187,471 matches
-
din experiență are valoare pentru gînditorul american, pentru că numai ea devine pînă la urmă o forță al cărei impact se măsoară acum și aici. De aceea: "cărturarului autentic îi este ciudă cînd pierde o ocazie de a acționa, știind că puterea lui se va micșora. Tributul adus, în repetate rînduri, de William James lui Ralph Waldo Emerson nu se explică doar prin influența binefecătoare a Eseurilor asupra sa din perioada depresiunii nervoase ce i-a premers cariera de psiholog și filozof
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
care o găsim în "Experiența", dar și în "Cercuri". De reținut că atunci cînd încearcă o definire a pragmatismului său, a modalităților de a ne înlesni adecvarea la această lume fluidă, James folosește termenii îndrăgiți de Emerson, adică "acțiune" și "putere", desemnînd prin ei, sau mai exact prin conjugarea lor, principala direcție de urmat. Emerson rămîne în istoria culturii americane nu numai ca precursor al pragmatismului. Este greu de știut cîți dintre scriitori americani de după el au făcut abstracție de viziunea
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
în esență al durerii și suferinței: "se lipește de piele noua ordine mondială/.../ și vei luneca prin oraș printre vaiete/ vei adulmeca mirosul vei atinge cu gura/ trimite fotocopii și înregistrări/ după toate mesajele primite/ unește-te cu semenii tăi/ puterea se naște-n rețea"). Căci, dacă urmărim elementele de "cadru" existențial, acestea se reduc la spațiul apartamentului sau al curții de bloc ( "m-am socializat chiar foarte mult/ am jucat fotbal în fața blocului m-am bătut") ori la câteva repere
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
de cauciuc/ fetițe de opt ani cu chiloții rupți/ execuții cu public în arabia saudită/ și tu mai ai curaj să îmi spui/ că ești aproapele meu/ că nu trebuie să mă strivești/ să te scuturi de mine cu toate puterile/ te provoc pipăie-mi cearcănele/ atinge-mă și iubește-mă/ hai iubește-mă". Un poem atrage totuși atenția asupra a ceea ce s-ar putea numi o structurare "arhetipală" a imaginii subiectului, abia sugerată dar nu mai puțin reverberantă, referința fiind
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
cât privește personalitatea lui Weininger o constituie ceea ce s-a numit ura de sine a evreului, judische Selbsthaß, fenomen deloc izolat, consonând cu antisemitismul epocii și aflându-și în Weininger un exponent cât se poate de îndârjit. El va opune puterea vieții, ultima fiind o valoare cum nu se poate mai evreiască și prin urmare una degradantă. Inferioritatea evreilor provine din caracterele lor feminine și din slăbiciunea eului lor, Weininger conferind astfel sensuri proprii vederilor unuia dintre modelele sale, Houston Stewart
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
de omenire" ( p.573). Rolul bărbatului este, de altfel, acela de a asigura progresul acestei omeniri principial scindate, fapt oglindit cel mai bine în propensiunea sa către genialitate. În termeni întrucâtva cantitativi, genialitatea este o chestiune esențială care ține de puterea individuală. Weininger țintește să edifice o adevărată psihologie a genialității, geniul fiind definit în funcție de excelența memoriei unei persoane, care indică astfel inegalabila considerație pe care o are pentru propria-i existență precum, din perspectiva autorului, este cazul lui Goethe. Premisa
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
oricare/ Ochiul, ochi de are. Cel de-al doilea, o idee mai izbutit, crucificat, după modelul celui dintâi, între Mulți văd lumea/ Mare, mare mare (sus), Puțini pricep/ Adânca ghicitoare (jos), Ascuțimea minții/ Ne dă mângâiere și Prin răbdare/ Căpătăm putere (de-a stânga și de-a dreapta). La mijloc, poemul: Din el iese ori se ascunde/ N-are frunze are rude/ De vorbim nu ne aude/ Cântă dacă nu se pierde/ E oriunde e și vede/ Îl vedem și nu ne
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13885_a_15210]
-
în comun cu cele reale, caii sunt roz, soarele e negru, iar valurile au culoarea smaraldului. Si Flora și Paul descoperă de fapt „un paradis interior", amândoi trăiesc o anumită stare care îi face să acționeze. Cei care nu au puterea s-o recunoască îi supun rigorilor legii, îi urmăresc, îi amenință cu închisoarea. Uneori, oamenii din jur nu vor acest Paradis. În ambele planuri regăsim inconfundabilul monolog interior ce alternează cu stilul indirect liber, dar există pregnant o diferență de
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
