1,576 matches
-
să fac acum. — Păi, Îhm... cred că am să plec acum, spun, cu un tremur În glas. Mă duc. Haide, Jack. Avem treabă. Mă răsucesc pe călcâie, clătinându-mă pe picioare și pornesc Împleticindu-mă ușor pe peluză. Andrenalina Îmi pulsează În vene și sunt atât de Încordată că nici nu știu ce fac, sunt ca un automat. — Ai fost fantastică, Emma, aud glasul lui Jack În urechea mea. Extraordinară ! Absolut... evaluare logistică, adaugă puțin mai tare În clipa În care trecem pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a fost... nu mai sunt În stare să continui, mi se pune un nod În gât. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Jack se uită la chipul meu Îmbujorat. Eu Îi Întorc privirea, respirând vizibil, și sângele-mi pulsează În urechi. Apoi, fără veste, el se apleacă spre mine și mă sărută. Gura lui o deschide pe a mea și deja Îmi dă mânecile elastice de Albă ca Zăpada jos de pe umeri, și-mi desface sutienul. Degetele mele Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mi se colorează vizibil. Am fost... chiar la o Întâlnire la care el... — Și l-ai servit cu o ceașcă de ceai ? Artemis Îi Întâlnește privirea lui Nick, cu o ușoară grimasă. Mă uit la ea furioasă, și sângele Îmi pulsează În urechi, dorindu-mi ca, o dată În viață, să am o replică usturătoare și superinteligentă, cu care s-o pun pe Artemis la punct. — Destul, Artemis. spune Paul. Emma, tu rămâi aici. Am Încheiat discuția. La ora doișpe fără cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Reușesc În fine să deschid ușa și pornesc În fugă pe trotuar, fără să mă uit nici În dreapta, nici În stânga. În cele din urmă mă opresc, mă prăbușesc pe o bancă și-mi Îngrop capul În mâini. Întregul trup Îmi pulsează de șoc. Abia dacă Îmi mai pot forma un gând coerent. În viața mea nu m-am simțit atât de complet și de total penibilă. DOUĂZECI — Ești OK ? Emma ? Stau de cinci minute pe bancă, cu ochii În asfalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
degete lungi terminate cu unghii nevopsite... Cu o tipă de genul ăsta nu se jena să danseze stângaci o seară întreagă la petrecerile amicului din Rahova, pe urmă începea să-i sărute gâtul exact în punctul umbros de sub ureche unde pulsează o arteră, și în sfârșit se pierdea după ora două când nimeni nu mai avea chef de dans, iar ea cădea pe sofaua atât de veche și moale că ne afundam în ea ca într-o barcă până simțeam prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
m-ar cunoaște, își freacă de trupul meu, dinspre burtă și bazin spre picioare, coapsele fierbinți. Mă prăvălesc peste ea țintuind-o în perete, cu sexul uriaș în ea încep să-i gust pielea dintre bărbie și gât, carotida ei pulsează lângă gura mea umplând-o de mirosul sângelui, ea își eliberează, cabrându-se, mâinile de sub mine și începe să mă hârșie cu unghii de pisică pe spate, pe când undeva sub noi cântă Bob Marley... Ți-am zis că sexul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cartea pe care mi‑ai dat‑o? — De la magazinul muzeului, șoptesc. De pe Broadway. Luke, îmi pare atât de rău... Eu... Tac jenată și rămânem într‑o tăcere cumplită. Inima‑mi bate să‑mi sară afară din piept; îmi simt sângele pulsându‑mi în urechi. Nu știu ce să spun; cum să mă răscumpăr. Luke mă privește alb, apoi dă scurt din cap, se întoarce și pune mâna pe clanță. Când ușa se închide în urma lui, rămân nemișcată o vreme, privind în gol. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
unor furtuni sangvine insuportabile, Da, de la zece, du-te tu, Matei, tu o cunoști, ai mai fost o datè, nu?! Da! eu, încercând sè maschez culoarea purpurie din obraji, îmi plec privirea înspre modelul geometric din covor, în timp ce sângele meu, pulsând frenetic sub piele, îmi supune inima și plèmânii unei presiuni care amenințè sè absoarbè tot aerul din biroul direcotului, mè cheamè la ea! nu pot sè nu mè gândesc cè știe cine va fi trimisul, Matei, ce e?! Bine, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Încurajator, pe fețele zâmbitoare din jur. Nu va reîncepe să vorbească decât după ce râsetele se vor opri și se va stinge și ultima vibrație a aerului. O mână econoamă are să adune grijulie firimiturile atenției celorlalți: sub bonomia generoasă Încă mai pulsează vechea nesiguranță de sine pe care Giulia o recunoaște Înăuntrul ei. * — Gândește-te, numai, În ce tensiune am putut să fiu, draga mea, știind că tu faci sute de kilometri ca să mă aștepți În aeroport și eu neavând nici o posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
