3,405 matches
-
lor de relaționare cu instituția de învățământ au fost prezentate în consistente studii de sociologia școlii, dintre care amintim doar câteva: Adrian Neculau, Memoria pierdută. Eseuri de psihologia schimbării, Editura Polirom, Iași, 1999, pp. 15-24; Adrian Neculau, Gilles Ferréol, Aspecte psihosociale ale sărăciei, Editura Polirom, Iași, 1999, pp. 29-30, 46-48; Adrian Miroiu (coord.), Învățământul românesc astăzi. Studiu de diagnoză, Editura Polirom, Iași, 1998, pp. 30-32. 6 Vezi Alina Mungiu Pippidi, Românii după '89. Istoria unei neînțelegeri, Editura Humanitas, București, 1995, pp.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
adaptare foarte rapidă la situații noi, un părinte depășit de stress-ul cotidian căruia trebuie să-i facă față sau fără abilitatea de a se confrunta cu greutățile, este o problemă frecventă deloc neglijabilă care determină expunerea propriului copil la risc psihosocial. Acest risc poate avea ca și consecință renunțarea la rolul de părinte sau continuarea menținerii acestui rol însoțit de comportamente care pot pune în pericol sănătatea fizică și psihică a copiilor lor. Nu înseamnă că în lumea modernă ne iubim
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
să facă față problemelor sale și a găsit modalitatea de a compensa propriile neajunsuri pe care le are. În plus, va crește cu convingerea că poate fi iubit, chiar dacă greșește. Deoarece ADHD-ul este o boală neurologică cu mari implicații psihosociale strategia de abordare cea mai potrivită presupune o colaborare Între profesioniști, părinți și personalul didactic.
TULBURAREA HIPERCHINETICĂ LA COPII ŞI METODE DE INTERVENȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ionel-Daniel RĂDUIANU, Elena-Alina RĂDUIANU,Simona-Elena GAVRILEȚ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2190]
-
a învăța continuu și a învăța cum să devii (să gândești, să simți, să acționezi în perspectivă), • însușirea și aplicarea metodelor și procedeelor specifice, • afirmarea examenului de conștiință. Raportul educație-autoeducație evoluează în funcție de vârstă, de condițiile în care are loc maturizarea psihosocială, pedagogică, de gradul de implicare în experiențe explicite variate de autoeducație sprijinită. Dar cele două vârste de mijloc sunt esențiale în schimbarea priorităților: autoeducația începe odată cu educația, crește în importanță și afirmare, pe măsura consolidării educației de bază, încât în
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în depășirea momentelor critice, în sugerarea de noi soluții și procedee, în oferirea de modele variate, în facilitarea condițiilor pedagogice de afirmare, în obiectivizarea aprecierilor, în corectarea unor sechele sau efecte ale greșelilor educative anterioare sau în reeducarea pentru recuperarea psihosocială (în cazul problemelor delincvenței juvenile) ș.a. În acest context, autocunoașterea nu este scop în sine, ci mijloc, condiție pentru autoeducație, o pregătește, o însoțește și apoi o evaluează. Dar trebuie să fie obiectivă, raportată la context și situație, la rezultatele
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acest sens, unii autori (apud Zlate, 2004) afirmă că în fapt leadershipul a fost înaintea managementului, pentru că a fost interesul pentru activitatea de conducere și pentru persoana care o realizează liderul, de unde numeroase studii privind specificul conducerii efective, bazele ei psihosociale, teorii și modele de conducere efectivă, stiluri, dificultăți. Abia la începutul secolului XX, în economie, sociologie, psihologie apare și noțiunea de management, care tinde să o acopere și pe cea de leadership (conducere efectivă, practică), mai ales în domeniul economic
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
calitate, performanță. Față de aceasta, educații formulează "atitudini de așteptare", expectanțe care devin apoi, prin cunoașterea lor, impulsuri pentru proiectarea îndeplinirii și autocorectării comportamentului efectiv de rol. Pentru că primesc și ei atribuții, sarcini în clasă, atunci sunt afirmate și alte roluri psihosociale ale educatorului: de stimulare, de încurajare, de ajutor, de ofertă procedurală și de modele mai eficiente, de consiliere, îndrumare. În raport cu obiectivele propuse și cu problematica realizării lor, literatura pedagogică identifică numeroase roluri ale profesorului, utilizându-se criterii din acest context
