3,301 matches
-
el însuși nu pare să fie la curent cu adevărata sa identitate. În circumstanțele actuale, nici o identificare nu este posibilă. ― Și deci în circumstanțele actuale, zise grăsunul cu un ton definitiv, nu pot decât să sugerez o următoare vizită la psihiatru, domnule Gosseyn. Fără nici o îndoială, locul dumneavoastră nu este aici. Un minut mai târziu, Gosseyn era pe coridor. Un gând, un singur gând îi apăsa creierul ca un bloc de gheață. Ajunse în camera sa și ceru un număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
veți afla că nu pot să vă spun mai mult. ― Dar ce puteți totuși să-mi spuneți, întrebă Gosseyn. ― Că toate acestea vă privesc în modul cel mai direct, dar eu nu pot rezolva problema. Doresc să vă adresați unui psihiatru pentru a vi se face o fotografie a cortexului. Am unele impresii, în legătură cu creierul dumneavoastră, dar nu reușesc să le precizez. Și acum, gata. La revedere, pe mâine. Poarta se redeschise automat cu un clinchet. Gosseyn ieși în coridor, ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
metru Bo. Se putea vedea modul de articulare al brațului de plastic cu cușca artificială care îi acoperea toracele și faptul că chipul lui putea exprima tulburarea. mormăi: ― Ce noroc am avut că nu l-am lăsat să ajungă la psihiatrul acela. Am dat lovitura la momentul potrivit, chiar la început, Michael Hardie părea enervat: ― Ce tot vorbești acolo? Nu uita că ocup actuala funcție datorită numai abilității tale de a controla jocurile Mașinii. Eu personal n-am ajuns vreodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu au efecte ulterioare imediate." Gosseyn se opri asupra acestui pasaj. Fără să caute în mod special, ceva, dăduse în sfârșit peste ceva concret, logic, care se putea raporta la . X, înfiorătorul mutilat, al cărui ego se dezvoltase anormal, fără ca psihiatrii ― a căror datorie este de a supraveghea pe indivizii periculoși ― să-și fi putut da seama. În dimineața următoare, Gosseyn se trezi tot într-o casă tăcută. Coborî din pat, uimit că nu a fost încă descoperit, se decise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un alt țel mai urgent. Dar, pe viitor, Prescott putea fi foarte important pentru el. Pe cât posibil trebuia să și-l țină aproape pe acest galactic convertit la non-A. În câteva cuvinte, Gosseyn îi explică ce îl frământă: ― Un psihiatru, și încă nu unul din cei pe care i-am cunoscut deja, este în mod evident primul om de care am nevoie. Nimic nu-i mai important decât să descopăr ce îi sperie pe toți în capul meu. ― Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în timp ce intra, cu o căutătură atât de pătrunzătoare, cum acesta din urmă nu mai în-tîlnise. Era mult prea inteligent ca să busculeze această primă și importantă perioadă de luare de contact. Minutele următoare puteau economisi în viitor ore întregi de întârziere. Psihiatrul nu-și pierdu vremea. Imediat după ce Gosseyn îi explică obiectul vizitei, dispăru în laboratorul său și reapăru aproape imediat înarmat cu un mic detector de minciuni. ― Domnule Gosseyn ― zise el ― nici un venusian și nici un adept cât de cât instruit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
le implică această situație. Îi trebui ceva vreme lui Gosseyn ca să accepte această afirmație, ca să se poată concentra și să mențină totuși în atenția sa, undeva, în planul al doilea, ideea pericolului exterior. ― Ce posezi dumneata în cutia craniană ― începu psihiatrul ― nu este un al doilea creier, prin asta înțelegându-se un potențial de inteligență superior. Așa ceva e imposibil. Creierul uman, cel care a creat Mașina jocurilor și alte dispozitive electronice sau mecanice similare, nu are ― nici măcar teoretic ― un echivalent intelectual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ceva mai mult decât un om. Și acest sentiment rămăsese. Căci este omenesc să te mândrești cu calitățile fizice și psihice cu care ai fost înzestrat datorită șansei la naștere. Dar în ceea ce privește restul, respectiv dezvoltarea lui ulterioară, asta necesită timp. Psihiatrul continuă: ― Dumneata ești un veritabil mutant ― omul care va succeda omului ― și dacă aș fi pus să aleg între dumneata și distrugerea unei civilizații pașnice cu ajutorul acelei armate galactice, fii sigur că pe tine te-aș alege. Ba mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îi veneau totuși lui Kair. Prudența îndemna să fie purtați chiar pantofii în care era montat indicatorul de poziție. În ceea ce privește vocea lui Prescott, imitarea acesteia nu părea să pună probleme deosebite. Asemenea tuturor oratorilor cu experiență, cum sunt toți venusienii, psihiatrul avea un control complet asupra cavităților de rezonanță ale corpului și ale capului. Cu amintirea proaspătă a timbrului vocii lui Prescott și cu Gosseyn alături pentru corectarea detaliilor, în mai puțin de 3 minute reuși o bună imitație, inclusiv o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