începutul”, șopti Iancu. Nu-i mai păsa de zgomotul infernal pe care îl făcea feciorul râcâind cu vătraiul grătarul sobei, în căutarea tăciunilor din cenușă. Parcurgea mental textul. Îl regăsea imprimat în memorie, în carnea și în sângele lui care pulsa acum ceva mai repede. PASAJ RETRAS Duminică 3 janvier 1812. Reprezentațiune extraordinară dată de domnișoara NANONE... FINAL PASAJ RETRAS Superb nume! Foarte potrivit pentru o cântăreață, pentru o femeie, pentru iubita unui poet. Nanone, Nanone! Ce ritm! Ta-tàm, ta-tàm! Mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
își luase palmele de pe față, își ridicase încet pleoapele, apoi o văzuse trăgând mult aer în piept, ca și cum ar fi lovit-o deodată un val mult prea mare. Flacăra candelei se zbătea în adâncul transparent al ochilor. Însuși sufletul ei pulsa acolo, în miezul lor de lumină verde-albăstruie, radiind o frumusețe fulgurantă. Venise în genunchi lângă el. Își încolăcise brațele în jurul coapselor. Își lipise obrazul de sexul lui. Mariam avea doar optsprezece ani. Îi simțea trupul ca pe o boare fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că traiul în munți ți se urcă la cap, spuse el zâmbind. La vederea lui o cuprinse un acces de entuziasm și furie. Ce calm și zâmbitor era! Preț de o clipă se gândi să-l sărute, dar vena agresivității pulsa puternic înlăuntrul ei, că în loc de asta îl mușcă. Îl mușcă atât de tare de ureche, că băiatul de la Hungry Hop urlă și vocea sa străbătu orașul ca un bumerang. Era rănit. Era asasinat. — Au, vai, vai. Bulinele albe și negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și te goleai, și privirile-ți tremurau adulmecându-l pe când îl băgai în casă și încuiai ușa. Prin memorie ți se amestecau chipuri și trupuri de bărbați fără nume, care intraseră aici pentru o zi și o noapte, iar disperarea pulsând și vărsându-se-n dorință răscolea în tine presimțirea că el va însemna ceva mai mult. Palmele lui frământându-i fesele parcă ar fi încercat să-i spună asta în singura limbă pe care ar fi înțeles-o amândoi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n nici un caz nu s-ar pune problema c-ar duce lipsă de pretendenți - o drese în felul ăsta. Să n-o supere, dragostea mea, să n-o sperie tocmai acum, când a-nceput și i s-a făcut, oh, pulsa, exploda, te rog, și uite că rugămintea-i fu ascultată, complimentul îi pică bine și-i zgândări dorința de a se confesa, iar de-acum o asculta și o pândea, sorbind-o laolaltă cu confesiunea ei piezișă, alunecoasă, țâfnoasă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și pofticios mireasma bucatelor. Atâta că din cale-afară de nerăbdător, nestăpânit, lacom, javră băloasă, însă tonul ei era diferit de al lui Milică. Îl alinta pătimașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de noiembrie, când te-ai pomenit cu madam Ortansa în pat, îndesându-se în tine să se-ncălzească. Pentru o clipă se văzu în locul dulăului ăluia uriaș, cățărându-i-se în spinare, să continue împreunarea din vis ce făcea să pulseze în el vinovăția. I-ar fi dat mâna să-și trădeze prietenul cel trădat de femeia vieții lui, râvnea și tânjea în timp ce citea articolul cu Iliescu și minerii, minunându-se citeșitrei de dibăcia lui Milică. Numaidecât a revenit la gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și transpirația din atmosferă, toate mi-au luat mințile și, abandonându-mă complet, mi-am Îngropat mâinile În părul lui, iar trupul mi s-a relaxat În Îmbrățișare. Nu mi-am revenit până ce nu și-a ridicat capul. Corpul Îmi pulsa atât de tare Încât, timp de câteva secunde, nu mi-am dat seama că muzica se oprise. L-am luat de mână și l-am condus afară din club, aerul Înghețat care ne-a