1,588 matches
-
ca să dea iluzia de carte tipărită. "În mic album se vede viața/ Trăită orb, reflex și disperat". Mărturisire simplă ce se adăpostește în timpanul unei stele cine știe dacă nepăsătoare la propria ei izolare în spațiu, și cine știe dacă pulsând de compasiune pentru călătorul niciodată pregătit pentru plecare. Verbele toate și le adaptează instantaneu la trecut, și nu se-ndură să spună dacă s-a mai copt glorios și a mai curs, în via de pe deal, vinul, ca versul, "Un
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14318_a_15643]
-
țintește, în jubilația galeriei, să-i ia neapărat cuiva capul. Sau măcar scalpul. Da, ne purtăm între noi, scriitorii, între noi, intelectualii, foarte rău mergînd pînă la tentative de asasinat moral. Nu o dată, în textele apărute în presa literară simți pulsînd nu neapărat spirit critic, ci ura, jubilația neagră a comentatorului, care a prins ocazia de-a tropăi o bătută a morții pe cadavrele cărții și autorului.(...) Urîtă țară,urîte moravuri literare, urîți oameni. Urîte vremuri trăim.” Se pot, oare, îndrepta
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3340_a_4665]
-
firesc al său, la o "fraternizare" franciscană cu ele, care e un mod de integrare în univers, spre deosebire de dezintegrarea atît de frecventă în poezia mdoernă, încît postura în cauză e subiacent polemică. Neîndoios transpare aci o "nostalgie a Paradisului". Pretutindeni pulsează urmele unei vîrste de aur ale armonizării ființei cu mediul său, vîrstă intemporală, absolută, pe care poezia încearcă a o "actualiza" grație limbajului liric: "Nici nu m-am scuturat bine de glasurile nopții,/ de glasurile și chipurile din vis ale
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
Elocventă pentru o atare concepție a creației ce imită Creația primordială ni se înfățișează nașterea similibiologică a poemului ieșind ca un plod din uterul auctorial și punîndu-se dintr-odată pe fugă: "Un poem de dragoste, un poem încă nescris/ îmi pulsează atît de tare în vene,/ încît mi-e teamă că o va lua singur la fugă pe străzi.../ Un poem pulsînd în mijlocul străzii, al orașului, noaptea./ Un poem viu!" (Poezia). Să remarcăm însă că această creație a creaturii care este
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
plod din uterul auctorial și punîndu-se dintr-odată pe fugă: "Un poem de dragoste, un poem încă nescris/ îmi pulsează atît de tare în vene,/ încît mi-e teamă că o va lua singur la fugă pe străzi.../ Un poem pulsînd în mijlocul străzii, al orașului, noaptea./ Un poem viu!" (Poezia). Să remarcăm însă că această creație a creaturii care este poetul se arată de la un punct ispitită de demonie. Imitația nu e întru totul pură, atingînd o stare concurențială, dublînd pietatea
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
-l privi pe Paul Neagu doar în ipostazele sale de sculptor, pictor sau grafician nu înseamnă mare lucru. Pentru că, așa cum am sugerat deja, el nu este un artist al secvențelor, ci un analist și un observator al marilor energii care pulsează în lucruri și în memoria lor pierdută. Asemenea lui Goethe, ca tip de dinamică a personalității, Neagu ilustrează un vis al totalității și nu doar o practică, fie ea și exemplară, circumscrisă unui singur obiectiv.
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
amor... Atacul final la carotida... La animalele sălbatice mai ales, mușcătură fatală. Ea are loc uneori și în timpul mișcărilor pline de tandrețe, după joacă preliminară... Duioșia, la oameni. Pe urmă, brusc, simulat, desigur, mușcătură feroce la carotida, acolo unde viața pulsează mai tare, unde ea se strînge zvîcnind impetuoasa și plină de energie. Împerecherea imită acul fatal. Părerea unui cinic. Duioșia este contra vieții. Ea este în orice caz viața lăsîndu-se dezarmata datorită unui anumit farmec uitător de sine. Căprioarele îndeobște
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
semne și simboluri care ascundeau Realitatea, și chiar să producă singuri acel Mister, dacă Realitatea ceda prea ușor. Statornicia dă roade. A devenit clar, după izbucnirea inițială de optimism provocat de progresul științific, că mare parte din ceea ce face să pulseze rațiunea universală rămâne un mister, și că limbajul poeziei sau artei e la fel de exact în a-l înțelege ca și cele mai bine programate instrumente ale oamenilor de știință. Spre deosebire de Baudelaire, aparent, cel puțin, Salvador Dalí era un ascet, declarat
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
acest univers, numai că cei mai mulți sunt sănătoși sau suficient de surzi pentru a se apăra singuri de prezența constantă și insidioasă a numeroaselor conexiuni. Oamenii care nu au scuza artei, a artei suprarealiste în particular, pentru a întârzia în balonul pulsând de panglici luminoase care compune universul, intră repede la adăpost când apărarea lor se sfărâmă. Dalí a spus : Singura deosebire dintre mine și un nebun e aceea că eu nu sunt nebun. Nu mă ridic în apărarea suprarealismului și, la
