10,901 matches
-
dintr-o familie cu posibilități reduse de trai, cade victimă, încă de la o vârstă fragedă, abuzului unui personaj de joasă speță, Mișu Diaconescu, băiat de bani gata, dar depravat până în măduva oaselor, individ fără srupule, ce profită de naivitatea și puritatea acestei fete inocente. Aceasta va suporta consecințele faptei toată viața, deoarece bărbatul cu care se va căsători mai târziu află, în împrejurări ce țin tot de destin, deloc întâmplătoare, despre situația Violetei, și divorțează, aducându-i acuze nefondate, fiindcă, nu
RECENZIE, AUTOR PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383212_a_384541]
-
cum alții au ieșit să se bucure de doamna iarnă, musafira așteptată de ceva timp. Încet, încet, pomii s-au albit, crengile au fost împodobite de beteala albă de nea. Covorul gros de zăpadă s-a așternut și el, și puritatea anotimpului strălucește peste tot, încălzind privirea cu frumusețea ei. Pe alocuri, încep să se vadă urmele de pași ale oamenilor care pleacă din casă cu vreo treabă sau doar cu dorința de a vizita anotimpul alb. Cei mai nerăbdători pentru
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > FEMEIA Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Femeia este-o floare parfumată. Ea naște... Viitorul în dureri și chin. Este Icoană, în suflete purtată, Ea, este puritatea florilor de crin. Femeia-i insomnia care te frământă Dulcele din seva unei flori... de vis! Femeia este versul care te încântă Pe de rost îl știi, fără să-l fi scris. Femeia e ființa ce suferă-n tăcere Atunci când
FEMEIA de DOINA THEISS în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383286_a_384615]
-
fost acuzat de către critici că nu las personajelor nici o șansă! Dar faptul că le-am gândit nu e CEA MAI MARE dintre șanse? Le-a oferit cineva mai mult? Fac ce vreau cu eroii mei! Câțiva aleși ar fi înțeles puritatea intențiilor mele. Rotunjimea mărului. Perfecțiunea imperfecțiunii. Cititorului îi place personajul care moare pentru dreptate. Un fals: a murit dintr-o neînțelegere care i-a fost fatală. Acum vreau să vorbesc, beat, cu Filozoful despre Balerină, minciuna noastră cea adevărată. Iepuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Îi coborî pe gât fără să Îi domolească arsura. Luciul aurului artificial Îi răsărea În fața ochilor printre aburii care se ridicau din stradă, otrăviți de miasmele gunoaielor omenești și animale. Era oare cu adevărat posibil să fie fabricat, cu o puritate atât de mare Încât să Înșele până și ochiul unui meșter ca Flavio Petri? Ar fi trebuit să dea alarma la Monetărie. Își mișcă grumazul Încoace și Încolo, Încercând să risipească amorțeala produsă de căldură și de vin. În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ele, așa că ele s-au strâns și au plecat în capitală. Predicatorul a comentat la radio că e bine că a fost făcută curățenie și că nu voia să vadă cum sângele american al oamenilor din vale își pierde din puritate. Acest lucru i-a câștigat de partea sa pe mulți dintre oamenii din oraș, așa că în foarte scurt timp, listele bisericii erau din nou pline și continuau să se umple. Câțiva s-au adunat la biserică și au pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
partea sa pe mulți dintre oamenii din oraș, așa că în foarte scurt timp, listele bisericii erau din nou pline și continuau să se umple. Câțiva s-au adunat la biserică și au pus la punct o organizație menită să conserve puritatea și creștinătatea sângelui din vale, să-l ferească de buruienile care-l pot strica și care pot aduce mânia lui Dumnezeu în vale. Nu toată lumea s-a înscris în organizație, dar avea totuși destul de mulți membri. O vreme, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fac mai multe descinderi în adânc ca să înțeleg ce nu era de înțeles, ci doar de văzut cu pătrunzătorii ochi de pe întregul trup. Călătoria în lumea fantastică de sub pământul Castellanei culminase cu Grota Albă unde totul era albire, uitare în puritate. Frumusețea cristalelor sunau cuvinte din gura lui Augustinus sau din gura oricărui om cu bun simț: creația e o reflectare a divinului. Asta ne includea, desigur, chiar și pe noi, oamenii care am urcat din nou scările, întâlnind lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mei, m-am apropiat de ea și am îmbrățișat-o plin de teamă că am să leșin. „Se poate“ îmi spuneau ochii ei închiși în istovire. M-am aplecat și i-am atins buzele. Poate că exact așa, cu aceeași puritate neomenească, cu aceeași dorință dureroasă de a da totul, și inima, și sufletul, și viața, cândva, foarte demult, mucenicii uscați de posturi și asexuați atingeau icoanele cu buzele. - Dragul meu, șoptea rugătoare Sonia, desfăcându-și buzele din sărut și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
