1,643 matches
-
nu mă prindeai tu acum câteva luni?! Ce mi-ai fi făcut! Pă când așa, stai colea în fața mea cu zgaibaracele-n sus." Incai trebuie să nu mă supere. Că dacă mă supără, îl las de putrezește mai repede. Și dacă putrezește mai repede, îl ia Aghiuță de chică. După toate astea, vin rudele. Ți se face lehamite de om când îi vezi. Niște scârnăvii de muieri care plâng de zici că li se rupe inima după răposați, da când le cer
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vrea cineva să-ți spună ceva, să se sfătuie cu dumneata... Tilică a înțeles, a clătinat din cap: - Bine, Florico. I-a văzut baba Mița împreună. Iute a chemat-o pe Chirița: - Ia te uită! - Ce-i? - Nici n-a putrezit Gogu bine, și Florica se gudură lângă frizer. - Ce să facă și ea, e încă tânără... Baba n-a mai spus nimic. Tăcea, cu privirile ostenite. Câte nu văzuseră ochii ei... 294 Stăpânul La o petrecere, când s-au mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Șutul se apropiase de ea și-o încînta: - Lasă, ce, nu mă ai pe mine? Să vezi ce bine o să Trăim iar împreună, că eu te-am scos din Cruce și mi te-a luat Bozoncea, nu i-ar mai putrezi oasele, și de când te țin eu dragă... Muierea 1-a lovit de două ori cu palma peste față: - Să pleci, să te duci! Nu vreau să te mai văd! Eu după tine nu mai merg, aur să ai pe tine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dragoste! Cunoașterea de oameni și dezgustul fac din psiholog, de bine, de rău, o victimă a propriilor lui cadavre. Căci pentru el orice iubire este o ispășire. - Oamenii pe care i-a anulat cunoașterea mor în tine; victimele disprețului tău putrezesc în inima ta. Și întreg acest cimitir care prinde viață în delirul de dragoste, în spasmele ispășirii tale! Sublimul este incomensurabilul ca sugestie de moarte. Marea, renunțarea, munții și orga - în moduri diferite și totuși în același fel - sânt încoronarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la sprijinul tradițional, la mândria animalului vertical, și mai poate să se rezeme pe sine, când de mult nu mai este el? Obiectele îl mai țin doar să nu cadă, așteptând să rodească fructele altei vieți în seva atâtor amețeli. Putrezește omul în tine în abuzul pervers al cunoașterii, și nimic nu exprimă mai direct această supremă destrămare ca nesiguranța pașilor în lume. Amețeala consecutivă finalului uman este un fior de limită, la început prevestitor și dureros, apoi promițător și întăritor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Amărăciunea este o muzică alterată de vulgaritate. Noblețe nu există decât în melancolie... De aceea, nu e cu totul neimportant să știi în ce nuanță a urâtului de lume te-ai gândit la Dumnezeu... Un gânditor ce-ar auzi cum putrezește o idee... " A omorî timpul", așa se exprimă banal și profund neprielnicia plictiselii. Independența cursului temporal față de imediatul vital ne face sensibili la inesențialul, la vidul devenirii, care și-a pierdut substanța; o durată fără conținut vital. Trăirea în imediat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
devenit noroi și se ascunde undeva pe fondul izolării tale, ca să te murdărească în fața ta. Vorbele se transformă în otravă și, după ce te-ai spovedit ceasuri și ceasuri, te amețește vidul oamenilor și-al tău. Tot ce nu e singur putrezește, și niciodată n-am fost singur până la înmugurire. După orice conversație, ești mai părăsit ca în mormânt. și-ai ușurat spiritul și ți-a putrezit inima. Vorbele au zburat în vânt și cu ele substanța izolării tale. Distanța de lume
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ceasuri și ceasuri, te amețește vidul oamenilor și-al tău. Tot ce nu e singur putrezește, și niciodată n-am fost singur până la înmugurire. După orice conversație, ești mai părăsit ca în mormânt. și-ai ușurat spiritul și ți-a putrezit inima. Vorbele au zburat în vânt și cu ele substanța izolării tale. Distanța de lume o putem verifica doar în iubire. În brațele femeii, inima se supune instinctului, dar gândul rătăcește în preajma lumii, fruct bolnav al dezrădăcinării erotice. Și de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în care timpul e mai absent decât într-un astru mort. Dragostea fiind o întîlnire dureroasă și paradoxală a fericirii cu disperarea, el e prea neîncăpător excesului ei inuman. De aceea, de câte ori te trezești din iubire, pare că ți-a putrezit timpul prin