28,736 matches
-
Iar privirea doamnei ce strînge la piept hermina este fixă, concentrată, îndreptată într-o direcție clară. Nu e vagă și pierdută, adesea - cum vom vedea - introvertită, ca a multor doamne cu licornul. Ce contemplă ea, cu ochii larg deschiși și puri? Înainte de a răspunde, să privim tabloul mai atent. Fața doamnei e cam mică în raport cu trupul. Iar mîna ei dreaptă, singura vizibilă, e prea mare și ocupă primissimul plan. Leonardo nu poate fi suspectat nici chiar o fracțiune de secundă a
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
decenii, licornul e și o podoabă pentru doamnă. L-a domesticit și l-a salvat. Atît timp cît va rămîne în poala ei, unicornul e în siguranță. Și de data asta, iubirea femeii e și feciorelnică, dar și maternă. Și pură, și protectoare/posesivă. Seducîndu-l pe licorn, doamna se sacrifică și îl salvează. Toate, simultan. I se dăruie, dar îl subjugă. Îl ține în brațe, privind fie în lăuntrul ei, fie spre un tărîm numai de ea știut. Nicicînd către el
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
și înfricoșătoare." Și părerile despre critică sînt din capul locului originale: "Critica astfel înțeleasă nu poate fi învinuită de impresionism în înțelesul rău ce se dă acestui cuvînt. Căci criticul nu se conduce niciodată după impresie, ci după expresia ca pură posibilitate a spiritului său". Ideea este că simțul critic nu e teoretic, ci normativ, interpretînd "faptul extern ca un produs al propriei activități". Așa dar, "simțul critic e actul creator eșuat". Răsfoind zecile de cronici publicate de Călinescu, ne dăm
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
care se ocupau cu studiul cunoașterii împărtășeau ei înșiși ceva din puritatea spiritului pe care îl studiau. Se înnobilau, căpătau o distincție aparte în comparație cu muritorii de rînd. Se purificau. Să nu uităm că Biblia filosofiei europene se numește Critica rațiunii pure. În plus, privilegierea cunoașterii în raport cu celelalte activități umane a transformat-o cu timpul nu doar într-un comportament privilegiat, ci și într-un model de înțelegere a lumii. Cu alte cuvinte, lumea a început să fie gîndită după calapodul cunoașterii
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
un strop (un duș?) de avangardă. Nu era de găsit, și-aici chiar mă arăt surprinsă. Urmele lui Tzara (la trei pași de Cabaret Voltaire), singurele, erau într-o revistă care - jos programul! - își trădase cota și dispăruse (vîndută? luată pur și simplu?) din locul unde, sub cheie, ar fi trebuit s-o găsim. Așa că, ce să fac, ca să nu scufund cu totul o rubrică de carte într-una de călătorii, dau un atac la biblioteca (românească!) a bunei mele gazde
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
lui Blaga: "Cum s-a putut admite de către o editură asortată cu un mare contingent de specialiști, un text atît de scăzut în nivel (e vorba de Faust, în versiunea lui Blaga - n.n.), ca să-și justifice marile năzuințe? Traducerea e pur și simplu, și mă simt mîhnit, execrabilă". (în acea ocazie, Blaga mi s-a plîns că cenzura a "radiat" paragraful final al prefeței lui Vianu, care conținea elogii la adresa calității tălmăcirii sale: " Se vede că oficialii nu vor cu nici un
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
între (re)surse și interese. Necredincios, cum sunt, ori curios, cum aș vrea să fiu, m-am întrebat la final ce a fost în definitiv concertul din Sala "Jaques Brel" de la Pantin: spectacol de revistă, teatru instrumental, cabaret-show sau concert pur și simplu? Drept răspuns mi-au venit în minte cuvintele lui Marcel Proust; "muzica este o lume ce pentru noi înseamnă ultravioletul pe care nu-l percepem decât prin ureche". Oare să fie numai atât?
