1,028 matches
-
europene în general. Era un semn că, după retragerea lui Bismarck și sub impulsul lui Wilhelm al II-lea, Germania se lansa în Weltpolitik, făcându-și simțită prezența și în Africa, America Latină și Extremul Orient. Deja din anul 1830 ofițeri prusaci, între care și von Moltke, se ocupau de modernizarea și instruirea armatei otomane: asistăm la o "germanizare" a acesteia 456. Interesele economice au determinat însă reacția celorlalte puteri europene: în anturajul sultanului existau partizani ai Angliei; Rusia se simțea amenințată
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
acest sens G. Hermet, op. cit., p. 155. 427 Mulțumirea nu a fost generală, nici cea așteptată. A existat o anumită reticență din partea principilor, și chiar o mâhnire din partea împăratului ales: ceea ce realizase Bismarck era mai degrabă o extindere a puterii prusace, decât crearea unui entuziasm naționalist pentru o Germanie unită. Mary Fulbrook, op. cit., p. 160. 428 Apud G. Hermet, op. cit., p. 156. 429 H. Schulze, op. cit., p. 107. 430 Ibidem. 431 Pentru amănunte privind perioada 1871-1890 vezi H. Schulze, op. cit., pp.
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
535 Ibidem, p. 213. 536 Ibidem, pp. 56-57. 537 M. N. Popa, op. cit., pp. 443-457. H. Schulze, op. cit., p.137. 538 M. N. Popa, op. cit., p. 447. 539 R. Johannet, op. cit., p. XXXI. Problema Schleswig-ului fusese ridicată deja după agresiunea prusacă din 1804. 540 Ibidem, p. XXVIII. 541 M. N. Popa, op. cit., p. 448. A se vedea și P. Milza, S. Berstein, op. cit., pp. 96-98. 542 Pentru amănunte, a se vedea: M. F. Boemeke, G. D. Feldman, Elisabeth Glaser (ed.), op. cit
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
al lui Mihai GAFIȚA 27, unul dintre criticii cei mai combativi ai Vieții Românești: „O evocare a oamenilor care au luptat, o reconstituire a faptelor de viață prin care poporul s-a manifestat hotărât Împotriva guvernanților În frunte cu prințul prusac, o cronică a anilor dintre 1866 și 1877, a alcătuit Ion Pas, pe baza documentelor, În ultimul său volum intitulat Lanțuri. (Ă). Este de la sine Înțeles că volumul va fi populat atât de oameni care au existat În realitate, care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
rândul maselor largi populare, ale tinerei generații" era extrem de importantă (Congresul al XI-lea...: 1975, 77). Pentru Vlad Georgescu, politica economică a PCR se înscria în tradiția istorică a iobăgiei promovate în Rusia țaristă și Europa de Est. Marx o numea "modelul prusac". În antiteză cu "modelul englez", sistemul economic est-european era bazat pe exploatarea țăranilor prin impunerea unor norme de muncă împovărătoare și îngrădirea "mobilității sociale" în regiunile rurale ca o consecință a acestui fapt. Aceeași orientare economică "antimodernă" era asumată și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
era asumată și de regimul Ceaușescu, care persecuta populația prin supravegherea constantă a "îndeplinirii planului cincinal" și pedepsirea fără ezitare a abaterilor, indiferent de cauze (Georgescu: 1988, 75-76). Numai că subsidiarul ideologic al economiei RSR era total diferit de "modelul prusac" mai sus menționat. Cum? Prusia a fost un simbol al absolutismului și al naționalismului deopotrivă, iar Ceaușescu nu părea să facă altceva decât să o readucă, pe alte coordonate, la viață. În plus, accentul pus pe industrializare, tipic regimurilor leniniste
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
s? fie prezentat? wie es gewesen ist � a? a cum a fost). Cu toate acestea, citindu? i opera, nu po? i s? nu admiri institu? iile Hohenzollernilor ? i ale prusacilor, sim? ul datoriei ? i incoruptibilitatea lor, cre�nd marele stat prusac din nimic. Istoria Reformei scris? de Ranke �l prezint? pe Luther că pe un erou na? ional german. Jules Michelet era cel mai str? lucit spirit pe care? l putea da Fran? a, dar nu era politician, ci mai cur�nd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Mircea, copilul lui Carol, ? i s? a stabilit la Paris. L?a dat �n judecat? pe Carol, reclam�nd pensie alimentar? pentru �ntre? inerea copilului. Toate acestea constituiau �bombă zilei� pentru ziarele pariziene. Ur�nd din inim? tot ce era german sau prusac, acestea publicau editoriale sub titlul Madame De Hohenzollern, neezit�nd s? men? ioneze orice am? nunt sordid 194. Pe vremea aceea, asemenea lucruri ? ocau, ast? zi situa? ia s? a schimbat. �n ciuda �nf?? i??rîi, a farmecului ? i a inteligen
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
i. Introducere Immanuel Kant (1724-1804) a fost unul dintre cei mai importanți filosofi europeni din Antichitate și pan] în zilele noastre; mulți ar spune c] a fost cel mai important. El a dus o viat] liniștit] în îndep]rtatul oraș prusac Königsberg (Kaliningradul din fosta Uniune Sovietic]) și a publicat o serie de lucr]ri semnificative în anii maturit]ții. Scrierile sale etice sunt marcate de un atașament necondiționat fâț] de libertatea și demnitatea uman], precum și fâț] de afirmația potrivit c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
