37,224 matches
-
unei narațiuni - însușire al cărei nume propriu-zis este perfecționismul livresc - este semnul clar al clasicismului lui Yourcenar. Și tocmai de aceea, prin Yourcenar, forma clasică a scrisului francez a supraviețuit pînă în secolul XX. E o banalitate să spui că proza clasică a lui Yourcenar te izbește prin măsură și echilibru, în schimb mai greu e să spui în ce anume constă acest echilibru. Tot ce poți observa, și încă de la prima vedere, este că în scrisul ei nu sunt de
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
aluziv al unor trăiri cărora li s-a furat în întregime asperitatea. E ca un biolog care, înainte de a descrie structura unui microb, are grijă să-i atenueze pînă la dispariție virulența. Nu e nimic agresiv, trepidant sau fățiș în proza lui Yourcenar. Pînă și dramele capătă, sub bătaia melancolică a privirii sale, o tentă suportabilă și atrăgătoare. Tocmai de aceea senzația pe care o ai, citindu-i cărțile, este că în ele nu se întîmplă nimic. În cărțile ei nu
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
un asemenea drum. Trebuie să spun însă, din capul locului, că pariul lui Filip Florian cu literatura este unul cîștigat. Descendența din Slavici (autor cu care Filip Florian se înrudește direct pe linie maternă) oblige. Cu mici excepții, debuturile în proză din ultimii ani se caracterizează prin tonul de confesiune directă (persoana I singular este omniprezentă) și prin totala dezinhibare verbală care conferă textului o tentă violent anticalofilă. În subsidiar, proza tinerilor de azi poate fi privită ca o formă de
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
direct pe linie maternă) oblige. Cu mici excepții, debuturile în proză din ultimii ani se caracterizează prin tonul de confesiune directă (persoana I singular este omniprezentă) și prin totala dezinhibare verbală care conferă textului o tentă violent anticalofilă. În subsidiar, proza tinerilor de azi poate fi privită ca o formă de revoltă în fața ipocriziei din societate și/sau ca o violentare a unor formule literare percepute ca vetuste în dinamica socială și informațională a începutului mileniului III. Privind cartea de debut
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
în prefața cărții) în care nostalgia se îmbină cu ironia și un umor fin, abia sesizabil. Ca scriitură (umorul discret din intervențiile naratorului, sentimentalismul ironic, atenția acordată detaliilor, obiectelor care compun universul casnic, caracterul non-eroic al personajelor și al faptelor) proza lui Filip Florian aduce, la nivelul acestui roman, cu cea a lui Daniel Vighi, chiar dacă pe alocuri se simt germenii unei ironii de tip Ioan Groșan. Pretextul narativ este unul pe cît e banal, pe atît de actual. Descoperirea accidentală
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
Marius Chivu Încercarea optzeciștilor de a reabilita proza scurtă nu pare să fi avut efect pe termen lung. Publicul e în continuare atras mult mai mult de roman, criticii caută tot în roman măsura talentului unui scriitor, iar autorii de proză scurtă și buni, și constanți sînt foarte
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
Marius Chivu Încercarea optzeciștilor de a reabilita proza scurtă nu pare să fi avut efect pe termen lung. Publicul e în continuare atras mult mai mult de roman, criticii caută tot în roman măsura talentului unui scriitor, iar autorii de proză scurtă și buni, și constanți sînt foarte puțini. Din cei optsprezece scriitori care s-au aruncat în luptă pe terenul (minat?) al prozei scurte o dată cu Desant '83, exceptîndu-l pe Mircea Nedelciu care nu mai e, doar Ioan Lăcustă, Cristian Teodorescu
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
mult mai mult de roman, criticii caută tot în roman măsura talentului unui scriitor, iar autorii de proză scurtă și buni, și constanți sînt foarte puțini. Din cei optsprezece scriitori care s-au aruncat în luptă pe terenul (minat?) al prozei scurte o dată cu Desant '83, exceptîndu-l pe Mircea Nedelciu care nu mai e, doar Ioan Lăcustă, Cristian Teodorescu și Mircea Cărtărescu au supraviețuit ca povestitori. Ioan Groșan și-a reeditat de curînd Caravana cinematografică și pare ieșit din cărți. Nouăzeciștii dădeau
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
dat, prin Ioana Drăgan, Răzvan Petrescu, Răzvan Rădulescu sau Adrian Oțoiu că vor avea o respirație mai lungă decît antologiile anuale ale lui Dan-Silviu Boerescu. Excepția se numește Răzvan Petrescu, cel mai bun dintre ei și, cu trei volume de proză scurtă apărute în șapte ani, profesionistul absolut al genului. Figură aparte mai fac Tudor Octavian, specialistul nostru în schiță, și Radu Paraschivescu, probabil singurul care i-ar putea sta alături lui Răzvan Petrescu. Dintre ultimii veniți, Dan Lungu, Lucian Dan
