3,265 matches
-
încurajează o scădere a anxietății și, în consecință, a simptomatologiei (Glover, 1931, pp. 397-411). În perioada de după al doilea război mondial, terapia de susținere a fost însă eclipsată de entuziasmul pentru metoda psihanalizei, iar în cadrul programelor psihiatrice ale anilor ’50 psihoterapia era considerată de specialiști ca fiind, de fapt, psihanaliza. Astfel, orientarea modernă și psihodinamică a terapiei de susținere a început odată cu aplicarea teoriei structurale psihanalitice în domeniul tratamentelor de susținere. Merton Gill prezintă trei principii de bază ale terapiei de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
clinică în urma tratamentelor tradiționale și, astfel, a sugerat introducerea metodelor de susținere. Tehnicile recomandate de Knight sunt: inspirația, încurajarea, sugestia, persuasiunea, consilierea, reeducarea și evitarea conștientă a intervențiilor sau interpretărilor de explorare (Knight, 1954). Totuși, primul autor care abordează subiectul psihoterapiei de susținere, în mod exclusiv, este David Werman (Werman, 1984). Acesta consideră că în cadrul terapiei de susținere se lucrează doar cu materialul conștient și preconștient, evitându-se regresia. Terapia de susținere are ca scop ajutorarea individului ce trece printr-o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de cadre medicale specializate este foarte redus. Un factor suplimentar care reduce recurgerea la tratament este incriminarea deținerii ilicite de droguri pentru consum propriu. Obiectiv: Dezvoltarea și creșterea calității serviciilor de tratament prin dezintoxicare (substitutivă și nonsubstitutivă), menținere, consiliere și psihoterapie, astfel încât până la sfârșitul anului 2005, toate persoanele care se adresează unor unități medicale acreditate să aibă acces la servicii adecvate. Activitățile pentru acest obiectiv se regăsesc în Planul de acțiune în vederea implementării Strategiei Naționale Antidrog 2003-2004. 3. Supravegherea evoluției infecției
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de cocaină, nu există nici o speranță pentru un tratament eficient dacă pacientul consumă droguri (p. 110). Intervențiile specifice de tratament fac obiectul de analiză al capitolului 10: modelul BRENDA, terapia cognitiv-comportamentală, terapia de familie, terapia de stimulare motivațională, prevenirea recăderii, psihoterapia expresiv-suportivă, intervenții specifice în comunitatea terapeutică. Un capitol distinct (capitolul 11) este destinat „Prevenirii consumului de droguri la adolescenți”; tipurile de prevenții se referă la diseminarea informațiilor, educația afectivă, antrenarea abilităților de rezistență, antrenarea abilităților personale și sociale. Capitolul 12
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Măsura supravegherii specializate constă în menținerea copilului în familia sa, sub condiția respectării de către acesta a unor obligații, cum ar fi: a) frecventarea cursurilor școlare; b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi; c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie; d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane. (2) În cazul în care menținerea în familie nu este posibilă sau atunci când copilul nu își îndeplinește obligațiile stabilite prin măsura supravegherii specializate, comisia pentru
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
behavioral and societal influences, National Academy Press, Washington, D.C. McDaniel, H.S., Hepworth, J., Doherty, W.J., 1996, „Terapia medicală a familiei - o abordare bio-psiho-socială a familiilor cu probleme de sănătate” în S. McDaniel, J. Hepworth, W.J. Dohertz, V. Mihăescu, Psihoterapia ca sistem, Editura Polirom, Iași. Mihăilescu, Ioan, 1995, „Politici sociale în domeniul populației și familiei”, Elena Zamfir, Cătălin Zamfir (coord.), în Politici sociale. România în context european, Editura Alternative, București. Minuchin, Salvador, Fishman, Charles, 1981, Family Therapy Techniques, Harvard University
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
