1,976 matches
-
propriul inconștient. Intimitatea autorului devine un spațiu În care acesta jonglează cu datele obiective ale vieții, răsturnând prejudecăți, diminuând complexe. Jurnalul se substituie, adeseori, canapelei psihanalistului 15, loc al investigării unor profunzimi nici măcar bănuite. Reprezentarea spațială a eului, propusă de psihanaliză, a coborât autochestionarea În cele mai ascunse pliuri ale conștiinței. Existentul se subordonează subiectului și subiectivității, iar lumea se comprimă Într-o imagine. Eul, la rândul său, se recompune - după ce fusese pulverizat la contactul, cu exteriorul - printr-o dublă mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Insignifiantul, ca și lucrul prețios au, pentru el, aceeași valoare. Aceeași democratică semnificație. O posibilă explicație a mecanismelor care declanșează nevoia confesiunii se află În dorința de confruntare a scriitorului. O confruntare cu lumea, cu exteriorul, dar și cu ceea ce psihanaliza numește eul idealizat. Nu arareori, individul ajunge să se identifice cu propria-i imagine visată În secret. Nu e vorba de o simplă figură de stil, ci de o imagine reală, construită pas cu pas, de dorință, de acțiune, de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intim are o funcție etică. O funcție lămuritoare. El nu „povestește” doar pentru plăcerea „instruirii”. El poartă În sine, dacă nu o morală, cel puțin o Învățătură. Și, prin aceasta, o apologie 39, comentarii la istoria unui șir de Întâmplări. Psihanaliza vede În atitudinea biografului o repetare a poziției amatorului de artă față de artist și a acestuia față de tatăl său40. Adică admirația și dorința morții. Același lucru se Întâmplă și În jurnalul intim, doar că presiunea acestor contradicții e sporită de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acest trecut, acest proaspăt trecut redevine un prezent - prezentul etern al scrisului. Plasat pe asemenea coordonate, jurnalul intim evoluează Între oglinzi paralele. Între promisiunea unui prezent veșnic și a unui trecut incapabil să-și păstreze tensiunea, dar și demnitatea imuabilității. Psihanaliza a legat scrisul, ca act inocent și direct (deci, ca formă a defulării) de un anumit timp al scriiturii și al credinței În limbaj 64. E un limbaj care-l locuiește, la modul cel mai direct, pe autorul de jurnale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
timp al trăirii, suprapus timpului confesiunii. Dar simpla sa captare, prin Înscrierea datei, nu Înseamnă mare lucru. Măsura timpului, calitatea sa, o dă interpretarea, și nu arbitrara numerotare. Jurnalul intim confirmă o lege - În egală măsură a fizicii și a psihanalizei: există câte un timp pe care-l decupează dorința. Legat Întotdeauna de semnificant, timpul suferă acțiunea declanșatoare a acestuia. Timpul reținut (reținut, „pur și simplu”, spune Daniel Sibony), clipele pietrificate se Însuflețesc sub presiunea semnificantului, adică a obiectului care mărturisește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mass-mediei, respectiv din cele de sociologie și psihologie socială. Plecând de la presupoziția că memoria colectivă este rezultanta unor acțiuni de comunicare nu doar verbalizată rezumarea sa la o simplă suprapunere de memorii individuale nu este suficientă. Folosirea unor termeni din psihanaliză precum traumă, reprimarea/reîntoarcerea amintirii ș.a.m.d. rămâne interesantă, dar s-a dovedit riscantă metodologic 52. Memoria colectivă presupune, în afara amintirilor individuale, existența unor medieri recurente, materializabile, cotidiene, descifrabile fără o specializare anume. Astfel de intermedieri se caracterizează nu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Piaget, 1970: 123). Dacă despre existențialism s-a afirmat "atîtea existențialisme cîți existențialiști", același lucru se poate spune (fără teama de a greși) și despre structuralism atît în ceea ce privește disocierea teorie-metodă cît și variatele domenii abordate (filosofie și antropologie, lingvistică și psihanaliză). Deși majoritatea pozițiilor au fost în favoarea structuralismului metodologic (infra i), nu lipsește nici orientarea "filosofică" (infra ii): i) "Dacă istoria structuralismului este deja lungă, concluzia pe care o tragem de aici nu este că ar fi vorba de o doctrină