lovit făcându-mă să-mi strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu tot mai multă forță, dar Udi mă trage afară, pe terasă, în mijlocul căreia e o fântână neagră cu apa bolborosind și sărim în ea, încet apa ne înfierbântă pielea, amestecul de rece și cald face ca viața să îmi pulseze în vene, iar inima să îmi bată nebunește, de îmi tresaltă întreg trupul. Printre brațele noastre plutesc nori violeți, ascunzând de ochii noștri peisajul, ici și colo se mai poate zări câte o rază sclipitoare de lumină, trimițându-mi mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ne face pe noi soț și soție. Un val de milă mă inundă în timp ce îi nasc iar și iar organul, cu o resemnare blândă, de parcă asta mi-ar fi fost vocația, până ce el se prăbușește în fața mea, cu întreg trupul pulsând din pricina epuizării, iar eu trag pătura peste amândoi, am impresia că ne acoperă cu sărutări călduțe de bumbac, să nu dormi încă, mă gâdilă sărutările păturii, este interzis să dormi, îmi șoptesc ele, noaptea aceasta este plină de dorințe, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mod intenționat, la pântecele ei rușinat și la ochii ei sălbatici și la destinul ei însemnat și pe măsură ce ne afundam în noapte îmi devenea din ce în ce mai clară nevoia mea de ea, cum de poate să închidă ochii, lovitura abandonului lui îi pulsează în pântece, iar patul este inundat de ură împotriva lui, nu poți dezerta de pe corabia vieții, să o lași pradă cruzimii hazardului, sperasem că nu se va întoarce la mine, nu o pot ajuta, dar iată că acum o aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
niciodată timpul numai cu ea până atunci și a fost o experiență minunată pentru mine. Am avut impresia că mă trage în sus, pe culmi înalte... După cea de a treia partidă - m-a bătut, bineînțeles - am simțit că-mi pulsează rana și ne-am oprit. — Te rog să mă ierți, spuse Hatsumi, p\rând într-adev\r îngrijorat\. N-ar fi trebuit să te invit la biliard! Nu-i nimic, am zis eu. Rana nu e chiar atât de gravă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Midori și mine există o încredere nestrămutată, o forță irezistibilă care mă proiectează în viitor. Dragostea mea pentru Naoko este liniștită, blândă, transparentă, dar pentru Midori simt cu totul altceva. Dragostea mea pentru Midori e pe picioarele ei, trăiește, respiră, pulsează, mă cutremură de-a dreptul. Nu știu ce să fac, sunt teribil de confuz. Nu încerc să mă scuz, dar cred că am trăit cât am putut de cinstit. Nu am mințit niciodată pe nimeni și am avut mereu grijă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
intrat de tot, ea a tremurat și a scos un suspin. Am mângâiat-o pe spate, m-am mișcat încet, încet și am ejaculat brusc, fără să mă pot controla. M-am agățat cu amândouă mâinile de ea în timp ce sperma pulsa în căldura trupului ei. — Iartă-mă! N-am fost capabil să mă opresc. Nu fi prost! spuse Reiko, dându-mi o palmă peste fund. Nu trebuie să-ți faci probleme. Întotdeauna te gânde[ti la asta când te culci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rănit rău. Nu-ți mai face griji. — SÎnt Împușcat. Nu m-a mai Împușcat nimeni pînĂ acum. Oricum m, tot e rău. — Te-ai speriat, atîta tot. — Nu, domnule. M-au Împușcat. Și mă doare rău. Toată noaptea mi-a pulsat. Negrul continua să bombăne și nu se putea abține să-și scoată bandajul ca să se uite la rană. — Lasă aia În pace, Îi spuse bărbatul care stătea la cîrmă. Negrul stătea Întins pe podeaua din carlingă, printre sacii cu băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
modă, eu cu nevastă-mea, mă manifest urât... Doamnă, să mă credeți! Gem, urlu, schelălăi, fac precum Tarzan în junglă de plăcere, bineînțeles, iar... soața... știți cum faceți... Doamna recepționeră deschide ochii ei negri mari, sânii de sub decolteu încep să pulseze ca și cum i-ar fi străbătut curentul electric. Fața i se schimbă într-un surâs plăcut. Se uită la domnul Tilică, parcă înțelegându-l. El continuă:Spuneți și dumneavoastră, ce ar spune nemții din cealaltă cameră, când ar auzi ce se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]