sociale în domeniul populației și familiei”, Elena Zamfir, Cătălin Zamfir (coord.), în Politici sociale. România în context european, Editura Alternative, București. Minuchin, Salvador, Fishman, Charles, 1981, Family Therapy Techniques, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts. Minulescu, Mihaela, 2002, „Aspecte privind rolul psihoterapiei de familie”, în B. Luban-Plozza, I.B., Iamandescu, Dimensiunea psihosocială a practicii medicale, Editura InfoMedica, București. Nichols, Michael, P., Schwarts, Richard, 2001, Family Therapy. Concepts and Methods, Allyn & Bacon, Needham Heights, Londra. Orford, Jim, 1998, Psihologia comunității. Teorie și practică, Editura
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
Elena, 1995, „Politica de protecție a copilului din România”, în Elena Zamfir, Cătălin Zamfir (coord.), Politici sociale. România în context european, Editura Alternative, București. Precizări conceptuale Consiliere Cuvântul consiliere este adesea confundat și, ca atare, impropriu folosit interschimbabil cu termenul psihoterapie. În contextul teoriilor psihosociale, termenul consiliere se referă la suportul imediat acordat indivizilor într-o situație de criză sau într-un moment de schimbare ce necesită o adaptare a individului la condiții de viață cu care nu este familiarizat. În
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
sau comunităților/organizațiilor, în vederea adaptării la schimbare, în mod special. Înainte de a defini termenul ca atare din diferite perspective teoretice care au determinat dezvoltarea diverselor modele de consiliere existente la ora actuală, este necesar să facem diferența între consiliere și psihoterapie, evitând astfel alimentarea unor rivalități și așa existente și asigurând spațiul necesar ambelor tipuri de intervenție, în zona de competență specifică fiecăreia. 1. În primul rând, o primă diferență netă între consiliere și psihoterapie o constituie obiectivul primar al intervenției
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
să facem diferența între consiliere și psihoterapie, evitând astfel alimentarea unor rivalități și așa existente și asigurând spațiul necesar ambelor tipuri de intervenție, în zona de competență specifică fiecăreia. 1. În primul rând, o primă diferență netă între consiliere și psihoterapie o constituie obiectivul primar al intervenției. În cazul consilierii, obiectivul primar este acordarea suportului solicitat de individ, familie, grup, organizație, în vederea adaptării la o situație nouă sau neașteptată. În cazul psihoterapiei, obiectivul primar îl constituie rezolvarea unor probleme diagnosticate ca
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
primul rând, o primă diferență netă între consiliere și psihoterapie o constituie obiectivul primar al intervenției. În cazul consilierii, obiectivul primar este acordarea suportului solicitat de individ, familie, grup, organizație, în vederea adaptării la o situație nouă sau neașteptată. În cazul psihoterapiei, obiectivul primar îl constituie rezolvarea unor probleme diagnosticate ca atare de specialistul psihoterapeut, în urma interacțiunii cu clientul (individ, familie, grup). 2. În al doilea rând, modalitatea accesării serviciului este, de asemenea, definitorie. În cazul consilierii, clientul accesează serviciile de consiliere
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
doilea rând, modalitatea accesării serviciului este, de asemenea, definitorie. În cazul consilierii, clientul accesează serviciile de consiliere în mod independent și voluntar, solicitând sprijin în vederea depășirii unor situații-limită și a adaptării la un anumit context de viață. Accesarea serviciilor de psihoterapie poate fi voluntară, dar și involuntară, în contextul definirii clientului de către specialiști, în baza unui diagnostic sau a impunerii urmării unui tratament psihoterapeutic, ca urmare a unor comportamente care vin în contrast cu normele sociale general acceptate. 3. În al treilea rând
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
