1,107 matches
-
pe străzile orașului Cairo vălul, incidental în 1960. Niqâb-ul wahhabit, care acoperă corpul, fața și mîinile, te cam scoate din sărite. Tu refuzai escatologiile sinuciderii combative și vedeai în islamul radical un semn, un factor în plus al nefericirii istorice. Pudoarea te-a împiedicat să adaugi, tu grecul ortodox pentru care s-a făcut o slujbă la biserica Sfântul Gheorghe din Beirut: și pentru noi, arabii creștini, încă și mai mult, pentru că suntem proscriși, acasă ca buni creștini, iar în lume
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ordine, Dumnezeu adică, se află pe orbita cea mai înaltă, el fiind deci și mai imperativ decât o lege a istoriei ori decât capriciul unui dictator nebun. Incomparabila altitudine a autorității de referință încinge până la alb, aproape, loial și fără pudori inutile, partea blestemată din noi, cea care implică orice afirmare a identității, și care constă întotdeauna în a afișa la capătul străzii pe care locuim inscripția "rezervat riveranilor". Fie că este vorba de "fără carne de porc și fără creveți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pripită critica având ca obiectiv producția literară în mers, critică propriu-zisă, făcând grimase pentru că ar fi "impresionistă", "foiletonistă", pentru că face loc detestabilului "scris frumos", pentru că-și îngăduie a apela gest scandalos! la "metaforă" ș.a.m.d. E la mijloc o pudoare ca-n fața unei goliciuni trupești, o rușine față de actul subiectului care intră în contact cu opera prin emoție, gust, sensibilitate, termeni, bineînțeles, infamanți. O pudoare victoriană, de o pedanterie moroză. Ne e rușine, în fond, de actul vital al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îngăduie a apela gest scandalos! la "metaforă" ș.a.m.d. E la mijloc o pudoare ca-n fața unei goliciuni trupești, o rușine față de actul subiectului care intră în contact cu opera prin emoție, gust, sensibilitate, termeni, bineînțeles, infamanți. O pudoare victoriană, de o pedanterie moroză. Ne e rușine, în fond, de actul vital al "consumului" textelor literare, ca și cum ne-ar fi rușine că mâncăm, că bem apă, că respirăm. Și ce punem în locul experienței estetice nemijlocite? O aspirație pozitivistă, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
urmă: „Și acum s-ar putea judeca și executa, dar destul sânge românesc a curs ca să nu mai vărs și eu.“ Era o gre șeală.]( Ediția a II-a, 1996, p. 116.) Omul acela n-a avut nici cel puțin pudoarea să se retragă și să-și ispășească păcatele în singurătate. A voit să joace din nou un rol politic și numai în urmă a renunțat, după manifestările de indignație și dispreț ce i s au făcut în parlament. Întreaga colecție
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
circulația în treruptă și statuile lui I.C. Brătianu, Take Ionescu acoperite cu schele îmbrăcate în verde și împodobite cu portretul lui Codreanu. Cineva indignat îmi vorbea de acest lucru tolerat de guvern. „Bine au făcut, am răspuns, un simțimânt de pudoare i-a făcut să evite vederea celui care a făcut această Românie.“ Două zile mai înainte, Partidul Liberal făcuse un parastas în memoria lui Ionel la Biserica Amzei și un pelerinagiu la statuia lui, unde o mulțime aleasă a ascultat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să mă atingi așa tot timpul? Mâna mea, ca un fel de cordon ombilical. Ca un fel de copil care trebuie să simtă permanent atingerea mă-sii. A trecut mult de când n-a mai fost pe la mine și văd din pudoarea asta a ei cu care se retrage, mă respinge că mai mult vrea să-i povestesc decât s-o fut. Uneori mi se pare că suportă futaiul doar pentru a asculta poveștile mele imbecile, suprarealiste. Idiotul ei de Vali nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de student Întârziat, unde lectura acestor pagini sau chiar a celor mai deocheate e totdeauna precedată de scurte agape și libații), dragostea cu femeile sau succesul În dragoste (nu cel trecător, la Îndemâna oricărui imbecil stăruitor cu ele și insensibil la pudoarea lor na tivă) l-am atribuit, În bună parte, În cea mai mare parte, Însu șirilor mele de admirabil maître d’hôtel. Iubitele mele de odinioară vor trece cu vederea, sunt sigur, ospățuri poate mai copioase și-și vor vedea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Fecioară: „Vei fi atras spre persoane mai tinere și slabe ca sănătate, slăbiciu nea lor trezind În tine latura simpatică a firii tale drăgăstoase.“ Erau așa de slabe aceste iubite ale mele, că unele se refuzau - și nu chiar din pudoare sau din cochetărie, ci dându-și seama de paupera lor fiziologie - atingerilor noastre lu mești, uimite, pe bună dreptate, că cineva ar putea râvni la un trup ca al lor, cu atât de anemice posibilități nu amoroase, dar de viabilitate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
