1,011 matches
-
sfâșiate, faianță spartă, dulapuri pustii, mobile arse, cartușe goale, urme de șrapnele pe ziduri. Acesta fusese timp de trei ani rodul muncii ei, mereu În alb-negru, antiteza scenelor de artă ori de modă pe care le fotografiase ori a căror protagonistă fusese Înainte; a culorii, luminii și cadrajului perfecte, care făceau lumea mai frumoasă decât În realitate. Uite ce frumoasă eram În fotografii, spusese odată, arătându-i lui Faulques coperta unei reviste - Olvido machiată, impecabilă, pozând pe podul din Brooklyn și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
constata, uneori, discrepanța dintre proiectele politice ale actorului în cauză și regimul democratic care rezultă, actul în sine rămâne. În foarte puține cazuri, mai recente, din Europa sau America Latină, opoziția democratică și cea anti-regim își asumă direct responsabilitatea și devine protagonista inițiativei de schimbare. În cele mai multe dintre aceste crize, opoziția democratică și civilă au un rol secundar în distrugerea regimului. În cele din urmă, regimul se prăbușește, sistemul se transformă, pentru că inițiativa unui grup de actori sau a unui singur actor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
alegeri, chiar și componenta provenită din regimul autoritar (anterior) va trebui să intre în logica democratică și să obțină reprezentare prin intermediul mecanismelor electorale ale noului regim. Foarte rară este posibilitatea ca forțele politice ale opoziției din perioada autoritară să devină protagoniste ale schimbării. În cazul în care opoziția este protagonista tranziției, atunci, de obicei, este vorba de o opoziție armată, iar "succesul" acelui proces nu este unul democratic. Dacă este vorba despre o opoziție care are propriul său potențial coercitiv, rolul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
va trebui să intre în logica democratică și să obțină reprezentare prin intermediul mecanismelor electorale ale noului regim. Foarte rară este posibilitatea ca forțele politice ale opoziției din perioada autoritară să devină protagoniste ale schimbării. În cazul în care opoziția este protagonista tranziției, atunci, de obicei, este vorba de o opoziție armată, iar "succesul" acelui proces nu este unul democratic. Dacă este vorba despre o opoziție care are propriul său potențial coercitiv, rolul său pare a fi, mai degrabă, unul de presiune
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
succesul" acelui proces nu este unul democratic. Dacă este vorba despre o opoziție care are propriul său potențial coercitiv, rolul său pare a fi, mai degrabă, unul de presiune, de amenințare, adesea eficient, dar rareori de inițiativă. Opoziția poate fi protagonista instaurării în cazurile în care tranziția a fost declanșată de către actorii externi sau de către actorii instituționali interni. Dincolo de situațiile prezentate, pot exista, de asemenea, combinații ale acestora. Combinația cea mai interesantă este aceea dintre actorii interni și opoziție, fie la
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
din fiecare țară trebuie să fie dublată de o simplificare substanțială a cazului. Prin urmare, este necesar să se folosească modele mixte, care, însă, diminuează eficacitatea teoretică a analizei. Prin urmare, teoretic, se poate face distincție între tranziție (în care protagoniste sunt elitele cu strategii specifice) și instaurarea democratică (în care protagoniste sunt elitele cu strategii diverse). Numeroase studii pe această temă aleg calea cadrului teoretic și al explicațiilor specifice, renunțând la elaborarea unei teorii generale a schimbării de regim (dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a cazului. Prin urmare, este necesar să se folosească modele mixte, care, însă, diminuează eficacitatea teoretică a analizei. Prin urmare, teoretic, se poate face distincție între tranziție (în care protagoniste sunt elitele cu strategii specifice) și instaurarea democratică (în care protagoniste sunt elitele cu strategii diverse). Numeroase studii pe această temă aleg calea cadrului teoretic și al explicațiilor specifice, renunțând la elaborarea unei teorii generale a schimbării de regim (dincolo de câteva caracteristici generale care permit elaborarea unor modele simplificate de tranziție
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în spațiul românesc, cât și în cel străin. Primul roman, Cumpăna din cetate (1977), având ca fundal atmosfera vieții studențești din Anglia, aduce în prim-plan idila dintre românca Lia Matei și profesorul Claude Andrews; acțiunea se încheie odată cu reîntoarcerea protagonistei în țară. Proza se constituie într-o carte de atmosferă, cu trimiteri aluzive spre un fantastic abia conturat. Al doilea roman, Pasul alăturea (1979), e structurat pe capitole și secvențe ce permit dezvoltarea acțiunii pe mai multe planuri. Partea cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