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
Răzvan Petrescu. Dintre ultimii veniți, Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Bogdan Suceavă, Sorin Stoica și Veronica A. Cara au fiecare cîte un volum de povestiri foarte bun. Rămîne de văzut cîți dintre ei se vor mai întoarce la proza scurtă, căci, între timp, toți s-au apucat de roman (și n-au făcut-o rău deloc). Asta în timp ce mulți alți tineri scriitori de proză scurtă sînt încă nedebutați în volume individuale. Cu alte cuvinte, în ciuda unor reușite incontestabile (se
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
de povestiri foarte bun. Rămîne de văzut cîți dintre ei se vor mai întoarce la proza scurtă, căci, între timp, toți s-au apucat de roman (și n-au făcut-o rău deloc). Asta în timp ce mulți alți tineri scriitori de proză scurtă sînt încă nedebutați în volume individuale. Cu alte cuvinte, în ciuda unor reușite incontestabile (se poate alcătui o excelentă antologie post-'89), proza scurtă pare să fi rămas la noi tot o formulă de tatonare, intermediară, abandonată după un singur
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
apucat de roman (și n-au făcut-o rău deloc). Asta în timp ce mulți alți tineri scriitori de proză scurtă sînt încă nedebutați în volume individuale. Cu alte cuvinte, în ciuda unor reușite incontestabile (se poate alcătui o excelentă antologie post-'89), proza scurtă pare să fi rămas la noi tot o formulă de tatonare, intermediară, abandonată după un singur volum chiar și de cei mai talentați prozatori. Am făcut excursul de mai sus motivat de lectura plăcută oferită de cele 21 de
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
de buzunar (Biblioteca Apostrof, 2001), acest volum de povestiri cu titlu înșelător, Erotikon, mi-a arătat dintr-odată un prozator foarte sigur pe scrisul lui, capabil să-ți stîrnească interesul de la primele fraze, în fine, un foarte bun autor de proză scurtă. Ca și în cazul lui Radu Paraschivescu, și Liviu Bleoca datorează foarte mult activității sale de traducător din proza nord-americană, de la care și-a însușit tehnica. Liviu Bleoca nu este un povestitor inventiv, nu surprinde cu ficțiuni ingenioase, el
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
foarte sigur pe scrisul lui, capabil să-ți stîrnească interesul de la primele fraze, în fine, un foarte bun autor de proză scurtă. Ca și în cazul lui Radu Paraschivescu, și Liviu Bleoca datorează foarte mult activității sale de traducător din proza nord-americană, de la care și-a însușit tehnica. Liviu Bleoca nu este un povestitor inventiv, nu surprinde cu ficțiuni ingenioase, el este tipul de prozator minimalist care cucerește prin discurs, prin actul subiectiv al povestirii, prin felul în care îți ,vorbește
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
Carol Iancu nu-l uită nici el în lucrarea Evreii din România, de la emancipare la marginalizare (Ed. Hasefer - 2000). Starea în care a fost adus scriitorul român Mihail Sebastian (Iosif Hechter) se aseamănă cu aceea descrisă de un maestru al prozei care a fost Liviu Rebreanu în povestirea Ițic Ștrul dezertor, numai că Sebastian nu a rămas între liniile inamice. El și-a păstrat fără temere o patrie - cultura română, cultură care nu putea să-l trădeze pentru că ea face parte
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
Elisabeta Lăsconi Editorii constată de multă vreme că proza scurtă a intrat în umbră, iar în plină lumină se lăfăie romanul. Cauzele pot fi multe, dar cea mai interesantă explicație mi-au oferit-o cititorii tineri din primele clase de liceu: preferă să citească roman pentru că în toți anii
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
în umbră, iar în plină lumină se lăfăie romanul. Cauzele pot fi multe, dar cea mai interesantă explicație mi-au oferit-o cititorii tineri din primele clase de liceu: preferă să citească roman pentru că în toți anii anteriori au citit proză scurtă. Romanul certifică o maturizare, un drept de a pune mîna pe cărți pînă acum inaccesibile din diverse motive. Poate că am părăsit cu toții inocența și bucuria micilor lecturi și ne aventurăm în țările vaste ale epicii. Poate că romanul
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