obligau la postura unui băiat visător și, de ce nu, naiv. Cred că Sonia stăpânea știința de a chema la viață sentimente care demult nu mai palpitau în inima mea, sentimente care, tocmai de aceea, erau mai pure decât mine. Tinerețea, puritatea și naivitatea acestor sentimente nu se acordau deloc cu experiența mea murdară de viață. Așa eram eu cu Sonia. Peste câteva zile, am avut certitudinea că sunt chiar așa, că nu pot fi nimic altceva și nimeni altcineva. La vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ea se va reapropia apoi, prin unele componente ale sale, de idealurile inițiale. Unii catolici vor reproșa tot mai agresiv liberalismului faptul că neagă ordinea divină; se vor opune din ce în ce mai mult democrației, pieței, valorilor iudeo-grecești, pentru a apăra fără compromisuri puritatea credinței. Alții vor continua să apere, chiar în sânul Bisericii, nonviolența, iubirea și dreptatea. în avangarda acestor lupte se vor afla unele Biserici protestante. Printre acestea, un loc de frunte îl va deține evanghelismul, venit din mai multe state din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
convertire și chiar, conform unora, prin război. De altfel, figura dominantă a Islamului nu este credinciosul, ci pelerinul, predicatorul, convertitul, prozelitul. în principiu, convertirea este, în acest caz, individuală, fără conotație politică; ea trebuie să decurgă în numele unui ideal de puritate, solidaritate și supunere în fața puterii masculine. în fapt, orice convertire este ireversibilă: unui musulman îi este interzis să-și schimbe religia, pentru că, de regulă, el riscă pedeapsa capitală. De asemenea, pentru unii, convertirea este și va fi de natură politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
justificare dacă ceva ar decurge mai rău decât se așteaptă, nefiind exclusă, prin urmare, posibilitatea ca ministrul de interne să-i abandoneze pur și simplu în voia sorții, dacă ar întreprinde vreo acțiune susceptibilă să aducă prejudicii reputației statului și purității imaculate a obiectivelor și metodelor sale. Acești trei oameni sunt ca un comando de război pe teritoriu inamic, aparent nu se întrevăd motive ca să credem că-și vor risca viața, dar toți sunt conștienți de susceptibilitățile unei misiuni care cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
direcție, bărbați tineri, mergând pe jos către o moarte pe care credeau că o vor putea păcăli. Surâdeau, neștiind încă ce-i așteaptă. Aveau în ochi luminile vieții lor de până atunci. Nu rămânea decât cerul pentru a-ți păstra puritatea și voioșia, ignorând putreziciunea și răul care se răspândeau pe pământ sub arcul său înstelat. Tânăra învățătoare se instalase așadar în căsuța din parcul Castelului. Îi mergea mai bine decât oricui altcuiva. Făcuse din casă un sipet după chipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca o negresă, îmi făcea niște lucruri despre care pot să spun cu siguranță, acum, că nu mi le-a mai făcut nimeni, niciodată, în prăpădita asta de viață. Făcea dragoste ca și cum ar fi vrut să scoată, să arunce toată puritatea aia din ea, ca și cum ar fi vrut să devină altcineva. De fiecare dată o lua de la capăt, dar nu reușea să se schimbe deloc, rămânea aceeași inocentă. Orice i-ai fi făcut, rămânea aceeași inocentă. Ce rar! O tânără femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
boltă incoloră, rece, Înaltă și lipsit de amenințarea ploii. O zi gri, cea mai puțin corporală dintre vremi; o zi a viselor, a speranțelor de viitor și a viziunilor clare. Era o zi ușor de asociat cu acele adevăruri și purități abstracte care se dizolvă În lumina solară sau se pierd Într-un râs batjocoritor sub razele lunii. Copacii și norii erau sculptați cu o clasică severitate. Zgomotele campestre se armonizaseră, formând o melodie monotonă, metalică, asemenea sunetului de goarnă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Codului lui da Vinci, convinsă că Horațiu se va lămuri, o dată pentru totdeauna, de rolul suprem pe care îl putea juca o femeie în viața omenirii. Dar Horațiu preferase desenele animate, pentru că numai trăind ca un copil își putea păstra puritatea unuia. Deci da, Maria Magdalena fusese, după cum știa heruvimul, o femeie simplă din popor, și chiar una foarte păcătoasă. Mai păcătoasă decât