gratuite pentru cine stă bine cu formația literar-filosofică și poate astfel purcede la varii lecturi intertextuale ; de la celebrul Prétextat Tach (căpcăunul intelectual din primul roman, care a impus-o rapid pe piața literară), la sonorități grațioase sau neliniștitoare, precum Saturnine (protagonista din Barbe Bleue, 2012), pînă la bizarele Zoïle, Astrolabe sau Albumine. Evident, nu există interviu sau discuție cu Amélie Nothomb care să nu abordeze chestiunea prenumelor personajelor. De fiecare dată, scriitoarea se apără afirmînd că, deși sunt alese cu grijă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tot ce ține de curățare, dezinfecție, inclusiv purificare etnică. Bestseller deja în țările nordice înainte de a cuceri restul Europei, romanul e o poțiune magică ce arde pereții interni pe măsură ce coboară în tine. De la dezgust silențios la mîntuire furioasă, cele două protagoniste pe care nimic nu părea să le apropie, Zara și Aliide, sfîrșesc prin se îmblînzi reciproc și a-și împărtăși violențele cărora le-au fost victime și care le-au condus la o rușine dureroasă de propriul corp. Ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scăpată de jugul comunist și de limba de lemn obligatorie, se desfată în libertatea regăsită a cuvîntului, dar cu decența și delicatețea scriitorului care știe ce responsabilitate majoră îi incumbă atunci cînd atacă asemenea subiecte. Personajul bătrînei Ioana, de exemplu, protagonista nuvelei Coji de portocală, biată ființă uitată de lume și regimuri în străfundurile unei temnițe comuniste, cu o soartă demnă de o povestire urmu ziană, în care absurdul îi dispută tragicului întîietatea, este o figură pe care nu o poți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de interes comun reprezentat de puterile dominante succesive. Pentru că predominanța lor protejează în general valorile reale, oferă beneficii reale pentru celelalte națiuni și uneori posedă, ca cea mai puternică armă a lor, o ideologie internațională - așa cum puterea Habsburgilor a fost protagonista Contrareformei, așa cum Franța lui Napoleon a fost purtătoarea Revoluției franceze prin Europa feudală, așa cum Anglia secolului al XIX-lea a fost campioana liberalismului." (Wight 1979 [1946]: 289) Dar folosirea economiei în disciplina relațiilor internaționale operează două atenuări importante ale realismului
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de scrierile ce vor urma. Astfel, în romanul Verdictul (1970) pretextul care declanșează și impulsionează „acțiunea” este de factură polițistă, autorul păstrând un timp indecizia asupra genului de literatură pe care intenționează să îl abordeze. Curând ciudatul caz pe care protagonista trebuie să îl elucideze - crimă sau sinucidere - se transformă într-o adevărată problemă de autognoză, fiindcă similitudinile cu propria-i viață sunt atât de flagrante, încât la un moment dat se creează impresia bizară că procuroarea își anchetează propriul caz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
din registrul sentimental ceea ce este specific feminității. Poate că o insuficientă exersare a formulelor prozodice tradiționale subminează această intenție și de aceea expresia, modernă, pare genuină. Roman al satului bănățean, Călina (1982) recompune lumea foarte diversă din care se desprinde protagonista - naratoare, alter ego al autoarei, acțiunea fixându-se în preajma celui de-al doilea război mondial. Enunțul sec, alert, care evită descrierea și explicația, ritmul nervos al derulării secvențelor, transpus în propoziții minimale, fac din narațiune mai degrabă o panoramă dramatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
apoi G. Boissier în binecunoscuta sa lucrare L'opposition sous les Césars. Potrivit acestei versiuni, Ovidiu ar fi fost exilat, pentru că ar fi înlesnit iubirea vinovată dintre Decimus Junius Silanus și Iulia minor, fiică demnă de Iulia maior și aceasta protagonista unor iubiri scandaloase. Se pare că Augustus, îndurerat deja de comportamentul fiicei (influențată fiind putea crede de versurile din Ars amatoria), ar fi fost mult mai crud cu poetul din Sulmona decât cu actorii propriu-ziși ai adulterului: Iulia II și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
1971, 158). Ca și în cazul grupării Anei Pauker, deși din motive diferite, Malenkov a fost acuzat de "deviaționism de dreapta" (Taubman: 2005, 265). În planul relațiilor internaționale, noul curs a demonstrat o relaxare a tensiunilor dintre cele două tabere protagoniste ale Războiului Rece, identificabilă în primul rând prin stoparea războiului din Coreea, în vara anului 1953, relaxare care a corespuns unei decongestionări a relațiilor dintre Moscova și "democrațiile populare". Limitată, bineînțeles, de un cadru ideologic comun și o teleologie mobilizantă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
multiple pericole. Vom relata acum, un exemplu tulburător și persuasiv, care ilustrează copleșitoarea forță a unei femei, care animată de dorința fierbinte de a deveni mamă își pune în pericol propria sa viață, fără nici o precauție și fără nici un regret. Protagonista întâmplării este Joanna, o tânără portugheză, care deși află, după ce a rămas însărcinată, că suferă de leucemie, refuză cu fermitate un avort terapeutic, dar și orice tratament oncologic care i-ar putea dăuna copilului. Fiind protejat permanent de efluvii debordante
