1,016 matches
-
Alexandrine a Prusiei, fiica regelui Frederic Wilhelm al III-lea. S-a înrolat în armata Prusiei și a devenit comandant al regimentului 6 de cuirasieri. Wilhelm era cunoscut pentru caracterul libertin. În două ocazii Wilhelm a lipsit de la comanda armatei prusace și a cerut-o în căsătorie pe celebra balerină Marie Taglioni; era considerat "oaia neagră" a familiei. Sub presiunea familiei, la 9 decembrie 1865, el s-a căsătorit cu verișoara sa Prințesa Alexandrine a Prusiei, fiica Prințului Albert și a
Wilhelm de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/333126_a_334455]
-
Mariajul nu a fost fericit, ea a încercat să scape de câteva ori însă a fost forțată să se întoarcă de mătușa și soacra ei Alexandrine. William a reușit cu greu să obțină o comandă lipsită de importanță în armata prusacă în timpul războiului franco-prusac. El a fost grav rănit de o explozie în timpul războiului, la 9 septembrie 1870 la Laon, dar a continuat să trăiască până în 1879. Cuplul a avut o fiică:
Wilhelm de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/333126_a_334455]
-
Wann și markgraful von Schönau sunt personaje implauzibile, părând mai degrabă construcții literare ideologice decât oameni reali. Un personaj straniu al romanului este Marie Urbach, o „fiică a pădurii” răsfățată și capricioasă care-și manifestă dezgustul față de conformismul și conservatorismul prusac al societății germane antebelice și fuge din pension alături de un amant de ocazie, markgraful von Schönau, pentru a se dedica apoi cauzei socialiste. Secvențele romantice și sentimentale în care apare amintesc de romanul "Cărarea pierdută" (1913) de Alain-Fournier, având o
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
al romanului "Maestrul și Margareta" (1966-1967) de Mihail Bulgakov. Marie are o reputație diabolică datorată curajului de a urca singură pe piscul Cele Trei Călugărițe sau de a coborî în grote adânci, precum și a lipsei de respect față de străvechea ordine prusacă, circulând superstiția că prezența ei într-un loc e un semn rău. Soarta personajului rămâne necunoscută după întâlnirea devastatoare cu Andrei, ce a avut loc în 1920 la Petrograd, dar, spre deosebire de Andrei care se îndreaptă spre moarte, Marie este un
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
Jacob Baeyer ca director al Institutului geodezic din Berlin, poziție pe care a menținut-o până la moartea sa în 1917. Din 1887 a fost profesor la Universitatea Humboldt din Berlin. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin (Academia Prusacă de Științe) din 1900 și membru al Academiei de Științe din Torino din 1903. Una dintre principalele contribuții ale lui Helmert este legată de studiul geodeziei teoretice pentru care a publicat două lucrări: „Teorii matematice și fizice de Geodezie Superioară
Friedrich Robert Helmert () [Corola-website/Science/333276_a_334605]
-
Vistula, ceea ce ar fi însemnat abandonarea ieșindului Prusiei Orientale. Aceasta s-ar fi potrivit cu planurile dinaintea izbucnirii războiului, ca pe pozițiile acestea să se retragă germanii dacă rușii sunt mai puternici. Indiferent de pregătiri, germanii nu puteau însă lăsa capitala prusacă, Königsberg, să cadă în mâinile rușilor. Valoarea morală, simbolică și militară (întrucât era un nod militar major) a orașului însemna că pierderea lui ar duce la un dezastru pe plan intern, în afara ramificațiilor strategice. De asemenea, era foarte probabil ca
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
Rusia de același autor, Peter Clodt von Jürgensburg, pot fi găsite pe marginile podului Anicikov de pe râul Fontanka din Sankt Petersburg și în Parcul Heinrich-von-Kleist Park din Berlin, acesta din urmă fiind un cadou al țarului Nicolae I pentru regele prusac, Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei.
