1,482 matches
-
are certe note comportiste și o violență ieșită din comun, transfigurată uneori în frumusețe sălbatică. Romanul lui Upton Sincliar, - de altfel, un socialist destul de bogat -, se afla printre puținele romane americane traduse în U.R.S.S. în perioada stalinistă datorită conținutului proletar, demascator cu societatea banului și alienarea prin îmbogățire rapidă. Scriitorul îl întîlnea pe Eisenstein în periplul său american, aflîndu-se printe cei mai importanți finanțatori ai săi pentru ca regizorul rus să realizeze un film în Mexic, aventură care a sfîrșit într-
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
furtună de proteste venite atât din rândurile dreptei clasice, cât și din cele ale stângii critice. Vilar s-a apărat și i-a răspuns lui Sartre precizând că T.N.P. - siglă la care ținea atât de mult - „nu înseamnă «Teatru Național Proletar», ci «Teatru Național Popular»”. A fost deseori trădat de confrați, dar niciodată de un public pasionat, care nu la părăsit și l-a înconjurat cu căldura lui. Ca într-o veritabilă premoniție, una dintre primele imagini ale lui Vilar - actor
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
revenirea în tărișoara. De la "Tați" la "Armâni", însă, nu e vorba de evoluția gustului. Ci de triumful cinismului. Nici nu-mi trece prin cap să susțin tâmpenia că aș prefera să-i văd pe politicienii români întorși la epoca șepcii proletare și a tunicii, la Tătucul Stalin. Mă întreb doar: de unde banii pentru viața de vis trăită de prea mulți dintre politicienii noștri de frunte? Lăsând deoparte categoria afaceriștilor (deși am mari dubii că ei pot exercita meseria de parlamentar, o
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
comentatului '68 occidental. Ajunsă la școala ocupată de elevi, Zaira mai că s-ar fi lăsat contaminată de entuziasmul debordant al adolescenților, deși orarul impus de ei prevedea doar lecții gen Gherila urbană, Eros și libertate, Lupta armată și războiul proletar. Dar înțelegea îngrijorarea directorului (pus în postura hilar-dramatică de a sta în debara, printre mături, singura încăpere nesechestrată de ,revoluționarii" elevi) și mai ales o punea pe gînduri anarhia: Puteau fi răsturnate regulile fără a pune altele în loc? Putea fi
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
un tezism absolut, ca și romanul lui Eugen Barbu, care-și dădea măsura și sub semnul literaturii angajate, filmul rezistă prin acest personaj negativ, de un tragism pe care corozivul moralităților partinice nu-l poate diminua. Departe de marotele onestității proletare, personajul lui Liviu Ciulei trăiește cu întreaga ființă declinul vertiginos al lumii sale, nu caută acomodări, nu încearcă subterfugii, nu acceptă tranzacționismul, acționează impulsiv, dar în același timp ca un adevărat patrician care-și ia cu el în mormânt caii
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
Tudorel Urian Istoriile literare din perioada comunistă făceau o distincție netă între literatura română publicată înainte și după 23 august 1944. Pentru multe generații școlite în anii "puterii proletare", literatura de după 23 august 1944 devenise echivalentă cu literatura scrisă în perioada comunistă, iar referirile la începuturile acestei perioade duceau automat cu gândul la deșeurile literare din anii de glorie ai "proletcultismului". Câteva romane (re)publicate în anii '90 au
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
cafeaua, veți spune. Ei bine, nu! Lîngă aparatul cu pricina, lucios, cu un design hipersofisticat, zace, neclintit, un scaun scorojit, rablagit, design stalinist. Iar pe scaun zace, neclintită, o femeie. Halat gri, batic gri, aer posac și sceptic al plebei proletare. Ce face femeia în gri, ore și ore, lîngă aparatul la care, se pare, nu se prea înghesuie lumea? Am aflat pentru dumneavoastră: femeia e acolo "ca să vîndă fise pentru automat"! După ce bei o cafea de la automat, poți să faci
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
excepția cea mai importantă de la regula folosirii prudente a termenului. Argumentele d-nei Cordoș sînt de bun-simț și le reiau doar fiindcă multe dintre lucrurile la care se referă au fost uitate. Proletcultism este un calc după cuvîntul rusesc însemnînd cultură proletară și a fost creat de A.A. Bogdanov, în 1917, ca nume pentru o organizație culturală ce se dorea relativ independentă de partidul comunist. Era, îndefinitiv, o avangardă, ca atîtea altele în primele decenii ale secolului XX, și din inițiativele
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
fără o critică la adresa prefeței, taxata de Petru Dumitriu drept o "poticnire", prea puțin politizate, necorespunzătoare cerințelor, în acel moment exacerbate, ale politrucilor culturali) și terminată abia după încă patru decenii. Cel dintîi exeget care a apelat la procedeul asimilării "proletare" a poetului a fost însuși Călinescu, care a pus accentul, "în demonstrația să destul de servila", pe "egalitatea funciară" dintre muncitorul manual și cel intelectual, ambii stigmatizați de mizerie: "Afară de rări cazuri, cărturarul a fost un declasat, un muncitor ducîndu-si viața