și involuntară, în contextul definirii clientului de către specialiști, în baza unui diagnostic sau a impunerii urmării unui tratament psihoterapeutic, ca urmare a unor comportamente care vin în contrast cu normele sociale general acceptate. 3. În al treilea rând, consilierea se deosebește de psihoterapie și prin focalizarea intervenției. Astfel, în cazul consilierii, intervenția poate fi centrată pe prevenirea dezvoltării unor comportamente problematice sau a unor probleme de natură psihoemoțională, nefiind în mod necesar legată de existența unei situații problematice per se (cazul consilierii premaritale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
Astfel, în cazul consilierii, intervenția poate fi centrată pe prevenirea dezvoltării unor comportamente problematice sau a unor probleme de natură psihoemoțională, nefiind în mod necesar legată de existența unei situații problematice per se (cazul consilierii premaritale sau a consilierii gravidei). Psihoterapia este centrată în principal pe intervenția determinată de existența unor situații problematice, de cele mai multe ori definite în cadrul unor categorii noționale (clase de diagnostic). 4. În al patrulea rând, nivelul de specializare necesitat pentru oferirea unor servicii de consiliere, respectiv de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
este centrată în principal pe intervenția determinată de existența unor situații problematice, de cele mai multe ori definite în cadrul unor categorii noționale (clase de diagnostic). 4. În al patrulea rând, nivelul de specializare necesitat pentru oferirea unor servicii de consiliere, respectiv de psihoterapie introduce o diferență netă. Serviciile de consiliere sunt oferite de o varietate largă de specialiști din domeniul sociouman: pedagogi (consiliere profesională și ocupațională); psihologi (consiliere psihologică); asistenți sociali (consiliere psihosocială); medici (consiliere în probleme medicale, dincolo de tratamentul în sine); cler
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
și ocupațională); psihologi (consiliere psihologică); asistenți sociali (consiliere psihosocială); medici (consiliere în probleme medicale, dincolo de tratamentul în sine); cler (consiliere pastorală); personal din serviciile de sănătate (consiliere pentru sănătate); avocați (consiliere juridică); manageri/consultanți (consiliere în afaceri) și alții. În ceea ce privește psihoterapia, acest serviciu este limitat la o clasă de specialiști pregătiți strict pentru acest domeniu, adesea practicând un anumit tip de psihoterapie, care îi definește ca atare. Psihoterapeuții sunt astfel clasificați, în interiorul clasei profesionale, ca psihanaliști, comportamentaliști, somatoterapeuți, gestalt terapeuți și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
personal din serviciile de sănătate (consiliere pentru sănătate); avocați (consiliere juridică); manageri/consultanți (consiliere în afaceri) și alții. În ceea ce privește psihoterapia, acest serviciu este limitat la o clasă de specialiști pregătiți strict pentru acest domeniu, adesea practicând un anumit tip de psihoterapie, care îi definește ca atare. Psihoterapeuții sunt astfel clasificați, în interiorul clasei profesionale, ca psihanaliști, comportamentaliști, somatoterapeuți, gestalt terapeuți și așa mai departe - promovând un nivel ridicat de specializare în interiorul profesiei de psihoterapeut. 5. Timpul alocat intervenției este, de asemenea, diferit
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
somatoterapeuți, gestalt terapeuți și așa mai departe - promovând un nivel ridicat de specializare în interiorul profesiei de psihoterapeut. 5. Timpul alocat intervenției este, de asemenea, diferit, consilierea petrecându-se într-un interval temporal bine delimitat, de regulă cât mai scurt, în timp ce psihoterapia urmează cadre temporale diferite, în funcție de modelul psihoterapeutic folosit, permițându-i specialistului utilizarea unui spațiu temporal în funcție de nevoile clientului, definite de teoria pe care o folosește terapeutul în intervenția sa (astfel, o intervenție de tip psihanalitic poate dura ani de zile
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
modelul teoretic folosit. Astfel, societățile postmoderne au dezvoltat un grup de abordări teoretice, cunoscute sub denumirea de brief therapy sau modele centrate pe găsirea unor soluții. Termenul terapie, preluat din limba engleză, nu corespunde și nu trebuie confundat cu termenul psihoterapie, definit în paragrafele anterioare. Fiecare model prezentat întrunește caracteristicile specificate în dreptul consilierii și poate fi înțeles ca atare. Vom prezenta în mod succint câteva modele de consiliere folosite în mod curent, în contextul strategiilor centrate pe familie și copil, la