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
(3 iulie 1676 - 7 aprilie 1747) a fost prinț german din Casa de Ascania și conducător al principatului Anhalt-Dessau din 1693 până în 1747. De asemenea, a fost "Generalfeldmarschall" în armata prusacă. Leopold s-a născut la Dessau ca al 9-lea din cei zece copii (și cel mai mic din cei doi fii) ai lui Johann Georg al II-lea, Prinț de Anhalt-Dessau și a soției acestuia, Henriette Catherine de Nassau
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
acestuia, Henriette Catherine de Nassau. Fratele lui mai mare a murit înainte ca Leopold să se nască. Încă din tinerețe s-a dedicat preocupărilor militare, pentru care a fost educat atât fizic cât și mental. A devenit colonel de regiment prusac în 1693 și în același an a moștenit principatul. Pentru restul lungii sale vieți, el a efectuat simultan sarcinile unui prinț suveran și ale unui ofițer prusac. Prima campanie a lui Leopold a fost în 1695 în Țările de Jos
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
a fost educat atât fizic cât și mental. A devenit colonel de regiment prusac în 1693 și în același an a moștenit principatul. Pentru restul lungii sale vieți, el a efectuat simultan sarcinile unui prinț suveran și ale unui ofițer prusac. Prima campanie a lui Leopold a fost în 1695 în Țările de Jos, în care a fost prezent la Asediul de la Namur. A rămas pe câmpul de luptă până la sfârșitul războiului în 1697, de afacerile principatului ocupându-se mama sa
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
sfârșitul războiului în 1697, de afacerile principatului ocupându-se mama sa, prințesa văduvă Henriette Catherine. Cariera militară ca important comandant a lui Leopold a început odată cu izbucnirea Războiului de Succesiune spaniol în 1701. El a adus multe îmbunătățiri în armata prusacă, și a preluat comanda unui corp prusac de armată pe Rin, servind în asediile la la Kaiserswerth și Venlo în 1702. În anul următor, a obținut gradul de general-locotenent și a luat parte la Asediul de la Bonn. În campania din
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
ocupându-se mama sa, prințesa văduvă Henriette Catherine. Cariera militară ca important comandant a lui Leopold a început odată cu izbucnirea Războiului de Succesiune spaniol în 1701. El a adus multe îmbunătățiri în armata prusacă, și a preluat comanda unui corp prusac de armată pe Rin, servind în asediile la la Kaiserswerth și Venlo în 1702. În anul următor, a obținut gradul de general-locotenent și a luat parte la Asediul de la Bonn. În campania din 1704 primul contingent prusac a servit sub
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
comanda unui corp prusac de armată pe Rin, servind în asediile la la Kaiserswerth și Venlo în 1702. În anul următor, a obținut gradul de general-locotenent și a luat parte la Asediul de la Bonn. În campania din 1704 primul contingent prusac a servit sub Louis Wilhelm, Margraf de Baden-Baden, apoi sub Eugen de Savoia, și a luptat la Blenheim. În 1705 Leopold a fost trimis cu un corp prusac să se alăture Prințului Eugen în Italia, și la 6 august a
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
luat parte la Asediul de la Bonn. În campania din 1704 primul contingent prusac a servit sub Louis Wilhelm, Margraf de Baden-Baden, apoi sub Eugen de Savoia, și a luptat la Blenheim. În 1705 Leopold a fost trimis cu un corp prusac să se alăture Prințului Eugen în Italia, și la 6 august a luptat în Bătălia de la Cassano. În Bătălia de la Torino a fost primul care a intrat în fortificațiile ostile (7 septembrie 1706). El a mai servit în mai multe
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
în mai multe campanii în Italia, apoi, sub comanda lui Eugen, s-a alăturat lui Marlborough în Țările de Jos, fiind prezent în 1709 la Asediul de la Tournai și Bătălia de la Malplaquet. În 1710 Leopold a preluat comanda întregului contingent prusac pe frontul francez și în 1712 a fost făcut mareșal la cererea expresă a Prințului Moștenitor a Prusiei, Frederic Wilhelm, care a servit ca voluntar cu el. În prima parte a domniei lui Frederic Wilhelm, Prințul de Dessau a fost
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
la cererea expresă a Prințului Moștenitor a Prusiei, Frederic Wilhelm, care a servit ca voluntar cu el. În prima parte a domniei lui Frederic Wilhelm, Prințul de Dessau a fost unul dintre membrii cei mai influenți ai cercului de guvernare prusac. Deși Prusia a fost ostilă Suediei, prusacii au fost reticenți în a participa la Marele Război al Nordului. Numai după ce rușii au distrus cea mai mare parte din armata suedeză Prusia a intrat în război în 1715. Leopold l-a
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
în lupte grele pe insula Rügen la 16 noiembrie în alianță cu armata daneză. În timp de pace, și în special după o scurtă ceartă și duel cu generalul Friedrich Wilhelm von Grumbkow în 1725 s-a dedicat instruirii armatei prusace.