insistă, să-ți fie nevastă, În loc ca să rămână mai departe iubita adorată de paisprezece ani până acum? Asta mi-o spunea prietenul desenator, cu nevastă și copii, când Încă mai credeam, ca un gogoman, că femeia este sinonimă cu sentimentul pudoarei. Dar faptul că Lilica R., Încă tânără, frumușică, inteligentă și talentată, aleargă mereu și astăzi după un măritiș cu orice preț, la fel [ca] prostituatele de orice mână, mi-a smuls din ancorele ei și această ultimă a mea iluzie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cunosc atâta lume, bărbați și femei, care ar putea scrie la fel sub buricul lor, fiindcă ignorează (și nu din pricină că le lipsesc inteligența și sensibilitatea necesare) acele prime și esențiale elemente ale Amorului: uimirile și surprizele lui, temerile, reticențele și pudorile lui, spontaneitățile, bucuriile, capriciile, veseliile și melancoliile lui, cu rost sau fără rost, cum și imensa mulțime de imponderabili Încă necunoscuți și abia descoperiți Într-o rară și unică aventură de dragoste, singura În stare să Împru mute actului sexual
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stomacurile delicate și belalii ale femeilor prea iubețe. Numai una singură dintre „colaboratoarele“ noastre (cum le spuneam și cum le spunea Anatole France curvulițelor care i-au gâdilat bătrânețile de țap lubric) și-a apărat, cu dinții și cu ghearele, pudoarea trupului prea tânăr despuiat cu bruta litate, ca un știulete palid de porumb, de rochiță, de cămășuță și de pantalonașii ei cuminți - cele mai multe dintre ele, dacă nu chiar toate, neîngrijindu-se nici de virtutea lor, cum nici de să nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
naivitate, al lui Longos, bătrân astăzi de o mie șapte sute cincizeci de ani și pe care Goethe se mândrea a-l reciti măcar o dată În fiecare an? Vor fi avut ochi pereții acestei odăi, să-i vadă farmecul nespus al pudoarei ofensate, violentate și resemnate? Spaima și teroarea din ochii ei plini de implorare? Părul frământat și des pletit până peste coapse? Sânii, albi și zbuciumați, feriți pe cât se poate? Pulpele strânse și ghemuite În jurul ranei reve latoare? Numai sânge, lacrimi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plecată și cu moartea În suflet. E mai mult decât o moarte: este o decădere, o alungare din Paradis. Durabilitatea unora din ele - lucru ce pusese În uimire pe contemporani - se datora fie unei desconsiderări a tragicelor evidențe, fie unei pudori scuzabile În fața jalnicelor pers pective, fie unor simple și tacite conveniențe; mai rar, mult mai rar, Înseși capacităților și virtuților noastre amoroase și de elevație deasupra contingențelor. La fel, aproximativ, ca În căsnicie, unde Însă dragostea nu e de rigoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Beldie n-a fost ușă de biserică! A cu nos cut viața din plin și recomanda și altora același lucru. De aceea amintirile sale sunt atât de atrăgătoare; ele reflectă viața În toată frumusețea și penumbrele ei, povestită fără false pudori și fără teoretizări exclusiviste. Soarta manuscrisului său cu amintiri a fost vitregă. Propus În 1954 Editurii Minerva spre publicare, el n-a văzut lumina tiparului până astăzi, cu toate eforturile binevoitorilor și cele ale membrilor Societății Cultural-științifice „Stroești- Argeș“. Din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dreptatea lui îmi face rău: mi-l face dușman... Apropo de Mihai: am arborat o nouă atitudine cu privire la dânsul. Nu este indiferență (Dumnezeu îmi e martor că nu pot să fiu indiferent față de nimic din ceea ce îl privește), dar - discreție, pudoarea discreției. Nu mai întreb; nu mai vreau să știu nimic din ceea ce nu mi se spune de la sine... 11 martie 1953 Săptămână din cele mai laborioase: îmi petrec tot timpul cu traduceri, iar apoi cu pregătirea lecțiilor mele de rusă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
genuri zicerea strămoșilor noștri, care-și aveau habitatul pe un pământ sub formă de cizmă, precum că: "Naturalia non sunt turpia." care în graiul nostru daco-latin sună cam așa: Lucrurile naturale nu sunt rușinoase." Deci, lăsați la o parte falsa pudoare și ipocrizia străvezie, acceptând că viața are în structura ei miraculoasă și asemenea componente vulgare. Nu. Nu dispuneam de apă curentă rece și caldă -, de țevăraie nichelată, platinată ori suflată cu aur, precum baia reginei Angliei. Nici nu aveam dispozitive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