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
dificile), să restaureze în jurul lor un climat de securitate. Atunci când împrejurările nu îngăduie acest lucru, adeseori este necesar să se recurgă la o consultație psihopedagogică sau la un medic. Micul suferind de stări de anxietate va putea fi supus unei psihoterapii, la care se vor putea adăuga acțiuni fizioterapice liniștitoare, cum ar fi exerciții moderate de gimnastică, băi călduțe, plimbări în aer liber. Dar starea de anxietate a copilului poate lua naștere din starea părinților: administrarea exagerată de medicamente, apelarea medicului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
forma cea mai severă și se manifestă prin întreruperi, blocaje mai mult sau mai puțin importante ale cuvântului, asociate adeseori cu spasme respiratorii, o mare tensiune motrică, sincinezii. Între aceste forme există și altele intermediare: bâlbâiala tono-clonică sau bâlbâiala clono-tonică. Psihoterapia și logopedia folosesc reeducarea ortofonică, procedee prin care se urmărește dobândirea ritmului de articulare a cuvintelor, cât și unele tehnici de relaxare. Sunt luate unele măsuri de susținere pe plan afectiv, dar și de înlăturare treptată a reținerii de a
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Simptomatologia neuropsihică existentă poate evolua în mod favorabil, perturbările motoare ameliorându-se în mod tranșant prin aplicarea metodelor de recuperare kinetoterapeutică, iar tulburările psihice și/sau comportamentale corectându-se și remediindu-se atât printr-o medicație adecvată, cât și prin psihoterapie, dar și sub influența benefică a factorului educațional. Factorii care generează encefalopatiile infantile pot acționa malefic asupra creierului copilului fie în perioada intrauterină, fie în timpul nașterii, fie după naștere. Agenții patogeni care pot genera encefalopatiile infantile în perioada prenatală sunt
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
motrice; rapiditatea cu care alternează gesturile motrice cuprinse într-o structură motrică și abilitatea digitală exprimată prin îndeplinirea corespunzătoare a gesturilor de finețe. MUZICOTERAPIE (< fr. musicothérapie, cf. lat. musica - muzică, therapeia - îngrijire) - Activitate care se încadrează în vasta arie a psihoterapiei prin artă; valoarea terapeutică a muzicii rezultă din multiplele influențe pe care le are asupra psihicului uman datorită complexității fenomenului muzical. Muzica reprezintă arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică, declanșând procese afective
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cronice de care suferă persoana respectivă. Freud distinge trei categorii principale de nevroze: de travestire sau conversiune, de anxietate sau de teamă, de compulsiune sau obsesională. Tratamentul nevrozelor are la bază două categorii de elemente: a) nefarmacologice, reprezentate de fizioterapie, psihoterapie și balneoterapie, care cuprind, pe lângă mijloacele specifice ale curei balneare, și diferite proceduri fizioterapeutice, masajul și kinetoterapia; b) farmacologice, tratamentul trebuind să fie recomandat și supravegheat de cadrele medicale. NICTEMER (< fr. nycthémère, cf. gr. nyx - noapte, hemera - zi) - Interval de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
bolnavului (Rusu, 1983). Terapia este un act medical sau psihologic esențial, implicând un maximum de efort pentru recuperarea și reinserția socială a bolnavului (Popescu-Neveanu, 1978). Formele terapiei sunt variate, în funcție de specificul bolii, cum ar fi: terapie biologică, chimioterapie, ergoterapie, socioterapie, psihoterapie, terapie prin chirurgie, kinetoterapie etc. Fiecare formă utilizează metode adecvate de tratament pentru a restitui starea de sănătate. TERAPIE COMPORTAMENTALĂ (fr. thérapie comportementale; engl. behaviour therapy) - Ansamblu de metode psihologice care vizează să-l ajute pe individ să-și învingă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]