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
Casa de Cultură a Sindicatelor și de reclamă la ziar?! O masă-două la bodega din centrul orașului ar fi fost de ajuns. Că cenaclul se numește „Al Sahia”, după numele unui penibil scriitor comunist interbelic, explică o parte din mânia proletară sub imperiul căreia se acționează la Buzău. Dar nu știu ce ar fi rău în faptul că profesorii își aduc elevii la evenimente culturale?! Nu e tocmai acesta rolul școlii - să deschidă ochii generației tinere asupra valorilor culturale? E drept că la
Eminescu la Buzău! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4946_a_6271]
-
fie încălcate în folosul unor interese private, urmarea fiind ridicarea unui peisaj citadin de pestrițătură indiană, adică o amestecătură de kitschuri și de edificii inestimabile care coabitează în spiritul unor discrepanțe năucitoare: coloși de beton în coasta bisericilor și cartiere proletare mărginite fie de mahalale, fie de reședințe destinate refugiului protipendadei, butaforia fiind atît de eterogenă că parcă un diavol edilitar a vrut cu dinadinsul să alunge armonia orașului. Constantin C. Giurescu urmărește destinul Bucureștilor din comuna primitivă și pînă în
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
și atmosfera de aici. Pe vremea copilăriei mele, numele lui Carol se pronunța în șoaptă, la ureche. Parcul se numea solemn și victorios Libertății, mergeam cu școala în penibile excursii organizate ca să vizităm mausoleumul din marmură roșie ce-și etala proletara-i măreție asupra noastră, a tuturor, să cinstim memoria lui Gheorghiu-Dej și compania. Astăzi monumentul există. Gol și la propriu, și la figurat. Stă ca o relicvă care tulbură armonia și normalitatea unei societăți. Întîmplător, cînd mi-am înmormîntat un
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
Dar, nu este prea grav; tot ce nu mă distruge mă face mai puternic. În ce termeni vă gîndiți la cititor? Acordați o importanță mai mare unui anumit cititor? "Literatura și scriitorul angajat" aveau în vedere un anumit destinatar: publicul proletar. Arta avea o funcțiune (comanda socială) și un rol pedagogic și propagandistic, iar artistul era un tribun "al vremurilor noi". Sartre, în Ce este literatura, acorda prioritate ideologicului, eticului și doar la urmă esteticului. Important era ce și pentru cine
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
îngrozitor de umilire și autoflagelare, hrănit adesea de o maladivă exaltare confesivă și dorință de spălare a culpelor, când nu de un harachiri psihologic premeditat, care să-ți asigure iertarea și, în continuare, creditul! Sub umbrela vigilenței și a apărării ,moralei proletare", toți cei de față aveau dreptul să te critice și să-ți pună întrebări, să scormonească în cotloanele cele mai ascunse ale vieții tale, de la atitudinile și activitatea politică până la raporturile conjugale și legăturile de alcov. După un timp relativ
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
Ci pasiunea. Circumstanțele doar favorizează exercitarea pasiunii: înainte de 1989, acest tip de proză și, respectiv, de publicistică literară erau strict prohibite. Poetul dădea deja bătălii ciclopice cu cenzura pentru salvarea liricii sale erotice, mereu suspectată de „licențiozitate” de către obtuza morală proletară. Nu își putea permite un al doilea front, mult mai aspru. Odată dispărută cenzura, însă, confesivitatea și spiritul dialogal al lui Emil Brumaru și-au găsit matca, într-o publicistică literară pe care pana sa a onorat-o și o
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
punct de vedere social, acțiunea intermediarului (fie el și țigan) scoate la lumină și drenează o categorie umană cu un mare potențial infracțional atîta vreme cît ea este exclusă abuziv din structurile firești ale acțiunii comerciale. în loc să combată cu mînie proletară acest fenomen și să fixeze administrativ prețuri maximale, adică să se comporte discreționar și să încaiere oamenii între ei, telegenicul prefect ar putea solicita Guvernului, acelui Guvern pe care îl reprezintă acum prin spoturi publicitare în fața tarabelor, să reglementeze această
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
socrii și fiica - frumoasă ca o zână din povești. Piesa intră în categoria reacțiilor provocate de Noua politică economică acceptată de Lenin, la începutul anilor '20, pentru a lichida urmările comunismului de război. (Și comunism, și război!) Paradoxală convergența scriitorilor proletari cu cea a reprezentanților elitelor. Maiakovski și Bulgakov sunt pe aceeași baricadă: unul respinge rudimentele de piață liberă în numele egalitarismului promis, celălalt e scârbit de mitocănia noilor bogătași, de oportunismul actualilor locatari din apartamentele "foștilor", acum oameni vlăguiți și inutili