de a pune mîna pe cărți pînă acum inaccesibile din diverse motive. Poate că am părăsit cu toții inocența și bucuria micilor lecturi și ne aventurăm în țările vaste ale epicii. Poate că romanul - vîrstă adultă a ficțiunii, lasă în urmă proza scurtă - ca pe o casă a copilăriei fără întoarcere... Și totuși, există clasici ai modernismului care și-au impus formula proprie în proza scurtă, venind din tradiții culturale diferite, scriind și roman: Hemingway și Faulkner, Cortázar și Márquez, Kawabata și
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
ne aventurăm în țările vaste ale epicii. Poate că romanul - vîrstă adultă a ficțiunii, lasă în urmă proza scurtă - ca pe o casă a copilăriei fără întoarcere... Și totuși, există clasici ai modernismului care și-au impus formula proprie în proza scurtă, venind din tradiții culturale diferite, scriind și roman: Hemingway și Faulkner, Cortázar și Márquez, Kawabata și Murakami. Surpriza o produc doi autori afirmați ca romancieri de primă linie în spațiul cultural englez: Salman Rushdie și Julian Barnes. În ultimul
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
Murakami. Surpriza o produc doi autori afirmați ca romancieri de primă linie în spațiul cultural englez: Salman Rushdie și Julian Barnes. În ultimul deceniu s-au tradus la noi romanele care i-au consacrat. Recent au apărut și volumele de proză scurtă: Orient, Occident de Salman Rushdie (Polirom, 2005, traducere Dana Crăciun), Tristeți de lămîie de Julian Barnes (Nemira, 2005, traducere Mihai Moroiu), mărturie că încă se scrie proză scurtă de foarte bună calitate (volumele au fost publicate în original în
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
noi romanele care i-au consacrat. Recent au apărut și volumele de proză scurtă: Orient, Occident de Salman Rushdie (Polirom, 2005, traducere Dana Crăciun), Tristeți de lămîie de Julian Barnes (Nemira, 2005, traducere Mihai Moroiu), mărturie că încă se scrie proză scurtă de foarte bună calitate (volumele au fost publicate în original în 1994 și, respectiv, 2004). Cei doi autori aparțin, biologic, aceleiași generații, iar ca formare, aceleiași mișcări de pendul între două culturi. Julian Barnes s-a născut în 1946
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
la Cambridge. Amîndoi se află între două culturi, plasare evidentă la Rushdie care aduce Pakistanul în inima unei Anglii literare și plasare mult mai subtilă în cazul lui Barnes, impregnat de spiritul francez. Orient, Occident de Salman Rushdie reamintește tradiția prozei scurte engleze, ca și fascinația față de India, de Rudyard Kipling și Somerset Maugham, dar mi-a apărut ca joc în oglindă, una din necruțătoarele ironii ale istoriei: "coloniile" își iau revanșa colonizînd literar regatul ce le-a stăpînit odinioară. Un
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
și fiecare subiect reclamă alt narator, altă perspectivă narativă. Nici o povestire nu seamănă cu cealaltă, iar ordinea lor lasă să se ghicească o arhitectură gîndită îndelung și realizată la detaliu și finețe. Deschiderea și închiderea cărții se realizează prin două proze perfecte, veritabile capodopere. Colivia de fructe radiografiază ultima etapă din viața unui cuplu, avîndu-l pe fiul celor doi drept narator-martor. Fiul, el însuși la deplină maturitate, constată perplex că viața părinților săi este un teritoriu cu ascunzișuri, cu fapte văzute
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
ordine și tăcere a unui meloman (Vigilență), ceremonia tunsului în frizerie ca probă a bărbăției (Scurtă istorie a tunsului), meandrele ciudate ale memoriei asociază plăceri gurmande și sexuale (Apetit). A doua reprezentație și Să vorbim franțuzește alcătuiesc cele mai ingenioase proze ale volumului, omagii la adresa marilor autori ruși, ca și a spiritului francez. A doua reprezentație reconstituie o poveste de dragoste trăită de un Turgheniev bătrîn cu o actriță care joacă un rol secundar într-o piesă de tinerețe. Virtuozitatea autorului
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
a existenței înseși triumfă asupra împrejurărilor nefaste, a amenințărilor și a durerii. Personajele sale stau sub semnul unei inocențe fără egal, ce iradiază și încarcă totul de căldură și energie. Titlul Orient, Occident dat de Salman Rushdie volumului său de proză scurtă reflectă condiția biografiei și a scrisului său, pendulînd între cele două țări, Pakistan și Anglia, între cele două culturi și civilizații. Volumul are o structură ternară: Orient, apoi Occident și Orient, Occident, fiecare parte compunîndu-se din trei povestiri gradate
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]