1,184 matches
-
asta-i tot pentru azi. Dă din cap către șofer. Din clipa asta, mă las pe mîinile acestei doamne. — Ea e Lissy, colega mea de cameră, spun În timp ce șoferul urcă În mașină. Lissy, Jack. — Bună, spune Lissy cu un zîmbet protocolar, În timp ce dă mîna cu el. În timp ce urcăm cu toții spre apartamentul nostru, Îmi dau pentru prima oară În viață seama cît de Înguste sînt scările, cum vopseaua crem de pe pereți s-a scorojit de tot, și cum covorul miroase a varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
speriat de gîndul că soțul ei, la furie, ar putea să se folosească de vreo scrisoare a lui, să-l tîrască prin nu știu ce proces de adulter. Așa că a lăsat-o mai moale și, din cîte ține minte, scrisorile lui erau protocolare. Anii au trecut, aducînd uitare, dar, după apariția unui roman al său, Mihai a primit o scrisoare. Cîteva rînduri așternute frumos, rotund, de elevă premiantă, prin care femeia se bucura de izbînda lui, îl felicita pentru carte și-și încheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Cotroceni. Din stânga ecranului apare Regele, cu mersul lui colțuros, de om stângaci și etern timid. Prin dreapta ecranului își face apariția Iliescu, mișcând în contratimp capul, umerii și șoldurile, de unde senzația aceea de bâțâială, pe care o lasă când străbate protocolar un spațiu public. Aceasta e pesemne forma lui de timiditate. Camerele de televiziune sânt undeva sus și mai departe, așa încît chipurile nu se văd, ci doar siluetele și limbajul corpului. După Iliescu, pătrund în ecran, prin dreapta, doi tipi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dialoguri începute cu mulți ani în urmă, pe linie universitară, și deschizând oportunități de colaborare între cele două state în domeniile educației, culturii, cercetării, al activității parlamentare. Am avut întâlniri în care dialogul nu a rămas la suprafața unei vizite protocolare, dimpotrivă, ca între frați, ne-am spus și bune, și mai puțin bune, încercând concret să ne implicăm în dezvoltarea acestor relații de prietenie deja existente, pe baza unor nevoi reciproce aflate într-o dinamică accelerată de evenimentele politice. Am
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
dialoguri începute cu mulți ani în urmă, pe linie universitară, și deschizând oportunități de colaborare între cele două state în domeniile educației, culturii, cercetării, al activității parlamentare. Am avut întâlniri în care dialogul nu a rămas la suprafața unei vizite protocolare, dimpotrivă, ca între frați, ne-am spus și bune și mai puțin bune, încercând concret să ne implicăm în dezvoltarea acestor relații de prietenie deja existente, pe baza unor nevoi reciproce aflate într-o dinamică accelerată de evenimentele politice. Am
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
participat, în calitate de membru al Comisiei de Afaceri Europene a Parlamentului României, dar și de membru al Adunării Parlamentare a Francofoniei, la întâlnirea cu oaspeții francezi, marți, 22 februarie, în Sala „Nicolae Bălcescu” din Camera Deputaților. Dincolo de limbajul diplomatic și discursul protocolar, am desprins câteva idei interesante pentru prezentul dar și viitorul relațiilor franco-române, aflate astăzi, din păcate, într-un impas generat, în primul rând, de o comunicare defectuoasă. De fapt, aceasta a fost una dintre principalele concluzii la care s-a
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
l-au burdușit cu moscatel pe bietul preot, pentru a-l scăpa de trac. CÎnd a sosit ceasul să oficieze, părintele Fernando, afișînd un surîs fericit și o nuanță rozalie care-l avantaja, a optat, Într-un zbor de licență protocolară, pentru a Înlocui lectura nu știu cărei Epistole către Corinteni cu un sonet de dragoste, operă a unui oarecare Pablo Neruda, pe care unii dintre invitații domnului Aguilar l-au identificat drept comunist și bolșevic Înrăit, În timp ce alții căutau În liturghier versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu trăpașii lor înalți și și-i procură pe bani grei, germanii nu importă cai. Îi dresează însă admirabil pe cei din zonele lor, robuști și iuți, dar nearătoși. Se îndreaptă către Livia pentru a-și lua rămas-bun în mod protocolar, când brusc se aude vocea stridentă a Agrippinei: — Și eu cu ce merg, că doar nu am venit umblând pe picioare? — Trăsura te așteaptă la ieșirea din Câmpul lui Marte, încearcă Germanicus să o liniștească. — Cum crezi că pot să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doctorul și simptomele bolii dispar imediat ce atenția îi este atrasă de altceva. La tribunal, Pandit Razdan se asigură să aibă o bucată de săpun, apă și prosoape. Nu neglijează nici hainele de schimb. Mesele se desfășoară cât se poate de protocolar, iar dacă avocatul are nenorocul de a fi nevoit să călătorească, se interesează de apartenența la castă a oricărui posibil bucătar. „În această epocă de degradare“, scrie el în apreciatul studiu Pericolele bucătăriei moderne, „este, din nefericire, indicat să porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