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
Prințul () (25 iunie 1843, Schloss Inzigkofen, Hohenzollern-Sigmaringen - 2 decembrie 1904, Munchen, Regatul Bavaria) a fost membru al Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și general de cavalerie în armata prusacă. Frederic a fost al cincilea și cel mai mic copil al lui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen și a soției acestuia, Prințesa Josephine de Baden. Prințul Frederic a fost fratele mai mic al regelui Carol I al României. În septembrie 1859
Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen () [Corola-website/Science/334712_a_336041]
-
fratele mai mic al regelui Carol I al României. În septembrie 1859, prințul în vârstă de 16 ani și-a încheiat pregătirea militară și s-a stabilit la Bonn. În toamna anului 1862 și-a început cariera militară, în armata prusacă, ca locotenent în regimentul 5 de ulani, la Düsseldorf. În 1866, a participat activ la Războiul Austro-Prusac. În primăvara anului 1870, a fost transferat la Berlin și promovat căpitan al Regimentului 1 al Gărzii de Dragoni. A luat parte la
Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen () [Corola-website/Science/334712_a_336041]
-
la modă în acele timpuri, călătorind la Geneva în 1715, și în 1716 în Italia. S-a întors în 1719 în Prusia, unde a primit ordinul Vulturul Negru de la Frederic Wilhelm I. La 15 iunie 1723 a fost numit general-maior prusac. La 10 iulie 1737 a fost numit general-locotenent. Existența ramurei Schwedt a dinastiei Hohenzollern, care cobora de la tatăl regelui Frederic I și fiind "prinți de sânge", a reprezentat o amenințare teoretică a regilor prusaci. Frederic Wilhelm I a încercat să
Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt () [Corola-website/Science/333962_a_335291]
-
iunie 1723 a fost numit general-maior prusac. La 10 iulie 1737 a fost numit general-locotenent. Existența ramurei Schwedt a dinastiei Hohenzollern, care cobora de la tatăl regelui Frederic I și fiind "prinți de sânge", a reprezentat o amenințare teoretică a regilor prusaci. Frederic Wilhelm I a încercat să neutralizeze această amenințare menținându-și verii aproape, aducând frații Schwedt în casa lui, în calitate de tutore al lor, iar mai târziu să-l căsătorească pe Frederic Wilhelm cu fiica sa. Margraful Frederic Wilhelm a urmărit
Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt () [Corola-website/Science/333962_a_335291]
-
umilindu-i cu fiecare ocazie. Ei au devenit indezirabili la curtea sa, regele a subminat autoritatea margrafului pe propriile lui domnii prin încurajarea plângerilor și proceselor vecinilor săi și, cel mai eficient, el a marginalizat poziția fraților Schwedt în armata prusacă. Margraful Frederic Wilhelm a fost îndepărtat de la comanda armatei, o denigrare pe care regele a extins-o, de asemenea, fraților săi. Frederic Wilhelm a fost cu 19 ani mai mare decât soția sa, Sophia Dorothea a Prusiei. Căsătoria lor, în
Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt () [Corola-website/Science/333962_a_335291]
-
îndeplinit funcția de președinte al Partidului Social Democrat din Germania. Ferdinand , cunoscut mai ales cu prenumele său mijlociu, s-a născut pe 22 februarie 1840, în Deutz (Germania), care face parte acum din orașul Köln. El era fiul unui subofițer prusac în Infanteria Prusacă, originar din orașul Ostrowo din provincia Posen, și s-a născut în cazarma militară. În tinerețe Bebel și-a făcut ucenicia la Leipzig în meseriile de dulgher și tâmplar. La fel ca majoritatea muncitorilor germani din acea
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
președinte al Partidului Social Democrat din Germania. Ferdinand , cunoscut mai ales cu prenumele său mijlociu, s-a născut pe 22 februarie 1840, în Deutz (Germania), care face parte acum din orașul Köln. El era fiul unui subofițer prusac în Infanteria Prusacă, originar din orașul Ostrowo din provincia Posen, și s-a născut în cazarma militară. În tinerețe Bebel și-a făcut ucenicia la Leipzig în meseriile de dulgher și tâmplar. La fel ca majoritatea muncitorilor germani din acea vreme, el a
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
-lea, complexul fortificat a aparținut Casei de Collalto. Mai târziu, când Casa de Sinzendorf (1707-1804) a înlocuit această familie, a fost realizată o amplă reconstrucție și din acel moment structura exterioară a castelului a rămas, practic, neschimbată. În 1742, Armata Prusacă, după ce a intrat în castel prin trădarea pârcălabului, a jefuit toate obiectele de valoare pe care le-a găsit acolo. La începutul secolului al XIX-lea, magnatul industrial Vilém de Mundy a cumpărat castelul. Deși sosise mai devreme în zonă
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]