1,208 matches
-
crească din ce în ce mai mult, iar vasul care naviga sub vânt începu și el să se legene mai tare, semn că se apropia încă o furtună. Marinarii spanioli și mateloții japonezi forfoteau pe punte ocupați cu desfacerea pânzelor de la prova și de la pupa. Presiunea atmosferică scăzu din ce în ce mai mult. Când ceața se risipi, valuri mari și negre ca smoala se înălțară din toate părțile. Vântul făcea pânzele să fâlfâie, iar ploaia lovea din lături trupurile marinarilor care munceau. Luând aminte la furtuna dinainte, negustorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mulți (scriitori) înnebuniți de glorie și multe alte forțe creatoare ar trebui să bage ceva la cap gândind la sumbrul și logicul final al „capodoperei” de pe linia Glasgow-Londra. 9: „Teignmouth” plutește de-a lungul coastei spaniole. Catargul cel mare de la pupă trebuie reparat: „Această barcă afurisită se desface în bucățele... Pentru a te face să pătrunzi în sufletul meu, care acum este liniștit, îți dau cartea mea. Sunt norocos. Am reușit în sfârșit să realizez ceva interesant. În sfârșit, sistemul universal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ferească de pietre. Nu era loc de greșeli. Canalele erau înguste, iar barca lată; Ellis era nevoit să conducă barca periculos de-aproape de bolovani ca să poată să înainteze. În spatele parbrizului era un scaun adăpostit, dar Mary s-a așezat la pupa, în bătaia vântului și a apei. Și-a întors fața în ploaia de stropi și-a încercat să se concentreze pe găsirea lui Danny, dar mulțimea de posibilități i-a întunecat vederea. După ce-l văzuse pe Drew înotând împreună cu somonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
frânghia întinsă în lungul ambarcațiunii. Naji a renunțat să-l dea pe Danny la o parte și s-a târât înspre botul bărcii, către soția lui, care nu era destul de prevăzătoare încât să se chircească pe fund. Irene stătea la pupa, cu picioarele atârnate deasupra apei și mâinile fluturându-i, de parcă ar fi fost încătușată într-un sistem de siguranță ca acelea folosite în montagne russe. Naji a târât-o înapoi în barcă și-a așezat-o cu brutalitate pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și de cauciuc, de orice se puteau ancora. Vâltoarea care clocotea în jurul lor era atât de zgomotoasă încât Mary n-a auzit nici un țipăt. Sau poate că nimeni n-a scos nici un sunet. Apoi, încet, mișcarea de rotație a continuat; pupa bărcii s-a coborât asupra lor. Mary a ajuns să vadă în loc de cer o bucată de plastic portocaliu și s-a simțit alunecând în jos, spre apă. A fost ciudat cum, în clipa aia, când frica ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-se de greutatea propriului trup, pe care, de obicei, o disprețuia, a contrabalansat ambarcațiunea, astfel încât pupa să ajungă din nou în apă. Femeia a simțit cum plasticul răspundea presiunii exercitate de corpul ei și se deplia spre forma inițială, apoi pupa a lovit apa cu zgomot. Ceea ce auzea Mary era mugetul râului, un muget mai sonor decât cel al oricărui alt râu. Abia când totul s-a terminat, a conștientizat și bubuitul propriei inimi. Naji a înșfăcat vâslele. Buzele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
au auzit țipătul motorului. Jina a pășit în apă, până când undele i-au urcat în jurul gleznelor, ca să vadă mai bine în susul râului. Ea a fost prima care a văzut barca motorizată și pasagerul care stătea aplecat, în echilibru precar, la pupa. Ea a fost prima care a văzut ceea ce era puțin probabil. Mike venise la Sunny Bar. Mike a condus-o pe cărare, în sus, deși Jina aluneca la fiecare pas, ca și când, în patru zile, tot nu învățase cum să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să calce În picioare legenda pe care bărbatul și-a creat-o despre sine. De-aia a terminat-o cu Horricker, de-aia l-a lăsat pe boul ăla În Mexic să i-o tragă și la prova, și la pupa În fața lui Wharton și mai știu eu ce a mai pus ea gratis la tocmeală. În spiritul participării. — Nu știam că Horricker are o imagine așa de umflată despre sine. — Să ne Întoarcem la cealaltă chestiune. Ce altceva a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ei erau deja solide. Porniseră cu toții spre un loc periculos, de unde nu aveau să se Întoarcă teferi decât dacă aveau Încredere unii În ceilalți. Iar corabia lor era mai mult decât un vas care plutea pe Marea Neagră, cu vântul la pupa. Era un teritoriu al Moldovei, În numele căreia vor trebui să lupte. Până la clipa debarcării mai aveau, Însă, mai bine de două săptămâni. Căpitanul Morovan nu ordonase traversarea mării, ci preferase navigația de-a lungul țărmului dobrogean, cu escală la Varna. