradei care mărginea gigantica tranșee. În fond, nici nu știa ce căuta. De un singur lucru era sigur: n-avea nici un chef să coboare acolo jos. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
prietenul meu criticul dacă n-ar fi dat fuguța la Întîlnirea cu chioșcul de bunătăți. ZÎmbetul Îmi Îngheță cît ai clipi. Spectatorul care luase loc cu șase rînduri mai În față se Întorsese și mă privea fix. Fasciculul luminos al proiectorului perfora negurile din sală, un suflu de lumină clipitoare care abia contura linii și pete de culoare. L-am recunoscut de Îndată pe omul fără chip, Coubert. Privirea lui lipsită de pleoape lucea, oțelită. ZÎmbetul său lipsit de buze rînjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
strigându-mă: „Reiko, ia aprinde puțin luminile“. Am apăsat pe Întrerupătorul candelabrului și, În momentul acela, am avut impresia că aud sunetul luminii. Știi, un sunet ca atunci când se branșează la curentul electric un generator sau o rampă imensă de proiectoare și se aude un pârâit. Apoi am văzut un vârtej de lumini În cele mai nemaipomenite culori și modele. Acum, dacă stau să mă gândesc bine, cred că totul nu a fost decât o rană la nivelul nervului optic sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
într-o cămașă de împrumut. 40. O ședință de terapie ținea două ore. Cabinetul era luminat de un neon, 200 de wați descompuși prin toate ungherele; lumina, ca un picamer de spart stâncile, sfredelea ochii a trezire. Pe un perete, proiectorul derula imagini, indicatoare pe ambele sensuri, viața autostradă suspendată de nicăieri. O bulină neagră capul, un dreptunghi pe verticala cerului trunchiul, patru tușe îngroșate ca niște semne de exclamare membrele, o săgeată roșie intenția lui Dumnezeu: halat alb, bonetă, stetoscop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt mai vii decât umbra ta, copile. Iubești un contur gol pe dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc de viață. Uite cum se desprind de pe peliculă precum polenul de pe flori și o iau de nebune pe alei. Văd... Pe un perete, proiectorul ejacula imagini diverse. Femei vesele, triste, fericite, îndoliate, blânde, acre, frumoase, urâte, virgine, futute, desfutute, răsfutute, dezbrăcate... Aparatul de pro-iecție prezenta fotogramele una după alta, la interval de 5 secunde; imaginea ca o minge de tenis: retină percepție însușire asociere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
5 secunde; imaginea ca o minge de tenis: retină percepție însușire asociere arhivare. Printr-un tub de lumină, Petru era conectat la realitatea formelor, semi-concretul; trecea prin filtru iluzia cât să îngroașe conturul. O stare de strabism cosmic împletea nimicul. Proiectorul geam deschis în icoană, Dumnezeu ștergea lentilele de praf. Vezi, cât adevăr în culoare? Au ochi verzi, căprui, negri, albaștri; au mameloanele țurțure de gheață, pară, gutuie, măr, cupă, strugure, biberon; au pistrui pe sfârcuri, alunițe pe fund, semne din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de asolizare. (Dallas se străduia să străpungă înspăimântătorul maelstrom care întuneca ecranul.) Poate că vom decela ceva. ― Fără instrumente nu se poate face nimic în mocirla asta, zise Ash. ― Și nici în cazurile extreme. Oricum, mie-mi place ce văd. Proiectoarele puternice luminau suprafața inferioară a lui Nostromo. Valurile de nori erau atât de dense încât abia puteau fi pătrunse. Împiedicându-l pe Dallas să obțină viziunea degajată pe care și-o dorea atât de mult. Fluxul luminos ricoșa pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