civili de diferite proveniențe. N-am făcut niciodată parte dintre informatori sau colaboratori ai securității și în martie 1974 a trebuit să trec la catedră izgonit de un tractorist propagandist Bran, mare președinte la cultură. Au fost strângeri de mână protocolare (avea o mână moale, rece, inertă, întinsă într-un unghi să i se simtă autoritatea). A 3-a oară a fost la Casa Scânteii (Casa Presei Libere) când i-am prezentat grupul statuar de la Băcăoani, unde a fost odinioară teatrul
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
întrebat-o unde plecau în acea seară. Deși tot mai contrariată și vădit agasată de aceste întrebări, stupide, firește, într-o anchetă obișnuită, doamna Răceanu a reușit să se stăpânească și mi-a răspuns că fuseseră invitați la o întâlnire protocolară la Ambasada Statelor Unite, o acțiune obișnuită, prilejuită în principal de vizionarea filmului „Spărgătorul de nuci”. „Așadar, ați fost reținuți în timp ce vă îndreptați spre ambasadă”, am riscat, folosind un ton neutru, nu interogativ, ci ca o simplă constatare. Mi-a confirmat
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
s-a scris despre arendașii greci nu-i minciună! Erau cu adevărat ciocoi-ciocoi - dar nu vechi, ci noi!, glumește mama, chicotind mulțumită de găselniță. - Dar Gheorghe acela știm-noi-cum nu era un oarecare arendaș; era vărul... Verìei Sale, ca să ne exprimăm protocolar. Văr și adminstrator de moșii... - Putea să-i fie și frate, ca fire era, cum Îți spun: ciocoi! Și tot cu suflet de arendaș a rămas după ce-a devenit stăpân. Nu știu ce scrie În cartea pe care-ai adus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vă dau dreptate, desigur. Tocmai de aceea, țin să vă mulțumesc! Vom veni după ce ne asigurăm că aici este totul perfect... Doctorul Grigore a fost foarte atent la acest schimb de cuvinte ce i s-a părut a fi extrem de protocolar și nu înțelegea care este cauza. Aștepta nerăbdător să rămână singur cu Eugen. Acesta era însă extrem de preocupat de starea bolnavului. Încerca să se convingă dacă el aude, dacă înțelege ceva, dacă poate vorbi ori doar este surprins de situație
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
supărată pe propria ei înfățișare. Iarna trecu greu, insuportabil, Carmina se împăcă târziu cu singurătatea nopților sale. Nu se ducea la Elena, se mulțumea s-o privească în timpul vizitelor pe care le făcea ea, însoțită mereu de Ștefan, apărătorul, vizite protocolare, pline de ceva fals, ea apărea mereu cu piese vestimentare noi, micile-mari câștiguri pe care încerca să le expună cu multă naturalețe. Carmina o studia înciudată, părea la fel de nevinovată și asta o scotea din minți. Prefăcuta, prefăcuta, murmura pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuminte în sticlă, mai apoi se lăsă docil turnat în pahare. Momentul, în loc să fie festiv, se dovedise a fi, cumva, jenant prin lipsa de trăire a celor prezenți. Au ciocnit totuși unul de altul paharele, și-au mai spus vorbe protocolare, și-au zâmbit, dar pe urmă s-a retras fiecare în camera lui, parcă speriați de lipsa de sentimente. Mult timp după aceea, tatăl lui Ovidiu, a abordat față de ei un zâmbet de zile mari, alcătuit cu greu dar menținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea n-am trecut, doi, maman spune că tu ai uitat, probabil, de rochia de la croitoreasă, trei coaforul, patru, o raită pe la apartamentul tău, de când nu l-ai mai văzut, hai spune? El părea bine dispus. A formulat câteva întrebări protocolare. A așteptat răbdător răspunsul. Pe urmă s-a interesat cu ce tren soseau ei, părinții, ca să-i aștepte la gară. A părut încurcat când i s-a spus că o să vină și Elena cu soțul. În cazul acesta Carmina nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