limba română ar fi foarte puține), ceea ce iarăși este o afirmație falsă. Eu am avut o problemă cu măscările, dar nu în 1989, ci când l-am tradus pe Miller; și nu din deficit lexical, ci dintr-o formă de pudoare. Între timp, mi-am rezolvat problemele. Pe urmă, altă năzdrăvănie. Aflu din același material scris de Paul Bailey că aș fi foarte bine plătită de editurile private, prin comparație cu ceea ce primeam înainte de la editurile de stat. R.P. Lucrurile stând
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
suficient să privești în jur - fără a avea instinct fiscal - ca să înțelegi că dna Hugessen este impozabilă. Castitatea - ca tot ce descinde din vârsta fecioriei și a neînceputului - e azi un lux. Candoarea e un lux. Naivitatea e un lux. Pudoarea e un lux. Chiar și securitatea corporală - invocată de fabricantă - e azi un lux. Ignoranța cu care tratează dna Hugessen problema e și ea impozabilă. Căci mai ales ignoranța este astăzi un lux deșănțat. Încât o taxă de 13,75
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mi-au plăcut - nici unul nu părea dispus să ajungă la Praga într-un tanc sau, mai liniștit spus, nici unul nu făcea parte din figurile sovietice gata să joace în Cehoslovacia - un an de încercări; erau gata, dintr-un fel de pudoare, doar să asculte Cehov - cu totul altceva decât zumzăiala nonșalantă din Sala Congreselor - vibra o anumită intimidare în fața subiectului care îmi dădu, brusc, o siguranță fizică și o încordare emoțională. Un om micuț, bătrâior, dar foarte luminos, intră pe scenă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fracțiune de secundă de ce îmi repugna goliciunea mamei, indecența colegelor sale de spital, acele trupuri tot timpul prea dezvelite, în cămăși de noapte prea deschise la nasturi, lăsând la vedere sâni cu catetere și brațe vinete de la perfuzii. Lipsa de pudoare din spitale reflecta modul în care statul comunist reușise să ne inculce ideea că țineam toți de aceeași corporalitate hermafrodită, că fiecare act erotic era echivalentul masturbării, fiecare viol, un masochism inofensiv. Atingerea necunoscutului era prima revelație a scârbei de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cunoaștem cel mai bine este strigătul auzit de corăbierii antici plutind deasupra mării, Pan, marele Pan este mort... Marsyas Dacă urmăm legenda, ne va fi greu să credem În adevărul părerii celor care au văzut În clasicism o artă de pudoare și de modestie. Apolo este cunoscut ca un răzbunător. Cruzimea cu care el l-a sfîșiat pe silenul Marsyas vorbește de la sine. (Se știe că un silen este un satir În vîrstă.) De aici abia se vede marea. Dar arțarii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este cunoscut în cercurile iubitorilor de frumos ca talentat violonist și lutier, pictor și poet inspirat. Culoarea pânzelor sale mângâie retina iar versurile nu suferă modificări. Ca om înzestrat cu o vastă experiență de viață și de adevărat creștin avea pudoarea binelui ce îl făcea. Creatorul, care i-a dăruit facultăți de excepție, i-a îngăduit să aducă în lumina tiparului și două cărți de exegeză și morală creștină: D'ale vremii noi (Cluj, Editura Gedo, 2006) și Lucrarea medicului în
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
dur made in Romania, omul care știe că e mai cool să creezi o modă decât s-o urmezi. Inteligența lui tăioasă și neliniștită strălucește pe schelăria sumbră a acestor filme ca un diamant mare cât hotelul Ritz, ascuns - din pudoare și eleganță - sub o husă jerpelită. Marfa, și nu banii (dialog cu Mihai Chirilov) „8. Nu se acceptă filmele de gen.ș Dogma ’95 Alex. Leo “erban : Am auzit recent o chestie nemaipomenită în legătură cu Marfa și banii : i s a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
apoi ni s-a părut că o parte dintre ele nu mai funcționează, odată trecute din paginile de hârtie în gura unor actori. Mi se pare singura mișcare legitimă în astfel de cazuri. în rest, nu dau doi bani pe pudorile celor dispuși să califice un astfel de limbaj drept suburban. în Niki Ardelean, de exemplu, sau mai târziu, în Offset sau în Moartea domnului Lăzărescu nu există nici un cuvânt tare. Din nou, pentru că așa ni s-a părut funcțional, nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]