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
22.00, n.d.h,), când adresează invitatului câte-o întrebare în rafale și cu ramificații semănând cu biblicele căi ale Domnului - mă rog...!, se enervează el. Că mă scoți din toate logicile mele, de mă simt ca Mona Muscă, Doamna pură a politicii românești obligată să renunțe la Legea lustrației... Ce-am vrut să spun? - Asta mă întrebam și eu... - ...Noa, bine-bine! A: apăi, mă, cuscre, eu de câte ori văd la televizor personalități politice și mai ales administrative adresându-se reporterilor cu
Dosare jumulite by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10362_a_11687]
-
de milioane de dolari puse pe capul numărului doi al terorismului mondial au fost mai puternice decât toată îndoctrinarea pusă în joc de mințile bolnave ale teroriștilor. Mă întreb dacă înșiși organizatorii marilor atacuri contra Occidentului sunt doar niște demenți puri și duri ori dacă, la rândul lor, atârnă de pungi cu bani suficient de mari pentru a-i transforma în entități non-umane. În teorie, teoriștii sunt "soldați sfinți" ai câte unei cauze și mai sfinte: eliberarea de asuprirea forțelor străine
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
singura valoare - putința identificării, dar o condiție - cam de neocolit - tot este". Să nu ne închipuim însă că "identificarea", de care vorbește, caracteristic, Georges Poulet, ar fi ceva absolut. E doar o năzuință, niciodată integral împlinită: "Identificarea deplină este o pură imposibilitate în relația critică". Ea nu umple niciodată pe deplin spațiul comentariului, lăsînd interstiții în care se poate strecura și o atitudine aparent străină, o "non-identificare" care este ironia. Detașare, fugă, distanță, ironia e în măsură a "complica mult" lucrurile
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
și anume "puritatea" esteticului. Adică, vezi Doamne, "abaterea" esteticului de la anomaliile socio-politice care au produs propriile sale anomalii oportuniste. Ierunca dixit: "Trăirea sub totalitarism ne ajută - dintr-o minimă igienă a memoriei - să îngropăm gîlceava dintre estetic și etic. Arta pură este deja o amintire retorică pînă și în Occident, unde moda înlocuiește uneori - din confort - principiile. La noi, măreția regăsită a artei se confundă așadar cu impuritatea ei. Există însă o rigoare a acestei impurități secunde". "Rigoare" care obligă la
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
fericite ea trăiește fertil - " în coduri morale diferite și chiar în paradigme spirituale diferite. Și în cazul în care pictorul nu mai are legături directe cu pictura postbizantină și cu formula introvertită a gîndirii orientale, el recuperează cultural, ca spectacol pur de virtuozitate și ca experiență gratuită în cîmpul limbajului, grafismul, tenta plată, sonoritatea interioară a culorilor și hieratica inerțială a picturii de factură bizantină. Astfel, în cazul aceleiași generații sau chiar în cazul aceluiași artist - iar aceste situații nici măcar nu
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
națională, s-au simțit ca în vacanță și, înainte de a-și face datoria pe teren, au prestat prin baruri în calitatea lor de VIP-uri. Veniți să joace pentru națională, acești jucători au confundat vacanța de la cluburile lor cu vacanța, pur și simplu. Ideea că ei, marii jucători, sînt tulburați de la marile echipe, în care dau cu piciorul în minge ca să își consume energia la niște amărîte meciuri de calificare ale țării lor, îi face să stea azi pe margine. Oricît
Generația irosită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10547_a_11872]
-
interpretată, așa cum e spusă aici, si ca o incitare la violență (incitare pe care noi, „cei săraci cu duhul”, o detestam), recomandăm creatorului, pentru început, cel putin, teoria cunoașterii la Platon, locul în care lumea ideilor este și lumea formelor pure, lume din care, zice-se că am veni spre întrupare și din care am învăța, prin reamin tire (anamnesis, în greacă veche). 2. în ce măsură noțiunile de „Ființă”, „Lucru” chiar și cea de „Infinit” îi sunt clare „versificatorului” în rândurile: „Am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Poezii Dora Groza REFUZUL LUI ICAR Semănate-n primăveri, Zilele răsar din ieri, Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și diplome de participare la simpozioanele marilor universități occidentale. Ceea ce se înțelege mai puțin e că multe din aceste participări au fost urmarea unor penibile donnant-donnant sau, și mai frecvent, a "cotei" pe care unitățile academice occidentale o rezervă, din pură generozitate, țărilor din lumea ex-comunistă. Dar nici măcar nu asta ar fi problema. Problema e că "expertiza" astfel dobândită n-a prea servit la nimic. Sau a servit carierelor individuale ale indivizilor din categoria menționată.) E uimitor că până și unii
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