oameni afară și că au primit ordin să vă urmărească, nu să vă aresteze. Eu ar fi trebuit să ies cam acum și să le spun că totul merge bine. Parola este: Venus. Gosseyn îi făcu un semn cu capul psihiatrului: ― O.K. doctore. Te aștept aici cinci minute. Dacă nu te-ntorci, trec peste orice slăbiciune și-i trântesc lui Prescott un glonț în cap. Doctorul râse fără veselie. ― N-ar fi rău atunci să stau pe-afară vreo șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
acestui al doilea creier sunt ca și nule. Ori, tocmai asta voiam și noi să știm. Era straniu să-l asculte vorbind, și în același timp, să și-l închipuie pe doctorul Kair în ceața dinaintea zorilor. Ceasul arăta că psihiatrul lipsește de numai două minute. ― Patru minute ― zise Gosseyn. Se simțea cuprins de neliniște. Dacă exista vreun punct slab care să cedeze în mintea lui Prescott, apoi asta trebuia să se producă cât mai repede. Se aplecă spre el nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
înainte de a ieși din oraș. Cinci minute mai târziu, erau afară. Gosseyn privi ceața groasă și se simți inundat de o mare bucurie. Scăpau cu adevărat. 18 Gosseyn se instală comod în fotoliu și-l privi pe dr. Kair, ochii psihiatrului erau deschiși, dar el părea că este gata să ațipească. Îi zise: ― Doctore, cum este pe Venus? Orașele de exemplu. Doctorul își întoarse capul să-l privească, corpul rămânându-i nemișcat. ― Ee! Seamănă mult cu cele de pe Pământ, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pentru una și aceeași personalitate? ― Intenționam să mă gândesc la asta mâine dimineață ― răspunse doctorul Kair cu o voce puțin obosită. ― Gândi-ți-vă acum. Și Gosseyn insistă: ― Există vreo explicație conform științei sistemului nostru solar? ― Nu, după câte știu. Psihiatrul se posomorî. ― Nici nu intră în discuție, Gosseyn. Dumneata ai pus degetul pe rană. Cine ar fi putut descoperi așa ceva, absolut revoluționar? Nu mă îndoiesc că în sistemul solar s-au întreprins unele experiențe importante de către unii biologi cultivați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aș mobiliza pe oameni la luptă.. Forța adepților non-A n-a fost încă supusă la încercarea unui conflict, dar sunt convins că aceștia s-ar comporta corespunzător. După câteva minute lungi de tăcere, Gosseyn redeschise discuția: ― Unde mergem, doctore? Psihiatrul păru că se trezește cu adevărat pentru prima dată. ― Știu o cabană într-un cotlon uitat de lume, undeva pe malul Lacului Superior, unde am petrecut câteva luni acum doi ani. Mi s-a părut un loc atât de potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu s-ar fi petrecut deloc așa. Își imagină refugiul doctorului Kair. Nu departe probabil se afla ori vreun sat, ori câteva ferme sau căsuțe de pescari. Acum trei ani, cu gândurile în altă parte, absorbit de problemele sale științifice, psihiatrul, propabil că nici nu luase în seamă toate aceste anexe ale singurătății pe care și-o dorea. În mod sigur își continuase lecturile, plimbările meditative pe prundișurile plajelor pustii, iar oamenii întâlniți întâmplător rămăseseră niște simple siluete, cărora nu merii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
este indicat să vină cu o navă spațială. Însă... Cineva ciocăni la ușa care se deschise: în prag apăru dr. Kair urmat de Crang. Cu un semn Thorson îi indică să intre și Gosseyn, ridicat în picioare strânse tăcut mâna psihiatrului. Îl auzi pe Thorson și pe Crang schimbând câteva fraze în șoapte. Apoi uriașul se îndreptă către ușă. ― Vă las pe tustrei să puneți la punct detaliile după cum credeți voi că e mai bine. Crang m-a informat că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui Thorson, dar și-l juca cu prea multă duritate. Gosseyn se hotărî să nu-l întrebe nimic de Patricia Hardie. Cel puțin, nu acum. Îl văzu pe dr. Kair ridicându-se: ― N-are rost să mai pierdem timpul ― zise psihiatrul. Am înțeles că tehnicienii galactici au amenajat pentru dumneata o sală specială. Antrenamentul nu va prezenta dificultăți având în vedere tot materialul pe care l-au adus aici. Clătină din cap plin de