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
eclatant, relatat de dr. M. Sabom (1998), în cartea lui, Lumină și moarte: relatările fascinante ale unui medic despre experiențele în apropierea morții și care a inspirat și un documentar intitulat Ziua în care am murit, difuzat pe canalul BBC. Protagonista este o americancă, pe nume Pam Reynolds căreia i s a depistat un anevrism grav, care îi periclita serios viața, pentru că era plasat într-o zonă profundă și extrem de vitală a creierului. întrucât șansele de a supraviețui fără o intervenție
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o lăsase la lectură. Doina Deleanu este mai plină de farmec, mai sensibilă și mai credibilă decît soția-agronom, mărginită și autoritară, la o primă vedere a textului. Fiece replică, trecută prin filtrul gîndirii actoricești, capătă un adevăr ce face din protagonista tristei întîmplări afective o femeie împărtășind un destin nenorocos, de care ea, soția, este și nu este vinovată. Actrița își adaugă în palmares o creație, într-un rol care părea atât de nepotrivit pentru d-sa. Iubirea cea mare și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Procedeul, productiv în sine, dă greș aici. Textului i se refuză ficționalitatea, iar ca discurs confesiv i se impută nesinceritatea, manipularea „dovezilor”. Remarcabilă în Helianta este, în schimb, partea mediană, formată dintr-o serie de episoade epice care au drept protagoniste pe consătencele eroinei. Curprinzând portretizări izbutite, în câteva tușe, mostre firești din graiul locului, relatări rapide, modulate, ale unor aparent aceleași întâmplări, aceste micronuvele relevă adevărata înzestrare a scriitoarei. Poemul dramatic (în proză) Legenda, o alegorie cu tablouri vivante, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
sper, tu speri, el (ea) speră....(2002) reprezintă fructificarea judicioasă a încercărilor anterioare, a tendințelor tematice și stilistice și a influențelor culturale (literatură de limbă germană și engleză; literatură psihanalitică). De această dată scriitoarea descoperă formula potrivită a îmbinării autoscopiei protagonistei (Ingrid, confruntată cu o maladie cromozomială) cu acțiunea, plasată atât în România, cât și în Austria, și cu fundalul, mereu prezent, al relației cu familia. Sondarea limitelor existenței este o alegere mai reușită decât cantonarea în zona sentimentelor aflate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289905_a_291234]
-
anterioare, prozatoarea revine în 2002 cu Arta compromisului, un roman satiric cu cheie despre actualitatea postdecembristă, judecată din perspectiva aceleiași Sânziana Hangan. Epicul este neglijat în favoarea unor lungi dialoguri despre destinul României, noul guvern, falsitatea și mediocritatea ariviștilor recenți. Deși protagonista e medic și lucrează în cadrul unui institut de cercetări, majoritatea personajelor sunt scriitori, pictori, muzicieni, elita culturală dinainte de 1989. Pentru a-i caracteriza, autoarea „inventează” o cântăreață, Stela Dobrian, care îi invită pe toți la masă. Ținta disprețului și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
de "mama mortului" lăuza -, pune în lumină aceeași inversiune absurdă. Acesta umbrește decisiv optimismul piesei, ca să nu mai vorbim de lipsa de fundament a speranței în salvarea pruncului, și transpune finalul în cel mai crunt registru al absurdului. Aceasta pentru că protagonista însăși, deși dintr-un reflex, înrădăcinat, cum am văzut, prin educație străbună, se sacrifică pentru a permite vieții să triumfe, este în același timp conștientă de inutilitatea sau, mai degrabă, de agonia care urmează "aruncării în lume". Este astfel mare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de operă care încearcă să își vindece egoul ultragiat de câteva iubiri eșuate prin refugiul în muzică și în cele din urmă în moarte. În ficțiunea autobiografică Viața pe fugă (1998), incitantă se arată mai ales analiza stărilor psihologice ale protagonistei, o exilată la New York, căreia i se radiografiază atent metamorfoza interioară. Și poezia scrisă de R., prezentă în volumul Învățarea lumii (1998), este o proiectare parabolică, cu unele accente expresioniste, a unor stări interioare dramatice, majoritatea derivate tot din condiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
nu construiește psihologii, ci schițează tipuri și situații de natură să introducă într-o lume ale cărei resurse imaginative sunt într-o continuă metamorfoză” (Mircea Iorgulescu). Insula (1984) este un roman de dragoste complicat până la absurd de boala misterioasă a protagonistei, ca și de biografia și opțiunile personajului principal masculin. Plecând de la protoistoria românilor, romanul Vântul de miazănoapte (1987) proiectează o parabolă cu trimiteri la vremurile contemporane. Subiectul provine dintr-o succintă consemnare a istoricului latin Tacit despre un rege geto-trac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]