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semiotică). 2.4. Antropologia structurală. Claude Lévi-Strauss Într-o interesantă încercare de definire a imaginației semnului, Roland Barthes (L'imagination du signe) distinge trei tipuri de conștiință: conștiința simbolică, verticală, care vede semnul în dimensiunea sa profundă, geologică, studiată de psihanaliză și sociologia simboluri-lor; conștiința paradigmatică, reprezentată de structuralism și avînd drept model fonologia "știința paradigmelor exemplare" și conștiința sintagmatică, orizontală (Școala formaliștilor ruși, Propp în primul rînd). Imaginația paradigmatică sau formală implică o atenție deosebită acordată elementelor recurente, matricei atemporale
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
miturilor bororo din Le cru et le cuit): apă/foc, terestru/celest, viață/ moarte sînt și elemente constitutive ale realității: "Dualitatea, alternanța, opoziția și simetria sînt niște date fundamentale ale realității sociale" (C. Lévi-Strauss, 1949: 175). 2.5. Structuralism și psihanaliză Singurul psihanalist care a reluat în ansamblu opera lui Sigmund Freud și care l-a omagiat pentru coerența direcțiilor propuse și rigoarea travaliului de observație este Jacques Lacan (1901-1981). Dacă Freud a inventat psihologia, Lacan a redescoperit-o, extrăgînd-o dintr-
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și care l-a omagiat pentru coerența direcțiilor propuse și rigoarea travaliului de observație este Jacques Lacan (1901-1981). Dacă Freud a inventat psihologia, Lacan a redescoperit-o, extrăgînd-o dintr-o închidere medicală și restituindu-i dimensiunea unei gîndiri. "Gongora al psihanalizei pour vous servir" cum se autodefinea ironic acest uimitor maestru al stilului abstract (comparat cu Hegel, Mallarmé), Jacques Lacan fascinat de modelul structural al opozițiilor din fonologie și teoriile lui Jakobson și Lévi-Strauss, descrie inconștientul ca limbaj. Inconștientul cristalizează conflictul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Se știe că nesatisfacerea impulsurilor naturale conduce la refularea lor în inconștient, ceea ce pro-voacă manifestări patologice: fobii, obsesii, lapsusuri, discontinuități de limbaj. Simptomele sînt semnificanți a căror semnificație trebuie descifrată, descifrare care este de fapt sarcina psihanalistului. Modelul lingvistic în psihanaliză este legat de teoria lui Jakobson privind metafora și metonimia ca poli fundamentali ai limbajului. Condensarea presupune suprapunerea semnificanților și generează metafore; deplasarea nu mai substituie un termen altuia, ci ia partea drept întreg, elementul drept ansamblu pe baza unei
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este spațiul cenzurat al cărui adevăr poate fi găsit însă în monumente (corpul care semnifică isteria sau nevroza), în documente (amintirile impenetrabile ale copilărie), în urmele care conservă distorsiunile și cărora exegeza psihanalitică le va restabili sensul. Teoria lingvistică a psihanalizei lacaniene se bazează pe două enunțuri complementare: inconștientul este structurat ca un limbaj (de fapt, ca o limbă vorbită și nu ca un limbaj) și inconștientul este discursul celuilalt. Ultimul enunț evidențiază alteritatea, într-o multitudine de sensuri: alt sex
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
omului o astfel de sinteză epistemică, o știință "diagonală" (R. Caillois). Și această știință este semiotica. 2.6. Structuralism și semiotică Semiotica modernă s-a dezvoltat în anii '60 în plină efervescență structuralistă, avînd deci ca domenii de aplicare antropologia, psihanaliza, literatura (Roland Barthes, Sur Racine, 1963, Essais critiques, 1964; Greimas, Du Sens, 1970), fenomenele culturii de masă. De fapt structuralismul începuse să se apropie de semiotică cu reprezentanții Școlii de la Praga (Roman Jakobson, Jan Mukařovsky, Felix Vodiča). "Cei doi termeni