originea și destinul omului. În lucrarea să târzie, Religia în]untrul granițelor rațiunii, el consider] c] scripturile creștine sunt o relatare temporal] echivalent] cu „un simbol al moralei”. Interpretarea acestei opere, care i-a adus lui Kant probleme cu cenzură prusac], este foarte complicat]. Totuși, se detașeaz] cu claritate faptul c] el nu reintroduce elementele teologice că fundament al moralei, ci c] mai degrab] își folosește propria teorie moral] pentru a interpreta Scriptură. Dac] filosoful nu s-a întors la respingerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
imaginați, în altă ordine de idei, ce față făcea un mareșal ca Hindemburg, ajuns în 1925 președinte de Reich, văzîndu-l pe Hitler trecînd urcat pe Mercedesul campaniei sale electorale și gesticulînd gata să zboare, el, Hindemburg, format la spiritul laconic prusac. (De reținut, paralela, riscată oarecum, operată de sagacele Alexandru George între gestica exacerbată a lui Hitler și epatanța expresionismului german). Regii noștri au avut, și ei, fără excepție, cultul conciziei și al reticenței. Vi-l imaginați pe Regele Mihai vorbind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Germaniei primește astăzi suprema sancțiune la care se putea aștepta. Prin rostirea republicii americane se lărgește suprafața ei de simțire și coaliției antigermane i se dă un caracter universal. Conștiința umanității ia astfel locul unei solidarități continentale pentru zdrobirea militarismului prusac [...]. Noi nu putem rămâne străini de bucuria ce o inspiră conștiința superioară a națiunii americane. Înseamnă ca o zi mare de sărbătoare intrarea ei în război, deplin convinși că tragedia României prin noul nostru aliat câștigă noblețe și câștigă în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ce poartă urmele adînci ale iobăgiei tardive, prin absența dinamicii capitaliste de anvergură și prin supremația statului asupra societății. Există și cîteva excepții notabile circumscrise zonelor urbane, însă foarte puțin în raport cu restul. Dacă lăsăm deoparte Cehoslovacia dinainte de 1938 și fracțiunea prusacă și saxonă a Germaniei, putem spune că Europa Centrală se definește prin marea sa proximitate față de Europa de Est. Din punct de vedere politic, ea a constituit scena unui "liberalism ratat", după expresia lui Rupnik, adică, de la sfîrșitul secolului al XIX-lea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
infinit, contradictoriu, ca peste tot în Europa și se trage din timpuri îndepărtate. Louis Dumont a arătat că viziunea asupra Statului nu se reduce cîtuși de puțin, dincolo de Rhin, la avertismentele lui Herder sau la ura naziștilor împotriva aristocraticei puteri prusace.223 El remarcă faptul că întîrzierea unificării politice a Germaniei a privat-o pe aceasta de experiența lentei edificări a marilor monarhii centralizate, care au delimitat cu anticipație spațiul suveranității teritoriale a Statelor-Națiune în vestul Eu-ropei. În locul acesteia, germanii au
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
înșelăm. Acest spirit al lumii simbolizează un principiu de autoritate modernă și națională într-o perspectivă revoluționară destul de iacobină, deși Hegel critică legitimitatea poli-tică izvorîtă din contract și din consimțămînt individual, cum preconizează Rousseau sau Fichte.226 El desemnează Statul prusac ce se erijează într-un stil inimitabil în "realitatea pro-priu-zisă a libertății concrete".227 Ori această libertate concretă nu are nici o legătură cu sentimentele poporului sau cu practicile sale culturale. În fond, în Germania se va elabora în secolul al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
despre cei mai lucizi, aceștia au resimțit poate multiplele afinități pe care Ernst Jünger le-a dezvăluit în jurnalul său, în 29 martie 1944: "Ca rasă și prin drept feudal sînt guelf, scria el, în timp ce concepția mea de Stat este prusacă. Totodată, fac parte din națiunea germană și, prin cultură, sînt european, adică cetățean al lumii."230 Această artă de-a încurca lucrurile nu este, din nefericire, la îndemîna tuturor și în concluzie, influența concepției național-culturale trebuie raportată nu atît la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de altă parte, unificarea Germaniei ridică două probleme, ambele religioase: mai întîi, faptul că populațiile protestante consideră că numai Prusia poate fi promotorul viitorului stat național, în timp ce catolicii tind spre Austria; mai tîrziu, după formarea noului imperiu german sub hegemonia prusacă se va isca problema coabitării celor două comunități confesionale. Astfel, sfîșiat între cele două direcții contrarii, național-catolicismul se dă la fund, pentru a reapare mult mai tîrziu sub chipuri diferite. Tot fenomenul religios, care a acționat ca un obstacol, explică