uimire. ― Nici acum nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vrut, tot n-ar fi putut să se pună la unison cu acești extratereștri. Pulsațiile astea ritmice ascundeau toate nuanțele posibile ale rațiunii și ale demenței. Trebuia să capteze doar undele care ar fi apărut ca "normale" în graficul unui psihiatru. Aparatul le proiecta pe o rază de lumină care, la rândul ei se reflectă direct pe imagine. Făptura din spatele imaginii nu părea afectată de aceste schimbări. Dar, neașteptându-se la rezultate tangibile, Grosvenor nu era dezamăgit. Era încredințat că rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele"). După cum se poate deduce, legiuitorul obligă specialiștii psiholog și psihiatru să stabilească post-actum discernământul prin diagnosticarea capacității psihofizice sub aspect intelectual și volutiv, a făptuitorului din timpul comiterii faptei. În urma analizei anterioare se ridică întrebarea inevitabilă: care sunt elementele caracteristice și diferențiatoare ale personalității infractorului în raport cu personalitatea unui neinfractor? Numeroase
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
un om, ascultând doar de sentimente nobile și generoase, se aruncă în mijlocul pericolului, se expune la o moarte inevitabilă și-și sacrifică de bună voie viața, pentru a respecta legile, pentru a-și păstra credința, pentru salvarea țării sale". Totuși, psihiatrii nu neaga existenta suicidului numit normal. Pentru H.Ey (1950), "suicidul constituie reacția antisocială cea mai frecventă în patologia mentală"; "comportamentul suicidar adevărat este un act în care individul își dorește moartea pentru moarte" (apud, Dragomirescu, 1990, p. 206). Achile
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de autoritatea responsabila; * prezența disimulării la multe din cazuri, datorita acreditării sociale negative, suicidul realizandu-se într-un mod mascat, fiind deseori înregistrat ca un accident. Pentru aceste motive statisticile oficiale par să subestimeze rata adevarată a suicidului. În general, psihiatrii susțin un număr de patru ori mai mare de suicid decât afirma procurorii. Printre persoanele ale căror decese sunt inregistrate ca accidente, multe suferiseră anterior de depresie sau de dependență de medicamente sau alcool, prezentând astfel asemănări cu cei care
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
unei supradoze. Alții care au intenționat să moară sunt readuși la viață. Mai mult, numeroase persoane sunt ambivalente în acele momente, nesigure dacă doresc să moară sau să traiască. Suicidul a fost și este considerat de mulți autori, în special psihiatri, ca fiind o conduită patologică. Observațiile noastre ne-au condus la supoziția raționalității acestui act în marea parte a cazurilor. De aceea, considerăm importantă, din acest punct de vedere, împărțirea suicidului în doua grupe: • suicidul rațional, nepatologic, numit de către unii
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
să pun cap la cap amintirile vii, înainte ca furtuna pe care o aștept să măture și să purifice totul, pentru a înțelege cum a început (s-o numesc boală? ruptură? soartă? Dinu i-a zis o dată schizofrenie, întrucît ca psihiatru nu vroia să opereze cu noțiuni aproximative, dar nu-mi place cuvântul, sună prea brutal, și nici nu știu dacă e întrutotul exact) și cînd? pricina care m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afișez
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orice calitate și îmi plângeam în gura mare defectele. Și ce simplu au mers apoi toate! Doctorii se emoționau și roșeau de plăcere de câte ori le arătam profundul meu respect și marea mea admirație. Bieții de ei. Cât erau ei de psihiatri n-au rezistat lingușirilor unui băiețandru. În scurtă vreme i-am cucerit și nu mai conteneau să se minuneze: "Și ce bine desenează, altul în locul lui și-ar fi luat nasul la purtare". Noroc că tata nu mă mai căuta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aveam uneori, cărora li se adăuga ulcerul, prea dependent de medici ca să-i pot iubi. Când apelam la ei, o făceam cu un resentiment aproape, de parcă ei erau vinovați că le ceream ajutorul. De Dinu însă mă simțeam atras. Era psihiatru ― deși la azil nu lucra în specialitate, trata bătrânii pentru toate, reumatism, dezinterie, gută, boli de circulație sau dureri de șale ― iar problemele legate de domeniul său mă interesau mai mult decât altele. În plus, sau mai ales, Dinu era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]