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Tripelt apud Roger Axtell 1993:13). Numeroase discipline au concurat la legitimarea gestualității: antropologia (de la textul fondator al lui Marcel Mauss referitor la "tehnicile corpului" pînă la cercetările lui Leroi Gourhan asupra diacroniei kinezicii sau Marcel Jousse privind antropologia gestului), psihanaliza și fenomenologia (Freud, Merleau-Ponty) prin evidențierea statutului corporalității în instituirea și distribuirea semnificației, științele comunicării și mediologia prin evidențierea spectacularului, look-ului, star-system-ului, altfel spus prin sincretizarea codurilor mobilizate. Gestul este o practică socială (chiar într-o conversație fără vizibilitate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
rezervînd termenului de semn sensul pe care Peirce îl acordă simbolului, fapt ce a creat serioase confuzii; 3. În antropologia imaginarului (G. Durand, M. Eliade), simbolul revelează aspecte profunde ale realului care "sfidează" orice alt mijloc de cunoaștere; 4. În psihanaliză simbolul exprimă (în vis) mecanisme psihice refulate. SINCRETIC Sînt considerate sincretice acele semiotici care utilizează mai multe sisteme de semne (de exemplu teatrul, filmul). SINTAGMĂ (opusă lui paradigmă) Desemnează o combinație de elemente coprezente într-un enunț, definibile pe lîngă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
2. STRUCTURALISM ȘI SEMIOTICĂ .......................................... 39 2.1. Structuralismul. Teorie sau metodă? ......................................... 39 2.2. Noțiunea de structură și demersul structuralist ........................ 41 2.3. Structuralismul european și structuralismul american ............ 45 2.4. Antropologia structurală. Claude Lévi-Strauss ......................... 47 2.5. Structuralism și psihanaliză ...................................................... 53 2.6. Structuralism și semiotică .......................................................... 55 3. FERDINAND DE SAUSSURE ȘI MODELUL DIADIC AL SEMNULUI 59 3.1. Definiția semnului în semiologia lui Saussure .......................... 59 3.2. Dihotomiile saussuriene ............................................................ 61 3.2.1. Limba ca sistem social ............................................................ 62 3
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ce anume l-a împins pe respectivul autor să parodieze acea operă. Inițial cititor, parodistul se orientează spre alegerea unui text anume motivat de un grad mai mult sau mai puțin ostil de identificare cu acesta. Înglobând unele idei din psihanaliza freudiană, Jauss extinde apoi sfera identificării la orice participant la lectura respectivului text. Iar identificarea poate fi, după caz, asociativă, admirativă, simpatetică, kathartică și ironică. În acest punct, studiul se leagă de teoria mai apropiată de noi, propusă de Matei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în: în care naratologia clasică este numai o etapă dintr-o evoluție mai cuprinzătoare a teoriei narative, un stadiu în care adolescenței ei îi urmează o reorientare și o diversificare subdisciplinară, ca reacție la post-structuralism și la orientarea spre studiile psihanalizei , feminismului sau spre studiile culturale . Această ascensiune din istoria alternativă a naratologiei nu e lipsită de consecințe terminologice, pentru că unii specialiști ca David Herman, MarieLaure Ryan, Susan Lanser sau Ansgar Nunning nu încetează să se considere naratologi, în timp ce alții restrâng
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
of Mount Rushmore: Collective Portraiture and Participatory National Heritage de Alison Booth sau Genre and History in Narrative Theory: The Problem of Retrospective Distance in David Copperfield and Bleack House de Alison Case. Narațiunea este cercetată în conexiunile ei cu psihanaliza de Laura Mulvey în Visual Pleasure and Narrative Cinema și Afterthoughts on Visual Pleasure and Narrative Inspired by Duel in the Sun și cu feminismul de Susan Snaider Lanser în Toward a Feminist Narratology, Nilli Diengott în Narratology and Feminism