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
an (1999) am pătruns, încîntat, într-un burg vechi, compus în bună parte din construcții începînd cu veacul al XIII-lea, pe zidurile cărora se pot încă desluși desenele fantaste ale vîntului medieval. Am constatat că între aceste ziduri venerabile pulsează, în actualitate, o viață a spiritului demnă de toată atenția. Alături de o robustă filiala a Uniunii Artiștilor Plastici, trăiește aici și o grupare de scriitori, dintre care nu mai puțin de 14 membri ai Uniunii noastre, așteptînd și ei momentul
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
cauze cît se poate de reale și concrete, expuse de altfel și în discursul său publicistic. Surprinzătoare este însă impresia lui Sloterdeijk că, în letargocrația ce domnește în sfera dezbaterilor publice, ar exista o porțiune clar delimitată, în care discursul pulsează, mai expresiv, mai curajos,mai diversificat ca niciodată. În această fîșie neatinsă de paralizia generală ar locui literatura germană contemporană de ultimă oră. Cazul Hertei Müller confirmă justețea impresiei, chiar dacă ceea ce se înțelege prin „beletristică" nu se reduce la temele
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
de grauri/ sunt o cicatrice în mișcare/ și sângele ei închegat/ orbecăie acut conștiincios/ hrănit de foșnetul sălciilor/ se convertește/ într-un defect de vorbire/ în stare să ierte;/ poemul nu umblă prin târguri/ umblă prin țeasta tăcută/ acolo unde pulsează/ perfecțiunea ironică a umbrei/ umbra cu tabieturile ei;/ umbra cu apucături metafizice/ la amiază”. Să observăm, din prima jumătate a poemului, peisajul de toamnă și, în genere, lumea naturistică, pe care transferul metaforic efectuat între „stolul de grauri” și o
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
sau vinovății. A doua jumătate a scurtei compuneri lirice (propunând, desigur, una dintre „artele poetice” ale volumului) vorbește despre un poem care ignoră mulțimile, zgomotul, tranzacțiile („târgurile”), umblând, în schimb, prin „țeasta tăcută” - metonimie pentru minte, pentru gândire - loc unde pulsează, precum un element vital, „umbra”, regiunea întunecată, ascunsă, obscură, înzestrată, și aceasta, cu atribute umane, contradictorii (perfecțiunea ironică, pe de o parte, iar pe de alta, tabieturi, sugerând tihna, domesticitatea, dar și „apucături metafizice la amiază”). Nu este greu, pornind
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
identitatea cuvântului și a îmbinărilor de cuvinte insolite („am găsit un cuvânt/ care nu există/ și mă strădui/ să păstrez această identitate”), combinațiile șocante, cu efect de concretizare sau de reierarhizare a lumii (de tipul versului deja citat: „acolo unde pulsează/ perfecțiunea ironică a umbrei”). Descoperim, de asemenea, în special în partea a doua a culegerii, un poet Eugen Suciu nu neapărat necunoscut, dar altfel în bună măsură, un poet care vine din profunzimile pastelului metafizic bacovian și care se confundă
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
această cetate mare, mare mai ales și incomparabilă în varietatea ei. O glorie a Franței și cea mai nobilă podoabă a lumii. Sincer, fără nici o ornamentație stilistică. De fapt, mă aflu în perimetrul sacrosant al culturii din stânga Senei, inima Parisului pulsând contopită cu a cărturarului de geniu care stă în fața mea picior peste picior cu atenția aceea a lui extrem de prezentă ce pare o fină luare în râs... Nu ai decât să urci dealul străzii Sfintei Genevieva, care a apărat Luteția
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
relatând ex abrupto susținerile tatălui despre creatorul-spirit, materie și creație. Respingând categoric monopolul Demirgului asupra creației, acordă tuturor spiritelor acest privilegiu și implicit dreptul de a fi demiurgi. întrucât fertilitatea, forța vitală și capacitatea de seducție ale materiei sunt nelimitate. Pulsând de posibilitți nesfârșite, ea așteaptă stimulul spiritului pentru a trece dintr-o formă în alta, ademenind cu nenumărate rezultate ale delirului ei orb. Atenție, însă: pasivă, senzual-receptivă, de o plasticitate feminină și disponibilă față de toți stimulii, ea reprezintă un teritoriu
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
de grație ce sugerează pe alocuri frăgezimea unor picturi suprarealiste. Ilogismul se echilibrează prin sine însuși: "Piramide de cranii în Eldorado latin / piramide în junglă / bătălii și inchiziții / galioane se întorc prin fibrele optice / cu inima smulsă din pieptul încă pulsînd - / broaște îmbrăcate în pielea broaștei învinse // aleargă girafe în flăcări prin visul din oul crăpat / coride cu tauri de ipsos sub lupa încinsă - desfrunzire de vise // Flamenco: dansul-vibrație și volute de calcar / dansul compus din pașii de lemn / miniaturi cubiste