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieși În larg. - Vreau să ies pe punte! Se auzi vocea neliniștită a lui Alexandru. Trebuie să ies pe punte! Deja nu mai are nici o importanță... Gabriel Înclină capul afirmativ. Tânărul urcă repede scările, ieși pe punte și alergă spre pupa. Corabia se depărtase foarte puțin de mal, iar căpitanul Morovan continua să dea ordinele de ieșire În larg. - Mai larg vela superioară! Viraj de treizeci de grade tribord! - Patru galere de război la babord, distanța două mile! Se auzi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unui punct fix. Apoi se duse ușor la dreapta și reveni În același punct. Două detalii atraseră atenția Marelui Maestru. Pe pieptul omului care părea a da ordine străluci, pentru o clipă, semnul scutului și spadei. Iar În spatele navei, la pupa, privind spre țărm, se afla Pictorul. Chipul lui nu se deslușea bine din cauza distanței și a Înserării care cobora repede, dar luneta rămase fixată asupra lui. „Cine ești?... ” se gândi, fără să vrea, șeful Cuceritorilor. * - Galerele turcești intră În viraj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încercați să nimeriți depozitul de pulbere! Îngerii, la tribord! imediat ce ne apropiem, săriți pe galere și angajați lupta la sabie! Nu ei ne sabordează pe noi, ci noi pe ei! Atacul e singura noastră apărare! - Cuceritorii la o săgeată de pupa și continuă să se apropie! strigă marinarul de cart. Gabriel se Întoarse și Își dădu seama că vor trebui să angajeze lupta la prova și la pupa. Dar deodată Îl străbătu o Întrebare fără răspuns. „Dacă sunt la mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
noi pe ei! Atacul e singura noastră apărare! - Cuceritorii la o săgeată de pupa și continuă să se apropie! strigă marinarul de cart. Gabriel se Întoarse și Își dădu seama că vor trebui să angajeze lupta la prova și la pupa. Dar deodată Îl străbătu o Întrebare fără răspuns. „Dacă sunt la mai puțin de o săgeată, de ce nu trag?!” * - Am mai văzut undeva flamura aceea cu cap de zimbru... murmură Ștefănel. - E flamura Moldovei, stăpâne, răspunse Amir, mirat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se mai afla sub supravegherea unei forțe străine, dar care nu Îi era deloc ostilă. Aflase de la Amir că Alexandru studiase pictura la Veneția. Pictorul acela! Pictorul acela, singurul care observase transformarea lui din cerșetor În ienicer! Tânărul aflat la pupa corabiei care se Îndepărta! - Amir! exclamă Ștefănel, tulburat. Alexandru a fost aici! Chiar aici, În fața palatului! Acest portret... e pictat de el! De fratele meu! Amir rămase Încremenit, iar Ștefănel făcu câțiva pași grăbiți prin Încăpere. - Încotro se Îndrepta corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acolo unde stau toate lucrurile care s-au întâmplat pe repede înainte. Thule e ca Titanicul, ca un oraș, ba nu, ca un regat marin închinat Luminăției Sale Heringul. Cu balustrade transpa rente, ca de gheață, la prora și la pupa, cu mozaicuri pom peiene în băile enorme ale cabinelor nu atât de mari, cât luxoase, cu tapițerii de culoarea somonului, cu mese sau, poate, ar fi mai bine să le numim spectacole cu artificii și ninsori artificiale, cu pești zburători
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
soțiilor: "Ei, și acum ne vom lua un concediu de 500 de ani și vom pune'un milion de desenatori la treabă la planul unei nave interstelare de 3 kilometri lungime." Nava din tranșee abia dacă era puțin mai mică. Pupa sa ascuțită se înălța, ca o înotătoare dorsală de rechin, până la 30 de metri da plafon. Alături ar mai fi avut loc încă un transportor de aceleași dimensiuni, în cazul în care cei 1500 de metri de lățime a tranșeei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