nu mai știu ce inimă. Ceea ce face păcatul superior virtuții este un plus de suferință și de singurătate, pe care nu-l întîlnim în "conștiința împăcată" și nici în "fapta bună". În sine, el e un act de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ondulații vagi, ca o spumă solemnă, de câte ori moartea împovărează simțurile cu ruina ei de farmece sau norii scoboară cu cer cu tot în gânduri. Ispășesc lipsa de decepții a strămoșilor, îndur urmările fericirii lor, plătesc scump speranțele agoniei lor și putrezesc în viață prospețimile neștiinței străbune. - Iată sensul decadenței. Iar pe planul culturii, câteva secole de creații și iluzii - ce se cer iremediabil răscumpărate în luciditate și nemîngîiere. Alexandrinism... Nu e ușor să plătești pe toți țăranii altor veacuri, să nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și în palmele întinse spre izvorul etern al vieții, Soarele, viespii să-și facă fagurii și cetatea lor de ceară... Râul, curgând în veci proaspăt, să mă dizolve și mă unească cu întregul naturei, dar să mă scutească de a putrezi. Astfel cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul curgător, ca un bătrân rege din basme adormit pe sute de ani într-o insulă fermecată. Ieronim privi păreții sculptați cu scene de amor, văzu cărți vechi și scrieri multe pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
represiune a apelat la amenințări verbale care să-i intimideze pe cei arestați, mizându-se pe cedarea lor nervoasă. „Tâlharii”, cum li s-a spus în câteva cazuri, erau amenințați că „nu vor mai vedea soarele”, că „acolo le vor putrezi oasele”, că vor fi „sparți în bătăi”, că „le va ieși pe nas”. S-a pedalat, de asemenea, pe înjurături și jigniri, într-o formă intenționată de „viol” lingvistic. Un muncitor a fost amenințat cu smulgerea bărbii (acesta purta barbă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
orașul Întunecat”, „deznădăjduit”, „de Întuneric”, „mîhnit”, „orașul cu balcoane și disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfîșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorît și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini În toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, În „desfrunziri”, și „despletiri” tînguitoare. CÎte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig În odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ast jug de rozioare Și de crini, eu voi a sta”. Coborît, aici, la cele mai de jos clișee, erosul se reabilitează În Fata din turn unde legea morală, netulburată, ocrotește din nou un mare sentiment. Copila română preferă să putrezească În Închisoare decît să cedeze concupiscentului episcop grec de la Bitolia. Pentru a ușura durerea Țintarului pe care Îl iubește, fata lasă cu limbă de moarte (intervine din nou sublima mistificație din Miorița): „Ci să-i spui că-s vinovată, Că
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
voiam doar să spun că acolo nu se face nicio deosebire între oameni și animale, ba mai mult animalele sunt tratate mai bine deoarece sunt o sursă de mâncare și folosesc la cărăușie sau la arat miriștea. Totul pare că putrezește: o lume care poate a fost cândva vie. Nu, nu se poate să fie așa, înțeleg, căci pustiul și dezolarea e cât cuprinde, și nici măcar durerea nu mai are vreun înțeles sau motivație; evenimentele se întâmplă așa cum se întâmplă să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au fost atacate de o puzderie de tarantule ieșite din puțuri secătuite, din mărăciniș, din crăpături de stânci, din cariere de piatră, din pârloage, din case coșcovite și lăsate de izbeliște. Câțiva dintre noi au asistat la acea grozăvie: tarantulele putrezeau una-ntr-alta și la trecerea lor lăsau în urmă niște bale purulente și un miros de nedescris. La un moment dat au dispărut fără urmă. Acest lucru se repetă de ani și ani, dar la început nimeni, nici măcar cei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și alte confuzii. Răspunsurile lui par cele ale unui posedat; dacă în creierul lui domnește nebunia, trebuie să fim atenți să nu ne-alegem cu povara lui. Vom verifica și vom proceda în consecință. Dacă e nebun, oasele îi vor putrezi în temniță. Pe două aprilie din acel an cădea Paștele. Încă din ultimele zile ale lui martie, cerul la Napoli era de un azur dens și limpede drept care ușile fuseseră date de perete și ferestrele larg deschise; amorțeala dispăruse, dar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