le sesizez în viața publică. Pe măsură ce interesul pentru "cultura înaltă" descrește, pe măsură ce imbecilitatea, incultura și agresivitatea animalică ocupă spații largi ale domeniului public, reîntoarcerea la cultură devine mai mult decât o soluție - o salvare. Nu știu dacă, în privința prăbușirii în pur consumerism și indiferență tâmpă ne aflăm în pas cu lumea. Probabil că da. Știu, însă, că peste tot unde se face cultură adevărată există șansa - una minusculă - de a salva ceva din omenescul din noi. Aceasta e lecția care mi-
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
însuși. Diferite ca structură și ca intenții, ele vorbesc, în adâncul lor, despre una și aceeași obsesie a marelui regizor: căutarea sinelui. Într-o lume a masificării, a standardizării și a anulării identității, demersul seamănă a donquijotism de cea mai pură extracție. În realitate, e vorba de tulburătoare experiențe existențiale, de urmărirea obstinată a unei vocații și de asumarea unui destin. Scrisă la modul reportericesc, asemeni unui documentar pentru televiziune, evocarea Taniei Radu a ceea ce s-a petrecut în cadrul întâlnirii "Balkan
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
acea perioadă deosebit de importantă. Dinu Lipatti e unul dintre protejații săi - o legendă a secolului - violonist, apoi pianist și compozitor. Maestru al lui Yehudi Menuhin, pe care-l urmărește cu atenție și prudență, privilegiind întotdeauna interpretarea muzicală și nu virtuozismul pur, îi va transmite acestuia un profund sens al umanității, care nu-l va părăsi pe Menuhin niciodată, așa cum s-a văzut și atunci când i-a luat apărarea lui Furtwängler după cel de al doilea război mondial. Intensa activitate concertistică n-
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
schimb, cu toată risipa de absurdități cu țintă de care e capabil un pamfletar dedat la fabulă. Ici-colo, stil de roman interbelic care-și rîde de propriile-i, fiziologice, scăpări: Era noapte, bine înțeles, și noapte cu lună. Naiv și pur, băiatul adormise, ca într'o anecdotă cu proști, obosit de obsesii. El fu deșteptat la mijlocul unui solo ca de violoncel, care-și dete seama că venea din insul lui și pe care îl auzi isprăvindu-se degradat. - Ce-ai fi
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
rămas neschimbate - adică scrise (și pronunțate, conform normei) cu s - cuvintele disertație, disident, desinență (fr. dissertation, dissident - dar désinence, cu șzț). De fapt, acestea sînt frecvent pronunțate cu z; diferența fonetică dintre s și z fiind însă extrem de mică (o pură distincție de sonoritate), variațiile în rostire nu sînt supărătoare; în scris, ele atrag atenția considerabil mai mult. E interesant că tendința de sonorizare a lui s între două vocale pare să existe în româna actuală, dar ea nu funcționează automat
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
la alegere în cazul fericit. Crimele sale sunt de competența tribunalelor și pot fi absolvite sau condamnate după punctul de vedere în care te situezi, al victimei sau al profitorului. în sine, o doctrină politică este realistă sau utopică, starea pură fiind rareori atinsă, odată ce aplicarea se izbește de multipli factori modelatori de o asemenea vivacitate, încât nici chiar părinții fondatori să n-o mai poată recunoaște. Mai cu seamă punerea în acțiune a unei doctrine ce ascunde o utopie modifică
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
normal ca Rășinarii să fie în ochii mei punctul privilegiat al universului". "Adevărul", mai jos admis, că e "un apatrid", în sensul mai mult "legal" al rezidenței filosofului, e în felul acesta energic corectat de realitatea lăuntrică a unui "atașament pur sentimental" față de vatra sa. Totodată se cuvine subliniată ferma detașare a lui Cioran, dintr-o scrisoare din 1947, către Petru Comarnescu, de "entuziasmul" său din junețe față de "un anumit delir colectiv": "Așa-zisele mele fervori politice de altădată îmi par
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
la păstrare (și la vînzare...), sub geam, într-un anticariat, pe Bulevard (vis-ŕ-vis, puțin în diagonală, de Scala). Găsești acolo, de-un exemplu, Paradisul suspinelor, al lui Vinea, și Tîlbîc, Tureatca & Co., de Sașa Pană. Nici unul din titluri nu ilustrează, pur și dur, avangarda. Sînt, iscălite de autori care au luptat în regimentul ei, doar fiole cu aerul timpului. Prima e mai bătrînă, din 1930, de la "Cultura Națională". Cînd o vezi, îți dă impresia întîlnirii (norocoase...) c-un coșar. Tuciurie și
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
e nota comună a acestor scrieri, după cum excesul de atenție pentru confrații din mediul cultural arată că respectul autorului pentru această zonă nu s-a ofilit deloc. Cred că "tabletele" adunate în acest volum trebuie citite, înainte de orice, ca literatură pură. Personajele, e drept, sunt reale. Dar ele sunt distribuite în roluri decupate din scenarii dinamitarde, fără ca identificarea cu eroii să fie de sută la sută. Excepțional scrise, mustind de aluzii culturale și de clin-d'oeuil-uri ce fac deliciul celor avizați
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]