durează patruzeci de minute, acum vine, acum vine. Îl aude cum întoarce cheia în broască, aleargă în întâmpinarea lui, aproape se lovesc unul de altul în hol. Știam că vii, știam că vii, exclamă ea. Sărut mâna, Carmina, rostește el protocolar și-i sărută de câteva ori degetele reci, subțirele. Ți-i frig? Întreabă și-i ia mâinile între palmele sale. Ea neagă scuturând veselă capul, ce știe el, ce știe el! Ești mereu rece, îl aude, ai mâinile înghețate vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
textelor eminesciene, ci și, după cât mi amintesc, din cauza unui anume comportament duplicitar al celui din urmă), Constantin Călin preferă poziția neutră, echidistantă, pentru a-și conserva relația cu ambii polemiști. În schimb, nu-i „pică prea bine” (pag. 223) gestul protocolar al lui M. D., de a-l saluta pe șeful revistei la care colabora (ba chiar i se pare că o face „voios nevoie mare”!), din simplul motiv că redac 196 torul C. C. este „în râcă” cu respectivul șef. Ceea ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
textelor eminesciene, ci și, după cât mi amintesc, din cauza unui anume comportament duplicitar al celui din urmă), Constantin Călin preferă poziția neutră, echidistantă, pentru a-și conserva relația cu ambii polemiști. În schimb, nu-i „pică prea bine” (pag. 223) gestul protocolar al lui M. D., de a-l saluta pe șeful revistei la care colabora (ba chiar i se pare că o face „voios nevoie mare”!), din simplul motiv că redac 196 torul C. C. este „în râcă” cu respectivul șef. Ceea ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
spus : — Vă rog să mă iertați. nu mai fac. În timp ce spuneam „vă rog să mă iertați, nu mai fac”, am avut revelația imensului potențial pe care îl avea acest nou joc, așa că am ținut să dau o culoare și mai protocolară frazei : — Vă rog să mă iertați, Domnișoară Domnișoara ri. n-o să se mai întîmple. — în orice caz, domnule, dacă se mai întîmplă veți fi pedepsit, îmi spuse răspunse Domnișoara ri cu o voce extrem de caldă, dar nu fără un ecou
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fu răvășită de un fior, de un frison. avem oare, în sfîrșit, între degetele mele, fraza miracol care urma să mă propulseze în imortalitate ? Dar oare de ce decisese domnul Courtois să mi-o înmîneze într-un mod atît de puțin protocolar, atît de puțin cultural ? timp de luni și luni de zile așteptasem să mă convoace într-un loc încărcat de mitologie, într-una din acele cafenele pariziene doldora de memorie culturală, cum erau La Rotonde sau La Coupole sau Les
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o plăcere cu adevărat, dar măcar viața ei, faptul că mai trăia, constituia absența unei neplăceri în existența lui Șerban Pangratty, îi permitea prelungirea unei obișnuințe. Prima dată cînd a discutat cu guvernanta K.F. altfel, desigur, de cum schimbase cîteva cuvinte protocolare în puținele ocazii cînd intrase în Vilă ori cînd se întîlniseră față în față pe uliță, o făcuse din proprie inițiativă. Nu se putea aștepta ca guvernanta K.F. "să-i iasă în întîmpinare" așa cum se întîmpla cu băieții de prăvălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
S-a prezentat în fața porții exact la orele 6 p.m., așa cum îl înștiințase un copilandru, cam nătărău, care tot pufnea în rîs repetînd "orele șase post meridian", nepricepînd nimic din ce-i ieșea pe gură. A fost o vizită foarte protocolară, care s-a terminat cît se poate de neprotocolar. Poarta de fier s-a deschis singură cînd a ajuns în fața ei, un țăcănit sec întîi și după aceea a alunecat înlăuntru prin propria-i greutate. Asta însemna că domnișoara K.F.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fotoliu, l-a îndemnat să guste din prăjiturele, "au și praf de cocos, domnule Popianu". L-a impresionat plăcut faptul că, deși era în uniformă, i se adresa în această formulă civilă, însemna că vizita era foarte personală și nu protocolară, după cum se arătase la început. Nu gustase niciodată prăjiturele cu nuci de cocos. A gustat și nu i-a plăcut. Dar nu i-a arătat domnișoarei. S-a străduit și a zîmbit cu toate că știa că felul lui de a zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înfruntarea "Scende, looping, tatatata, e poi un altro viene di fronte..." "Ți-a fost prezentat?" Bîlbîie ridică mirat din sprîncene, în toată zăpăceala aceea, erau aproape o sută de oameni în casă, ce importanță avea? Și chiar dacă avea, după prezentarea protocolară oaspeții trebuiau să uite imediat numele și rangul pentru a face față unei noi formule de politețe. "De ce?" Ușor stînjenit, Pangratty îi spuse: "Vreau să-l cunosc. Înțelegi, personal, e o chestiune de alt gen, nu formală, e un aviator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]