infectă, el sau ea nu este în stare decât să ceară ajutor. Dallas își drese vocea. ― Dacă tot avem întreaga putere, să aruncăm o privire prin locul în care am nimerit. Dă drumul la lumină. Ripley comută. Un șir de proiectoare enorme și puternice, adevărate perle strălucitoare care-l încingeau pe Nostromo, deșărtară un flux orbitor în pâcla neagră, punând în evidență vântul și vârtejurile de praf. Niște roci stinghere erau singurele protuberanțe vizibile în acest peisaj devastat. Nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cât toate vârstele Lumii de la Facere până acum. Cineva a aruncat o piatră care a spart iluzia. Un hârleț uriaș a bătătorit cu latul mușuroiul iscat de hârlețul sfredelitor în pământul tinereții și regizorul a dictat prin portavoce: STOP FILMAREA! Proiectoarele s-au stins și actorii au plecat, fiecare prin șanțul lui, săpat dinainte. Continuă starea aceasta de beție, mă îndemna Mioara. Nu pot (eu vorbisem?), nu mai știu cine ești și unde suntem (nu m-auzeam!). Gândurile erau mai pierdute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mână pe celelalte Mioare și-au dispărut hârjonindu-se. Drumul mi-a spus că nu trebuie să le urmăresc, pentru că toate își știau, cu sobrietate, întoarcerea. Nu cumva regizorul ne urmărise, la rându-i, pentru că s-au aprins din nou proiectoarele stelare? Noaptea a devenit o zi însorită, desigur, cu Luna uitată de scenograf pe fundalul mușcat de vânt al zării. Și Mioara îmi dădu să beau din căușul palmelor apa fântânii cu ciutură din spatele casei de pe bulevardul Karl Marx nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gândacii și musculițele. Seara, când trenurile vor fi trecut și orchestra se va fi destrămat, singurul rămas la unul dintre piane, dirijorul tânăr pe scaunul celuilalt, scheletul lui, iar peisajul era alcătuit dintr-o pânză de șină lucitoare sub lumina proiectoarelor de cale ferată, cu albastrul lor extraterestru luminând chipurile acarilor cu o paloare pe care ți-o dă subteranul, cu frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stat eu acum 100 de ani, arătă bunicul o casă. Noi, ceferiștii, locuiam lângă gară. O duse pe Mioara pe linia moartă năpădită de iarbă. Iată caleașca ta spre Paris! îi zise el și îi arătă un vagonet răsturnat. Toate proiectoarele de pe scena vieții s-au aprins, luminând transportorul. În clipa aceea, reminiscența copilăriei îi reveni clară: plimbările cu vagonetul până la Vădeni sau, în sens invers, până la Traian-Sat și cel mai departe până la Ianca. Sfântul zâmbea și bunicul, luându-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un hău imens, de ce sunt elev de liceu, pentru că eu am vrut să fiu acolo și atunci să-l cunosc pe nemernicul de Gustav, nu era nicăieri, ba da, iată-l lângă profesori șoptindu-le ceva și arătând spre lumina proiectoarelor care semănau cu cele de pe linia ferată, roșii și albastre, luminând traversele pe care doi elevi cu ghiozdane în mână mergeau gesticulând, vorbind, râzând, oprindu-se în dreptul câte unui tren; unde o fi al nostru, nu știu; cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la redarea texturilor suprafețelor. Imaginile obținute sunt puternic expresive, dramatice. Fig. 5.3. Iluminare de studio cu două surse de lumină difuză Lumina generală este dată de sursa cu soft box din dreapta, iar lumina de umplere pentru atenuarea umbrelor este proiectorul cu umbrelă din stânga. Adâncimea umbrelor și atenuarea contrastelor datorate iluminării laterale pot fi controlate prin utilizarea panourilor reflectorizante sau a unor surse de lumină propriu-zise, care dau așa-numita lumină de umplere. Ea scade din întunecimea umbrelor, ajutând la păstrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
1). Acestea sunt atenuate prin includerea luminii de umplere (2), iar subiectul este „detașat” de fundal prin includerea luminii de contur (3). Spre deosebire de lumina principală, care este situată la înălțime, lumina de umplere este situată mai jos. Se pot folosi proiectoare de putere mai mică, la care se atașează lentile Fresnel, ce permit realizarea unui spot luminos de dimensiuni variabile. Pentru detașarea subiectului de fundal se folosesc celelalte două lumini, cea de contur și cea de fundal, iar pentru iluminarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]