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
proiectul elaborat în contextul real al clasei? ș.a Eficiența activității educatorului ca manager și lider în clasă nu este atinsă fără a face apel intensiv la comunicare, la colaborare cu educații, care este o problemă amplu studiată în plan psihosocial, pentru efectele pedagogice. Prin poziția sa de lider efectiv în clasă, educatorul trece de la autoritatea clasică la cooperarea și îndrumarea cooperării cu și între educați în procesul instruirii. Și cercetări tematice actuale evidențiază noi roluri pentru acesta (Krovetz și Arriaza
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și colaborare, implicarea educaților înșiși în activitatea de conducere a activizării lor. Acest aspect este denumit în literatura temei management participativ (Zlate, 2004), pentru a marca diferența între managementul clasic (teoria X) și cel modern (teoria Y), în problematica relațiilor psihosociale în activitate, în luarea deciziilor privind precizarea și realizarea obiectivelor proiectate, prin coparticipare. A) Esența managementului participativ, ca punte de trecere către leadership, arată acceptarea, împărtășirea ideilor, aspirațiilor, strategiilor, relațiilor la nivelul grupului, care devin motive pentru implicarea în acțiunile
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
necesare, formularea de variante, alegerea variantei optime, urmărirea aplicării, evaluarea rezultatelor), • normative (prin precizarea cerințelor și regulilor de respectat în participare sau implicare pentru a nu deregla, dăuna procesului didactic), • psihologice (prin cunoașterea și antrenarea, stimularea sau corectarea trăsăturilor implicate), • psihosociale (prin identificarea elementelor care motivează implicarea mentalitatea, atitudinea, interesul, creativitatea, responsabilitatea, comunicarea, cooperarea, motivația, trăirea satisfacțiilor/insatisfacțiilor). Managementul participativ este enumerat printre metodele manageriale, dar este considerat mai mult chiar "o stare de spirit" actuală, pentru că implică atât pe educatorul-manager
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
succes, • îi implică în conceperea de proiecte ale acțiunilor, • îi stimulează în căutarea de aplicații și variante de soluționare, • provoacă formularea de ipoteze, • le stimulează interpretările proprii, • îi antrenează direct în evaluare și reglare, • prevede un context/mediu pedagogic și psihosocial adecvat afirmării elevilor, • le stimulează conștientizarea motivației și a acțiunii disciplinate, • facilitează valorificarea și corelarea cu experiențe nonformale și informale, • le antrenează metacogniția, reflecția. 8.4. Paradigma autorității versus paradigma libertății în leadershipul educațional Autoritatea este un concept central în
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
constructivistă, • a reconsiderării stilului educatorului ca urmare a efectelor asupra educaților, • a utilizării feedbackului, • a accentuării pregătirii acestora pentru adaptarea și integrarea socio-morală, nu numai pentru dezvoltarea cognitiv-intelectuală. În plan pedagogic, dincolo de exagerările nondirectiviste, cu tentă mai ales de terapeutică psihosocială, autoritatea și libertatea trebuie interpretate prin prisma conștientizării responsabilității fiecăruia dintre parteneri în realizarea obiectivelor educative, formative. În căutarea fundamentării asupra nevoii acestei echilibrări în interacțiunea educator-educați, ca esență a educației însăși, ca influență a educatorului asupra educatului care se
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
care respectă normele, iar pe de altă parte, ea este locul unde se manifestă factorii care generează comportamentul predelincvent. Școala trebuie să formeze la copil abilități multilaterale, de aceea este necesar ca ea sa devină un factor important În viața psihosocială a copilului. Cunoașterea identității elevului și tratarea diferențiată constuie premiza prevenirii eșcului școlar și devierilor de comportament. Bineînțeles că acest lucru se face mai greu fără susținerea apropiaților copiilor fie că este familia, prietenii sau colegii. Întotdeauna s-a afirmat