nostru, nu se poate susține cu certitudine că poveștile sînt false; ele nu au însă credibilitate explicativă. A fost evocată o răscoală (plasată, de altfel, în momente diferite: fie la 1770, fie la 1802) în care revoltații au uzurpat atributele puterii domnești găsindu-se în acest detaliu motivația pentru termenul crai: "s-au răsculat o ceată de apelpisiți, numindu-se crai de Curtea Veche"; aceștia au în frunte un grec, jefuiesc prăvălii, se îmbată, sînt prinși și spînzurați de turci. "De
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
televiziune ( vă mai amintiți de perioada când postul național era condus de Aurel Dragoș Munteanu și când la demonstrațiile opoziției se lăsa brusc ceața, asta, desigur, când țara nu era năpădită de forțe „legionare"...) Iliescu n-ar fi rămas la putere, dar și țara ar fi arătat altfel. Când vreme de jumătate de secol primele fonduri tăiate la orice intreprindere erau cele pentru hârtia de toaletă și dezinfectant, când la chiuvetă nu curgea apă iar despre prosoape nici nu putea fi
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
aclama votul americanilor, ca și cum ar fi pus umărul pentru obținerea acestui vot. Toți foștii securiști care și azi i-ar mînca fripți pe americanii care vin să ne învețe cu ce se mănîncă economia de piață și, dacă ar avea puterea de odinioară, i-ar arăta ei ambasadorului Guest, ce înseamnă amestecul în treburile interne ale corupției din țărișoara noastră, nu mai pot de fericire că Statele Unite au dat binecuvîntarea României să intre în NATO. Mai toți cei care s-au
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
pot de fericire că Statele Unite au dat binecuvîntarea României să intre în NATO. Mai toți cei care s-au străduit să țină România la distanță de Statele Unite, unii din interes, alții din prostie și nu puțini ca stipendiați de alte puteri, s-au aliniat, ca soldații de pe aeroport, la vizite oficiale, pentru a da onorul americanilor. Recunosc în aclamațiile de astăzi, revoluționarismul de porunceală din decembrie ^89 al celor căroa le fugise pămîntul de sub picioare cînd și-a luat zborul Ceaușescu
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
operă de geniu, și de am descoperi cumva că Eminescu nu e român, esteticește vorbind, nu s-a schimbat nimic. Nu tot astfel stă chestiunea cînd facem istorie literară. Istoria literaturii române nu poate să fie decît o demonstrație a puterii creatoare române, cu notele ei specifice, arătarea contribuției naționale la literatura universală. (...) Specificul fiind un element structural nu se capătă prin conformare la o ținută canonică. Singura condiție pentru a fi specific e de a fi român etnic" (p. 6
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
antologie a artei lirice, a artei cântului, a vocalității și interpretării stilistic-rafinate, făcută prin vizorul unei soprane absolute. Pentru că, Mariana Nicolelesco a depășit și așa rarul Fach de soprană dramatică de coloratură - aceste imprimări o demonstrează cu claritate pătrunzând cu putere în lumea și mai exclusivă a absolutului în operă. De la baroc la belcanto, de la romantism la verism, de la opera franceză până la opereta vieneză, de la registrul de soprană lirică, spintă sau dramatică până la cel neașteptat de mezzosoprană, totul pare și este
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
că m-a auzit și cu toate că mă întreabă, cu glas melodios, ce faci, iubitule? știu că nu este normal ca această fosfenă să încerce să iasă pe unde nu se cuvine, să caute ieșirea spre înăuntru, să se arunce cu putere în ochii mei și să mă tot pocnească cu coada în pupile, de parcă ar fi un bici. Cât de greu îmi va fi să o alung și să păstrez totodată această veselie aparentă: ce simpatică este, ce tumbe face, spun
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
și înapoiez? pentru că ea continuă cu farsa și cu fandoseala și spune că mi-o trimite pe cea mai drăguță, iubitule, pe care eu o adăpostesc cu un suspin de recunoștință, în timp ce o văd intrând colerică, atacându-mă cu toată puterea ranchiunei acumulate, lovindu-se de pereții mei cei mai intimi și vulnerabili, cu înspăimântătoarea precizie a științei durerii. Este zadarnic, știu, însă renunț să mai încalc regulile: e vorba doar de un joc, un joc și atâta tot, o simplă
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
goală. Fundalul este cel al criticii civilizației moderne, din moment ce formarea statului modern, evenimentul dominant al istoriei europene în secolele XVII XVIII, stîrnește adînci anxietăți. Paragraful final al cărții trimite la Kant și formulează, scurt, miezul întregii demonstrații: În analiza kantiană, puterea suveranului modern crește conform unei logici ascendente și implacabile, care duce la un deznodămînt devastator și cu semnificație universală. Acesta este momentul în care canibalul dispare ca subiect al științei despre ordinea morală, pentru că el a fost eclipsat de stat