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Stat. S-ar putea însă că a vorbi de imprevizibilitate în cazul germanilor să fie o exagerare, de vreme ce elanul național al societății civile de la început s-a arătat slab și dezarmat în fața ambiției mai curînd expansioniste decît unificatoare a puterii prusace. Visul de unitate este cu siguranță al germanilor. Și mai mare încă este resentimentul acestora, resentiment a cărui sursă este dublă. De multă vreme, clasa mijlocie educată Bildungbürgertum era nemulțumită de faptul că aristocrația și casele regale împart țara prin
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
martie. Popoarele par să triumfe peste tot. La Francfort se inițiază un parlament național alcătuit din dietele diferitelor state ale Confederației germanice. Declarîndu-se constituant acesta anulează Dieta vechii Confederații. La Berlin, Frédérich-Guillaume IV capitulează imediat în fața insurecției, acordînd supușilor săi prusaci dreptul constituirii unei adunări pe baza sufragiului universal, drept compensație pentru insurgenții omorîți de soldații săi. Însă parlamentarii de la Francfort nu știu să profite de acestă ocazie. În curînd vor recade în aceeași greșeală a certurilor dintre austrofili și prusofili
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
imperiale, pe care acesta însă o va respinge cu dispreț. Parlamentul poporului german se va destrăma în iulie, după ce împăratul refractar restabilise ordinea în capitală și dizolvase în decembrie 1848, adunarea democratică acordată în panica revoluțiilor din martie. Hotărîrea statului prusac impresionează în sens invers. Acesta se bazează pe resurse pe care singur și le-a creat după înfrîngerea de la Jena, anume pe reformele drastice efectuate în administrație, armată, învățămînt și societate între 1806 și 1808 sub impulsul miniștrilor care acționează
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de sus", după expresia lui Hardenberg. Dar ei o fac eliberînd țăranii de iobăgie, decretînd înrolarea cu adevărat universală, dînd orașelor consilieri municipali aleși, instaurînd în general un mod de guvernare descentralizat care contrastează cu rigiditatea modelului na-poleonian, făcînd armata prusacă să fie mai "democratică" decît revoluționara armată franceză. Efectele acestei refaceri vor fi întărite pe deasupra de expasiunea economică a Prusiei. Marile bănci devin adevărate puteri, talerul devine moneda de schimb intergermană, iar uniunea vamală Zollverein creată în 1825, în 1836
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
războiului din Crimeea (1855-1856), apoi, cînd acesta ceruse expulzarea Prusiei în timpul războiului din Italia, din 1859. Bismarck cere la rîndul său ca imperiul Vienei să fie expulzat din Confederație, înainte ca războiul propriu-zis să urmeze guerilei diplomatice. În 1866, armata prusacă își zdrobește adversara austriacă la Sadova, obligînd-o să admită că unitatea germană se va face sub egida Berlinului. Drept urmare, Confederația germanică va fi înlocuită în 1867 de o Confederație a Germaniei de Nord, constituită într-un veritabil stat federal, cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ianuarie 1871, în galeria Glaces a palatului Versailles ocupat. Ura francezilor a împietat asupra acestor circumstanțe, dar rațiunile de stat ale lui Bismarck n-au ținut seama de acest sentiment trivial. Națiunea germană unificată politic este opera deliberată a statului prusac și nu produsul comuniunii poporului. Unificarea Italiei se dovedește a fi diferită sub aspectul instrumentării, dar analoagă în ceea ce privește traiectoria, determinată fiind de aportul decisiv al Regatului Piemont-Sar-dinia. Efervescența culturală și ideologică a unei societăți în căutare de identitate colectivă este
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
curînd disprețuită, decăzută la nivelul unei "națiuni de perfizi, lipsiți de rafinament", mai cu seamă după invadarea Belgiei, acțiune ce permite denunțarea "exceselor de neînchipuit". În numărul din 29 august L'Illustration va reprezenta acestă acțiune prin imaginea unui soldat prusac înconjurat de cadavre ale copiilor, pe fondul bisericilor incendiate, cu cizma așezată pe trupul unei fetițe, pătruns de "străvechiul său instinct barbar 302". Pînă în 1916 acesta va fi tonul adoptat de francezi față de Germania. Ca să nu rămînă mai prejos
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
the Eighteenth Century, Har-mond-sworth, Penguin Books, 1983, p.131. 161 M. Mann, "The emergence of modern European national-ism", p.153, în J. A. Hall, I. C. Jarvvie (ed.), Transition to Mod-ernity, Cambridge, Cambridge University Pess, 1992. 162 În 1798, în armata prusacă se mai aflau încă soldați străini în proporție de peste 50 %, iar în 1806, din aproximativ 8 000 de ofițeri, mai mult de 1 000 erau străini. (A. Vagt, A History of Militarism, New York, The Free Press, 1959, p.64-65.) 163
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]