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
În căutarea soluțiilor, să Înlocuiască metodele autoritariste, de control, bazat pe supunere, cu cele stimulativ participative, bazate pe implicarea, angajarea, motivarea și automotivarea subiecților educaționali. Managementul educațional, implicit al clasei de elevi parcurge etape similare cu managementul economic, social, psihologic, psihosocial. Conducerea individuală, a unui singur lider este treptat Înlocuită cu managementul colectiv, la nivelul clasei de elevi. Un profesor modern trebuie să aibă seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat În comportamentul elevilor, curajul de a schimba ceea ce
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
California Press, Berkeley. 125. Schimmelfenning, F.; Sedelmeier, U. (coord.) (2005), The Politics of European Union Enlargement Theoretiocal approaches, Londra/New York. 126. Schutz, A. (1967), The phenomenology of the social world, Northwestern University Press, Evanston. 127. Șoitu, L. C., Copilul instituționalizat perspective psihosociale, în Neamțu, G. (coord.) (2003), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, pp. 795-828. 128. Șoitu, C. T. (2005), Copilul institutionalizat, Ed. Universității Al.I.Cuza, Iași. 129. Schwartz, S.H.; Huismans, S. (1995), Value priorities and religiosity in four Western religions
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
tehnologie și realitate devin fluide. Din potențialități, aceste euri latente devin identități alternative exprimate simultan sau succesiv în comunitățile virtuale la care participă subiecții. În măsura în care individul poate experimenta diferite laturi ale personalității și identităților sale potențiale, comunitățile virtuale devin laboratoare psihosociale în care se creează și se testează modalități de autoprezentare, identități alternative ale aceleiași persoane, biografii virtuale sau pattern-uri de comunicare. Turkle (1995, apud Williams, 2006) a studiat modul în care indivizii pot ajunge la un nivel superior de
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
cu un minimum de abilități și experiență în spațiul virtual poate obține informații despre aceștia. Pe de altă parte, dat fiind că informațiile cu privire la cercetarea în diverse domenii sunt accesibile oricui, subiecții nu mai sunt ignoranți cu privire la multe dintre fenomenele psihosociale sau metodele de cercetare actuale. Aceasta face ca, în condițiile actuale, observația naturală sau experimente de tipul celor realizate de Milgram sau Zimbardo, care au împins granițele etice ale cercetării experimentale, să fie mult mai dificil sau chiar imposibil de
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
față de comunitate așa cum au fost ele preluate de la generațiile anterioare cu atitudinea critică rezultată din propriile experiențe în interiorul și în afara comunității. Atașamentul membrilor față de comunitatea religioasă locală rezultă într-o mare măsură din procesul de integrare a acestora în mediul psihosocial și religios pe care îl oferă comunitatea. Măsura în care membrii se identifică cu idealurile, obiectivele și misiunea comunității reprezintă un bun predictor al evoluției lor ulterioare în cadrul grupului. Cei mai mulți (57,49%) dintre subiecții participanți la studiu declară că se
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
pus în evidență caracterul social al educației (ca fapt obiectiv), înțeleasă ca proces de socializare. c) Etapa didacticii postmoderne de tip curricular evidențiază interdependența celor trei funcții principale ale procesului de învățământ (predare-învățare și evaluare), acesta fiind interpretat dintro perspectivă psihosocială. Contribuții importante au adus Piaget, Vâgotski, Leontiev, Galperin, Gagné, Bruner, Ausubel și Robinson, psihologia cognitivă, psihologia socială genetică etc. INTRODUCERE 2. Citate „Școala este laboratorul umanității, unde se fasonează omul din punct de vedere rațional și spiritual”. (J. A. Comenius
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