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
în procesul comunicării muzicale. În Cyberage Narratology: Computers, Metaphor and Narrative Marie-Laure Ryan observă că începând cu anii șaizeci naratologia și-a extins în mod constant domeniul de aplicare prin împrumuturi conceptuale din gramatica tradițională și transformațională, din optică, cinematografie, psihanaliză, semantică, teoria jocurilor, teoria socială, și feminism. Ea propune extinderea repertoriului metaforic al naratologiei la cybercultură și tehnologie informatică pe care le consideră domenii aflate în relație cu vitalitatea și capacitatea de a-și comercializa ideile și de a-și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
și verbele, din gramatica transformațională structura de adâncime, structura de suprafață și transformările, din geometrie figurile și careul semiotic, din optică punctul de vedere și focalizarea, din artele vizuale încadrarea, din topologie spațiul narațiunii, spațiul discursului, domeniile și limitele, din psihanaliză, dorința și seducția, din matematică, sistemele haotice și din filosofia limbajului și semantica formală, lumile posibile. Cyberage Narratology arată că problema legitimității metaforei a creat o ruptură între naratologia descriptiv formală, inspirată de analiza discursului și științele cognitive și discursul
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
în: în care naratologia clasică este numai o etapă dintr-o evoluție mai cuprinzătoare a teoriei narative, un stadiu în care adolescenței ei îi urmează o reorientare și o diversificare subdisciplinară, ca reacție la post-structuralism și la orientarea spre studiile psihanalizei , feminismului sau spre studiile culturale . Această ascensiune din istoria alternativă a naratologiei nu e lipsită de consecințe terminologice, pentru că unii specialiști ca David Herman, MarieLaure Ryan, Susan Lanser sau Ansgar Nunning nu încetează să se considere naratologi, în timp ce alții restrâng
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
of Mount Rushmore: Collective Portraiture and Participatory National Heritage de Alison Booth sau Genre and History in Narrative Theory: The Problem of Retrospective Distance in David Copperfield and Bleack House de Alison Case. Narațiunea este cercetată în conexiunile ei cu psihanaliza de Laura Mulvey în Visual Pleasure and Narrative Cinema și Afterthoughts on Visual Pleasure and Narrative Inspired by Duel in the Sun și cu feminismul de Susan Snaider Lanser în Toward a Feminist Narratology, Nilli Diengott în Narratology and Feminism
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
în procesul comunicării muzicale. În Cyberage Narratology: Computers, Metaphor and Narrative Marie-Laure Ryan observă că începând cu anii șaizeci naratologia și-a extins în mod constant domeniul de aplicare prin împrumuturi conceptuale din gramatica tradițională și transformațională, din optică, cinematografie, psihanaliză, semantică, teoria jocurilor, teoria socială, și feminism. Ea propune extinderea repertoriului metaforic al naratologiei la cybercultură și tehnologie informatică pe care le consideră domenii aflate în relație cu vitalitatea și capacitatea de a-și comercializa ideile și de a-și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
și verbele, din gramatica transformațională structura de adâncime, structura de suprafață și transformările, din geometrie figurile și careul semiotic, din optică punctul de vedere și focalizarea, din artele vizuale încadrarea, din topologie spațiul narațiunii, spațiul discursului, domeniile și limitele, din psihanaliză, dorința și seducția, din matematică, sistemele haotice și din filosofia limbajului și semantica formală, lumile posibile. Cyberage Narratology arată că problema legitimității metaforei a creat o ruptură între naratologia descriptiv formală, inspirată de analiza discursului și științele cognitive și discursul
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]