drept care odată întors în Calabria orice lucru i se păruse îmbătrânit și prăpădit, fierăstruit de ciocănitoarele din pădurea satului care, în anumite perioade ale anului, ciuguleau fără contenire. Ținutul său se obișnuise cu durerea, cu boala, cu mizeria și lumea putrezea sub un cer de azur nepăsător în timp ce păduchii cucereau tot mai mult spațiu, iar ploșnițele le sugeau sângele. Revedea detalii de imagini șterse din minte și din inimă, un zid prăbușit, o fereastră fără geamuri, un ghiveci cu mușcate, o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
puțină zarvă decât glasul tău și ar fi binevenit acum să croncăne în toiul nopții. Mereu același, ca și cum aici ai fi întemnițat doar tu. Mai sunt atâția și suntem și noi. Voi dormiți, și tot astfel dorm și conștiințele voastre, putrezind. Trebuie să le țineți treze sau păianjenii vă vor cotropi în întregime. Termină odată, fra' Tommaso, cu predicile astea. Știi foarte bine, suntem constrânși să facem cea ce facem; ai spus-o chiar tu de-atâtea ori, hai, lasă-ne
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
totul altă lume, își zicea cu voce tare, aș fi avut parte de multe bucurii, de o viață senină și liberă. În schimb, mi-a fost interzis totul, cu excepția loviturilor și torturilor, a brutalității și a cruzimii. Am văzut cum putrezesc, puțin câte puțin, zidurile celulelor, ale curților, am văzut cum se ruginesc gratiile, cum se surpă tencuielile și se destramă chiar și cărămizile. Temnicerii au îmbătrânit odată cu mine, unii au și murit. Luni în șir am vorbit cu șobolanii pentru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
candelă mereu plină cu ulei. Gardienii se întrec în a-mi face pe plac, în a mă răsfăța. Nu mă interesează ce produc pentru ticăloșii aceia, știu doar că nu vreau să mă-ntorc în groapa în care puteam să putrezesc de viu. A fost o vreme când nu li se permitea nici ție și nici altcuiva să mă viziteze, iar eu îmi doream atât de mult să aud un glas de om. Simțeam cum se rarefiază întreaga lume, totul mi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și deci nu mi se poate cere, tocmai mie, să-l țintuiesc pe cruce, când eu, dimpotrivă, aș vrea să-l așez pe altar, fiindcă mai bine decât alții a interpretat măreția lui Dumnezeu. Vreți să mă trimiteți înapoi să putrezesc în pușcărie. Sunt aici, gata să mă întorc în beznă, să îndur din nou toată cruzimea animalică, dar nu voi semna nimic împotriva acelui om extraordinar. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns să-i ia apărarea, vechiului prieten întâlnit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de noroi amestecat cu var. Holul avea o lumină bolnăvicioasă, ce mirosea a ou clocit, venind dintr-un bec chior, atârnat de două fire verzi, împletite. Duhoarea se îngălbenea pe măsură ce te apropiai de casa scărilor ; undeva, în subsol, vremurile vechi putrezeau în stive amestecate, de cartofi și de morcovi, pe care nimeni nu le mai răscolea, să le aerisească. Simți ceva mișcându-i-se printre glezne, surceaua îmblănită mieună și țâșni spre pragul primei uși deschise de la parter, întregind tabloul. Doi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fruct devenit rar, și că după o scuză, valabilă doar câteva ore, cum că slujnica nu știe să prepare ceaiul, dorința fusese uitată cu totul. "Unde este lămîia?" țipase atunci Ioanide, după o lună. Prin interogații violente, aflase că lămâia putrezise și fusese aruncată. Lui Ioanide faptul i se păru îngrozitor. În el văzu o ilustrație meschină a unei incompatibilități sufletești, lipsa totală de atenție, de devotament. De la episodul cu lămâia, Ioanide trecuse îndată la un caz mai vechi, care luă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cultivării anual și necesitând o practică rațională articulată. Ultimele remarci asupra acestor activități agricole: ▪ O supraproducție de manioc (fiecare femeie are trei câmpuri, reprezentând plantațiile anului în curs și ale celor doi ani precedenți); în general, 2/3 din recoltă putrezesc pe câmp. De ce? Femeile speră să-și poată vinde maniocul într-o bună zi; această speranță e întreținută de sosirea camionului CFHBC la 20 km de satul lor ca să cumpere manioc pentru muncitorii manuali din Etoumbi; poate într-o zi
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]