clase și lecții (Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2003, pp. 53-54): - aspectul livresc al instruirii și ignorarea rolului experienței proprii de cunoaștere a elevului; - lipsa de adecvare la particularitățile individuale ale elevilor, toți desfășurând aceeași activitate; - autoritarismul relației profesor-elev și climatul psihosocial necorespunzător generat; - rigiditatea sistemului de promovare; indiferent de aptitudini și performanțe, elevii trebuie să parcurgă în același ritm toate etapele procesului de formare; - caracterul ,,pasiv” al metodelor de instruire și educare; în centrul activității e profesorul care expune cunoștințele; elevul
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
echilibru între probele orale și scrise; - promovarea metodelor alternative; - realizarea concordanței dintre procedurile de evaluare și obiective, conținuturi; - formarea și dezvoltarea competenței docimologice a cadrelor didactice; - dezvoltarea metodologiilor de evaluare specifice examenelor de admitere și certificare în învățământ; - optimizarea climatului psihosocial în care se realizează evaluarea; - eliminarea factorilor perturbatori și limitarea distorsiunilor în notare; - centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive și nesancționarea în permanență a celor negative; - transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în evaluare, prin autoevaluare, interevaluare EVALUARE 1
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
aspectele prezentate mai sus, această cercetare își propune să descopere particularitățile stilului managerial în unitățile școlare preuniversitare, precum și măsura în care anumite stiluri de conducere sunt mai prezente în acest tip de organizații și se asociază cu un anumit climat psihosocial și sistem motivațional. CAPITOLUL 1. PROCESE ȘI RELAȚII DE MANAGEMENT Motto: ,,Managementul este procesul prin care se asigură aplicarea în practică a programului și obiectivelor organizației respective.” (John C. Maxwell) 1.1. Managementul între artă - știință - profesie Deși conducerea a
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
potrivit sau nu pentru organizație. Dacă oamenii nu fac ceea ce trebuie să facă sunt aplicate sancțiuni informale și sunt exercitate presiuni din partea colegilor. Structura informală se dezvoltă și evoluează odată cu înființarea și evoluția organizației, și este impusă de: - trebuințele psihosociale ale personalului: nevoia de afiliere, de afecțiune, de prestigiu, de stabilitate, de informare. - caracteristicile tipologice ale organizației - dimensiunea, dispersia teritorială, diversitatea tehnologiilor utilizate, tipul de structură formală, stilul de management. - mediul extern agitat, reactiv, turbulent, în continuă schimbare poate afecta
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
structuri - formală, reprezentată grafic prin organigramă, și informală, reprezentată prin sociogramă - și studierea acestora a dus la elaborarea conceptului de dualism organizațional. Compararea organigramei cu sociograma face posibilă stabilirea tipurilor de legături între grupurile și subgrupurile organizației, identificarea nivelului climatului psihosocial, coeziunii și a altor aspecte importante pentru buna desfășurare a activității acesteia. Între structura formală și cea informală există o strânsă legătură determinată de faptul că: - se constituie în cadrul aceleiași organizații, elementul uman inclus fiind același; - constituie elemente esențiale în
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
primirea feed-back- ului; − emitentul și receptorul să comunice în perspectivă cel puțin la fel de bine; − cei ce comunică trebuie să fie siguri pe suportul comunicării. Comunicarea eficientă dintre manageri și subordonați sau subordonați și manageri asigură motivarea personalului și asigurarea climatului psihosocial organizațional. CAPITOLUL 4. DECIZIE ȘI STIL MANAGERIAL Motto: Un conducător este cel care știe drumul, merge pe drum și arată drumul” ( John Maxwell) 4.1. Profilul psiho-socio-profesional al managerului În ultimii ani, se fac din ce în ce mai auzite
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]