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
e 5/8 româncă. - Sperați să învețe și ea românește? - O să vină momentul. - Ce m-a amuzat foarte mult în cartea dvs. E povestea cu automobilul în care spuneți că cine are mașină e domn și cine n-are e proletar, adăugînd în paranteză că în momentul acela dvs. nu aveați mașină. Iubiți mașinile? - Mi-ar place să am, dar ultima am vîndut-o acum patru ani, fiindcă la vîrsta mea, să spun drept, în circulația bucureșteană, nu m-ar bucura să
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
afirmă: "Lirica lui Mihai Beniuc dinainte de încheierea războiului sfidează toate normele literaturii angajate. Sînt suficiente astfel două observații, ținînd de simpla aruncătură de ochi. Prima: mulțimea răzvrătită, pregătindu-se să explodeze, avîndu-l în frunte pe poet, nu e de extracție proletară, ci țărănesască, mai precis moțească. Or, potrivit normelor elementare ale "literaturii angajate", cei ce urmau să dărîme vechea orînduire și să instaureze noua viață, noua primăvară, ca să mă exprim în termenii realismului socialist, erau muncitorii și nu moții lui Avram
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
angajare de alt tip decît cea comunistă, era totuși o angajare. Adică o producție cu un substrat tendențios, care depășea conceptul de artă pură, semnificația estetică propriu-zisă, printr-un ușor perceptibil filigran programatic. Dacă mulțimea răzvrătită nu era de natură proletară, ci moțească, împrejurarea nu deranja prea tare propaganda comunistă, întrucît "țărănimea muncitoare" făcea parte - nu-i așa? - din tagma exploataților, aliat natural al "clasei muncitoare", care juca rolul "conducător". Iar "teoria revoluționară", mobilă și polimorfă, schimbătoare precum norul lui Polonius
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
o religie cu cît mai degradată cu atît mai despotică. O altă teză susținută de Ion Cristoiu este cea a unui Mihai Beniuc legionar. Nu e o noutate. Poetul exilat Nicu Caranica ne relatează că viitorul "toboșar al timpurilor noi", proletare, se exersa la toba extremei drepte, citindu-și în premieră, într-un cerc de prieteni, poezia care începea cu versurile: "În zadar se zbate și asudă/ Fruntea voastră galbenă ca ceara", cu subînțelesul unui protest liric la condamnarea lui Corneliu-Zelea
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
cu Eckermann meditând, convorbind între ei... Cuiul care iese din rând cheamă ciocanul, proverb japonez. Că veni vorba... Azi, 17 septembrie 1983, văzându-l singur pe stradă, cu șapca lui englezească trasă pe frunte, marfă de pachet incompatibilă cu stilul proletar de altădată, abandonat, mă apropii de poetul Dan Deșliu, dizident, căit, îi întind mâna și îl întreb ce mai faci, bătrâne? și nu era o vorbă doar de complezență, era, cu adevărat, foarte îmbătrânit cu toate că repede în mișcări... Paul Georgescu
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
Pot socoti oare un astfel de mediu ca fiind prielnic poeziei? Pentru poezia mea, așa s-ar părea. Dar nu mi-e greu să-mi închipui o poezie favorizată în aceeași măsură de o copilărie petrecută într-o familie numeroasă, proletară și lipsită de cultură. Ea ar fi doar una diferită... În Avant-propos ou Pour une histoire personnelle du cinéma, introducerea la cartea ta Le Burlesque ou Morale de la tarte à la crème (Stock, 1984), ai scris: „Încă de cînd eram
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
s-au petrecut cu adevărat. De pildă, cazul studentului ignorant cu pile în forurile superioare ale Partidului, care, prezentîndu-se la examenul de anatomie patologică, s-a așezat în fața profesorului Emil Crăciun și a scos un pistol pe masă. Cum dictatura proletară otrăvise aerul epocii pînă la a-i obișnui pe oameni cu teroarea, profesorul nu s-a pierdut defel: „«Ai venit să mă arestezi?» «— Nu, am venit să-mi dai examenul.» Profesorul l-a mai privit o dată, s-a ridicat de pe
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
târziu, să treacă munții și să se stabilească la București. Recuperarea manifestărilor literare și culturale românești din Transilvania sfârșitului de secol al XIX-lea a fost mult îngreunată în perioada regimului comunist. În prima lui fază, cea stalinistă, ideologia „internaționalismului proletar” taxa aceste manifestări drept „naționaliste”, motiv pentru care erau relegate la faimosul „coș de gunoi al istoriei”. În perioada ceaușistă, în ciuda puternicei ei armături ultranaționaliste, aceste manifestări literare și culturale au fost „filtrate” ideologic de necesitatea regimului de a nu
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]