fata asta, cu siguranță. - Cum te cheamă? - Grigore Mariana. Pe tine? - Romeo. Momentul de tăcere care urmă răscoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a ceva necunoscut. Îmi imaginam că stăteam În palma lui Dumnezeu, sau pe o lentilă de microscop, ori pe un covor zburător, ori pe suprafața Înghețată a unei ape. Îmi imaginam diverse locuri, și toate erau spații de o infinită puritate, cuprinse de o senzație de caldă intimitate. Vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare Îmi erau atât de amorțite Încât atunci când se atingeau de ceva scoteau un sunet opac. Aveam senzația că toate celulele corpului meu se contractau una câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mod cert, nu lasă loc argumentației, el impune luarea unei anumite poziții, alegerea. Cum stau lucrurile cu cele două femei presupuse a încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptoasă și marcată de moliciune, machiată ca să pară mai albă, mai trandafirie, ea își forțează atitudinea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de a cărei definitivă pierdere ar fi timp să te consolezi, până la ultimele retușări, formă destinată pentru volum): o încercare, mereu reluată, de a mă ridica la modul intelectual al Lirei. Faptul poetic inițial: cununa înflorită și Lira. La această puritate aeriană, în care poeții englezi se așează, pare-se, toți, urmând un singur instinct, al Cântului, vream să invit poezia noastră. În certitudinea liberă a lirismului omogen, instruind de lucrurile esențiale, delectând cu viziuni paradisiace: într-un astfel de lirism
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vis al umanității. Aș înscrie pe cartea d-lui Blaga versul rilkean care i se potrivește: "...und wie Legenden weit, und über-wunden"1 . Subliniind acel über-wunden, în onoarea viitoarelor sale poezii. Astfel, versurile d-lui Blaga, câteodată de o rară puritate ("Întoarce-ți fața către părete și lacrima către apus") au mișcarea și descusutul literaturii profetice (nu însă și indiscreția). Versurile devin versete. Se poate condamna o vină așa de nobilă? Da, și cu toată tăria. Cred că procedeul dezvoltării succesive
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prea voită în orice caz: fără ecou și demn de alți poeți ai Ardealului. Mi-e teamă - atât de multe sânt motivele de folclor ro-mînesc la d-l Blaga - că, râvnind la o chimie complectă a poeziei, i-a alterat puritatea. Patriotismul, pentru poeți, constă în a scrie o poezie cât mai puțin coruptibilă, în a lega destinele de viața superioară și puternică a versurilor lor. Cred că porțile țărănești, iile, balaurii, feții-frumoși, mozaicurile și zugrăvelile bizantine, conduc poezia la un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poeziei mari din toate timpurile; unicitatea lui Barbu constând aici în felul cum a trăit pentru niște idei. Poetul s-a decis succesiv de la propria sa poezie, tocmai pentru că aceasta, ca imanență, ca făptuire, reprezenta în absolut o neadecvare la puritatea principiului. Consecvența oircărui scriitor față de absolut nu se ține pe toată durata vieții sale la aceeași tensiune, ea fiind modelată de incidențe subiective. Ion Barbu a înlăturat însă mai mult decât alți poeți români acțiunea slăbiciunilor firești, trecând până la urmă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
plastic în poezia Izbăvită ardere ("Curcanii au mutat pe soare șirul/ De gâturi cu nestinși, cartofii roșii"). În general, poeziile din ciclul Joc secund sunt descripții sintetice, definiții, precum aceea din poezia Increat. Pentru Valéry, universul e un defect în puritatea neființei, pentru Ion Barbu increatul e sinonim cu moartea, înțeleasă ca virtualitate a creației. În Timbru, poetul atribuie capacitatea de a cânta nu numai instrumentelor muzicale, imperfecte, ci și obiectelor, elementelor, spețelor. Totul e să nimerești expresia, tonul potrivit, superb
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și chiar aerul. Pentru că de patru decenii, când spui Botiza, spui deopotrivă și familia Berbecar. Pentru românul din sud care pășește dincolo de orizontul Carpaților, în Maramureș, drumul pare mai degrabă o întoarcere la origini. O necesară împrospătare a sufletului cu puritatea nealterată încă a începuturilor. O regăsire de sine și, de ce nu, o speranță că neamul românesc nu se va stinge, nu se va pierde definitiv, nu se va topi în vijelia cu care un malaxor nevăzut mixează inexorabil vremurile, oamenii
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]