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
somnului" arar se mai ivește de-acum, poezia iese de sub toropeala "raiului păduros" și se îndreaptă iarăși spre meditația interogativă și exclamativă, îmblânzită de o mieroasă undă elegiacă. Privirea țintește mai intens spre real, nu atât constatativ, cât invocând și pulsând în căutare de esențe și de sensuri. Tonalitatea înaltă își asociază "vibrări în lumină", percepția scrâșnetelor, pocnetelor, hohotelor, domolite acum de spiritualitatea vederii și de puterile imaginarului: "}ipătul / Încercând să se-agațe cu unghiile / Și lunecând mereu înapoi / Pe pereții
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
repeziciune". în cazul ultim, după cum notează Bulgakov, se revelă cu "o supranaturală și hoffmanniană rapiditate" ceea ce s-ar putea numi "magia bolșevică", aptă a produce oricând o "minune". Intrarea în Castelul kafkian e astfel forțată. Dintr-odată viața începe să pulseze în inertul aparat, o porțiune de deșert înflorește, monstruoasa indiferență față de lege și morală se destramă. "în sanctuarul birocrației și arbitrarului, emblema magiei bolșevice este ștampilă, iar mesagerul fulgerător, telefonul, care l-a fascinat dintotdeauna pe prozator: un birou uriaș
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
Radu F. Alexandru Cred că singurul comentariu aplicat pe cea mai recentă carte a Anei Blandiana, Fals tratat de manipulare, nu s-ar cuveni să fie decât o altă carte. Scrisă de cineva care, conectat la tensiunea maximă care pulsează în fiecare pagină, se simte în stare să preia și să ducă mai departe (auto)analiza pe care ne-o propune și la care ne provoacă autoarea. O analiză împinsă până în cele mai tainice fibre ale sufletului nostru și a
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
În sens opus, estetica picturii iese cu generozitate din cadrul specific, se corporalizează în anonimat ori descinde de-a dreptul în făptura auctorială: „Priveș te pînza impresionistă/ a Maestrului/ sau poate pînza de păianjen./ Cine este acest necunoscut/ în carnea căruia pulsează tabloul?/ Atît de departe. De neatins./ Un exponat/ în muzeul noțiunilor ei absolute” (Grădina). În chip simptomatic, litera devine pulpă „dulce zemoasă” în care îți poți înfige dinții, lăsînd să ți se prelingă sucul pe buze, iar cuvîntul ajunge să
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
tocitul repertoriu De zi cu zi include iluzoriul, Profundul univers urzit de-oglinzi. Și m-am gîndit că Domnul se silește Să nalțe casă de nelocuit: Lumina e cristalul șlefuit, Iar umbra este visul ce-mpînzește. Făcut-a Domnul nopți care pulsează De vise, și-a făcut oglinzi. Perplex, Să simtă omul că e doar reflex Și vanitate-Așa ne-nfricoșează. Luna Povestea spune că-n acel uitat Trecut în care-atîtea-s făptuite, Nesigure, reale,-nchipuite, Un om a conceput nemăsurat Proiect de
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
poeme pentru Anselm Kieffer Valiză fiind mă perind pe-aeroporturi pustii pe benzi rulante ce trosnesc de ruginite. Buruienite resturi omenești oamenii înșiși buruieni uscate sunt dați deoparte Vântul fluieră sânge. Ceva mai încolo un avion muribund - tușește pleavă. Soarele pulsează inimă într-un corp adolescent. Carnea putrezește frunze căzute se întorc în arbori și ca cerceii de diament atârnă de-un capăt de versuri pătrate petrificate ce nu vor fi sculptate niciodată. Buruieni - uscate - ne-au năpădit de pe-acum
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
care își scoate acum la lumină imaginile și obsesiile personale, acea zestre netransmisibilă din imaginarul fiecărui scriitor. Dar "camera albă" și "războiul de zăpadă", statuia celebră din piață și sala de disecție, ca o casă fără oglinzi, încep deja să pulseze radioactiv, răsfrângând din conștiința poetei în a cititorului razele negre ale timpului istoric. Biografia "cu zgomot de hârtie arsă" și starea "solzoasă" în care se zbate personajul feminin tind să se suprapună, într-un continuum viață-text bine ilustrat de producția
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
postat un mesaj pe o rețea de socializare în care explică prezența sa acolo. "Sala de operații, Spitalul Monza, București. Acolo unde inima pacientului -un tânăr de 28 de ani cu o malformație cardiacă ce îi pune viața în pericol - pulsează în mâinile chirurgului cardiovascular, doctorul Cătălin Badiu. După 2 decenii trăite într-un sistem medical performant, unde a făcut carieră la prestigiosul Herzzentrum din Munchen, medicul român s-a întors acasă și operează la Monza. L-a adus acasă familia
Andreea Marin, la spital. Imagine în sala de operație, postată pe Facebook by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71160_a_72485]