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
ai să întâlnești în mediile politice deșănțarea de la noi și disprețul fățiș față de muncă. Conștiința eternamente vinovată a stăpânilor țării într-o tranziție normală și după o revoluție netrucată nici unul dintre ei n-ar fi avut cum să ajungă la putere îi îndeamnă la gesturi sinucigașe nu doar pe termen lung, ci și în imediat. Disperați, incapabili să găsească soluții valide, guvernanții se pierd în improvizații ce seamănă a bacșișuri date populației, în încercarea disperată de a le perverti conștiințele. Ceea ce
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
sunt mânuite cu tot mai multă dexteritate de indivizi pe care destinul i-a transformat din conțopiști oarecare în mare vedete ale vieții publice. În aceeași logică, nu mă pot împiedica să admir amestecul de surzenie și aroganță cu care puterea tratează chestiunile neconvenabile. Degeaba ne sfătuiește dl Michael Guest, ambasadorul american, să luăm de coarne taurul corupției și să renunțăm să facem pe proștii când vine vorba de controlul structurilor securiste asupra economiei. Câțiva isteți vor sări imediat cu gura
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
Oricâți jurnaliști din tânăra generație vor racola, oricâte cozi de topor dintre intelectuali se vor alia cu împilatorii țării, șansele acestora de a rezista într-o lume competitivă sunt egale cu zero. Tocmai din acest motiv, plecare lor imediată de la putere reprezintă un act patriotic. Altminteri, în câțiva ani, riscă să fie pensionari, dar în țări ce vor purta cu totul alte nume decât cel al entității geografice pe care astăzi o siluiesc cu bestialitate.
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
pretind deopotrivă științifice, menite a pune în circulație idei false referitoare la istoria României ori a limbii române. Rădăcinile acestor manifestări se află în deceniile din urmă ale comunismului românesc, atunci cînd, pe fondul respingerii ideologiei internaționaliste a sovieticilor, la putere și pînă spre mijlocul anilor ^60, au reînviat fantomele naționalismului autohton. Nu fără legătură cu scrisoarea de la cititorul nostru, am publicat și un comentariu redacțional � pag. 32, în cuprinsul rubricii Revista revistelor) despre un lung și tendențios studiu al
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
-o". Sumbra "afirmare" în răspăr este urmată de un declin al eului tot mai obosit, mai dezamăgit, mai lipsit de speranță: "Stare de oboseală generală ( astenie?). Aș vrea să plec în lume: Franța, Italia, Anglia, Spania... Dar nu mai am putere ( și nici resurse pecuniare). Trist sfîrșit de viață...". Sau: "Sînt moale ca o cîrpă. Nu pot gîndi". Sau autopersiflator: "Fac ordine în bibliotecă. Nu aștept nimic. Nu sper nimic. N-am planuri. Un fel de a gusta din rația zilnică
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
sfîrșit de viață...". Sau: "Sînt moale ca o cîrpă. Nu pot gîndi". Sau autopersiflator: "Fac ordine în bibliotecă. Nu aștept nimic. Nu sper nimic. N-am planuri. Un fel de a gusta din rația zilnică de fericire". Decepția continuă macină, puterea de-a o fixa cu condeiul se plătește. Explicabil, prozatorul are momentele sale de cădere. Demoralizarea se transpune uneori în termeni extremi precum: "mi-e frică", "situație fără ieșire", "disperare". Dar din fericire, energia rezistenței nu se evaporează. Diaristul nu
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
Catedralei Neamului în Parcul Carol deoarece aceasta ar putea deveni o sursă de poluare luminoasă pentru Observatorul Astronomic din același parc. Cronicarul nu vrea să pară cinic, dar e în stare să parieze că între Catedrală și interesele Observatorului Astronomic, Puterea va alege Catedrala. l Am ajuns să consemnăm și că primarul general al Capitalei și-a dat ghionți cu un patron de firmă din Crîngași. Patronul, un anume Hatah Faraj, citat de anumite ziare, susține că Băsescu l-ar fi
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
serioasă. Judecînd după nota cu pricina, dl Bădescu persistă în impostură cu o nonșalanță cu totul și cu totul neștiințifică. Dacă mai doriți, vă mai pot da exemple. Unde vă sînt cronicarii care să-l scoată pe bietul cititor din puterea unor asemenea primejdioase rătăciri? Cu mult respect, un cititor pesimist, dar neresemnat, prof. Ion Oprescu Replica domnului Ștefan Cazimir din nr. 14, p. 12 al revistei "R.L." la articolul meu Și poeziile au soarta lor..., din nr. 12 (26 martie-1
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]