opiniei altora, vrajba sunt doar câteva dintre atuurile politicianului de succes contemporan. Oricum, ca să fi răzbit în viață până acum, ori să te menții astăzi la un anumit nivel aveai nevoie de răbdarea, tenacitatea, hărnicia, înțelepciunea și norocul Berecheților ăstora, pupa-le-aș mâna și sufletele curate! Rău îmi pare de toate, dar pentru bolmojeala din învățământ nu-i pot ierta și pace! Doar de câteva lucruri avea dăscălimea nevoie: un cadru legislativ simplu, coerent și stabil, o retribuire decentă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să închid ochii, nici să privesc în spatele meu, ca să știu cum arătau atunci. Pe podea erau rînduite bărcile, semețindu-se din pîntece într-un șir de scînduri zornăitoare, cu echipamentul strîns înăuntru, cu spătarul scaunului cîrmaciului slăbit, cîrma așezată pe pupă și ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum de rezistență. În
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
unul dintre ei deja puțin chel, nu închiseseră golul și acum păreau să fi rămas mult în urmă, iar tempo-ul lor să coboare. Dar rama capului de pasăre prindea acum apa foarte aproape de a mea. M-am uitat la pupa bărcii noastre și am văzut cîrma împingînd deoparte un val. David mă scotea din curs? Nu mai mergeam drept. S-a corectat, nu cu vîsla, ci cu piciorul. Am încercat să cresc puterea fără să schimb ritmul, dar, neintenționat, m-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
naș, și-așa n-a făcut nici un cadou, măcar mireasa s-o plătească. Și se întoarse încet alături de Marcela, gândindu-se cu melancolie la casa de bani. La MaxiBar, în afară de nea Ovidiu care se tăiase cu cioburile sticlei originale și pupa de zor portretul plin de sânge al lui Zelea, lucrurile erau liniștite. Adică doamnele cântau, doctorul scria rețeta și domnul Popa... domnul Popa nu era de găsit. S-o fi dus după mireasă, își spuseră ei, începând să aștepte. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
În aerul bolnav ce avea acum consistența unui albuș de ou. Ușa grajdului se rotunjise, luând forma unor doage. Grinzile de deasupra, ca și scândurile ce alcătuiau tavanul se curbaseră și ele spre exterior, astfel că grajdul aducea acum cu pupa unei corăbii, privită din interior. Evlampia stătea cu gâtul răsucit la spate, privind-o țintă pe stăpâna sa. Privirea ei aproape că o hipnotiza pe Mașa-Mașa. Trăsăturile Evlampiei se schimbaseră vizibil. Capra era de nerecunoscut. Mașa-Mașa văzu cu consternare cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
portretul Doamnei, ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge năclăite, Pe când la pupă, trase - edec ca niște vite Cu țeastă nămoloasă și cornulețe mii, Treceau în brazda undei șirag de răgălii. Sub vântul drept, caicul juca tot mai aproape. Atunci, cu ochi de seară și-abia deschise pleoape (Căci, grei de-ngîndurare, nămeți mă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dat colțul și au simțit un miros greu în aer. Parcă le-ar fi aruncat cineva pe față o batistă înmuiată în parfum de proastă calitate. — O fi miros de câine? Mirosea a substanțe chimice. Semăna cu mirosul neplăcut de pupă pe care o folosea și Takamori uneori ca momeală la pescuit. O camionetă a trecut pe lângă ei. În spate au văzut o cușcă mare din care și-au scos capetele patru sau cinci câini care schelălăiau. — O! Câine-san! Gaston a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pentru că, marcați - din fașă - de morbul crimei, nu vor avea nicicând o aplecare adâncă asupra formelor perfecte. Asupra culorilor adevărate. Asupra sunetelor imperceptibile. Asupra inefabilului. Maturi, vor complota din instinct. Viermi pe care nu-i strivesc pentru că aștept să devină pupe: poate se vor preface în fluturi. Așa cum tinde, tardiv, zbătându-se în gogoașa sa, Filozoful. Actorul va pieri sufocat în propriile lui dejecții. Pentru că se cacă mai mult decât mănâncă. Romancierul e încurcat în firele pe care le tot țese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]