1,135 matches
-
bunica Ileana. Legănat de mersul leneș al trenului și de amintirile despre Cățălești, mai clare ori mai puțin clare, Va adormi și „puișorul” său din ziua aceea se transformă Într-un veritabil „trei În unul”. Către seară l-a trezit puzderia de „cioricei care Îi rodeau stomagul”, așa cum spunea bunicu’ Ghiorghi atunci când „Îl năpădea foamia”. A mâncat două feliuțe de pâine cu parizer, s-a săturat și la un moment dat a surprins privirile sigure de izbândă și libidinoase ale oacheșului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
alerga cu picioarele goale, Începuse să participe la Întregul proces de olărit și se implica acolo unde avea voie de la olari, Într-o seară În care focul de „găterjî” ardea În soba cu plită instalată În apropierea bordeului și lumina puzderia de gâzulițe, fluturi și țânțari ce se adunau la lumină, pe când Valerică urmărea cu frică și cu uimire zborul unei caradaște mari, „elicopterul verii” așa cum Îi spunea Victor, Vergina aduse o veste care surprinse mica adunare din jurul plitei pe care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la o ușă groasă, erau despărțite de o mână dibace. - Ce faci, Marine? îl întrebă Chișcă, tovarășul lui. - Ce să fac, mă băiete, sânt cam ostenit... - Da ce-ai pățit? - Am băut aseară cu un cumnat și m-am făcut puzderie. Fata lui chircită, îmbătrînită devreme, se strânse ca un sac. Avea și o inimă grea. - Nu știu ce mi-e. M-aș plimba într-o grădină frumoasă, mi s-a urât cu atâta sânge... Chișcă se uită la el cum își împletea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bojog roșu, năclăit, de pe buturugile negustorilor, ori vreo bucată de zgârci cu copită cu tot. Pe urmă, o luau înapoi spre groapă, domoliți. Se opreau în capul mahalalei, la un gard înalt de piatră, unde ședeau niște câini boierești, o puzderie de cățele scurte-n picioare, cu părul ca sârma, des și încîlcit, și cu ochi mari, rotunzi, triști și plini de ape. Le-ar fi dat inima dulăilor! Se opreau în fața vergelelor de fier, miroseau mârâind, săreau cu labele pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Acest proteism derutează deoarece el se joacă nu doar pe scena reală, ci și pe cea imaginară, mai exact pe scena literaturii. Ca și cum nu ar fi fost suficientă oscilația dandylogilor Între realitate și mit, deruta e sporită de apariția unei puzderii de personaje dandy, ba chiar a unei scriituri dandy În romanele, povestirile, memoriile, jurnalele a numeroși autori, din primele decenii ale secolului al XIX-lea până În zilele noastre. În consecință, alte nuanțări ale tipului și stilului dandy, alte aproximări (prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că temperamentul năvalnic al Franței e astâmpărat În plină glorie napoleoniană de briza sobră a unui cu totul alt stil. Ținuta distinsă a ducelui de Wellington, supranumit de propriii soldați „dandy”, eleganța și grația cu care Își poartă cravata albă, puzderia ofițerilor englezi trași la patru ace, cu umbrela În mână chiar pe câmpul de luptă (pentru ca prețioasele haine să nu fie udate), lasă bouche bée armata imperială a Franței, sufocată de uniformele pompoase și greoaie. Dacă ne mai amintim că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
parcurile și bulevardele șic, Împânzind cafenele și cluburi, indiferent de numele pe care Îl poartă, dandy-i gustă toate deliciile a ceea ce se cheamă „viață pariziană”. Ei reușesc să stilizeze cotidianul cu atâta frivolitate și inconsistență, Încât Își atrag o puzderie de porecle: gandins, gants jaunes, cocodès, petits crevés1. Grandoarea Leilor pare să se fi stins, dispărând În spatele unor biete zeflemele. Tocmai de aceea, Într-un moment În care dandysmul francez devine, contrazicându-și doctrina, oarecum prozaic și, implicit, futil, forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mijloc de veac. Așa cum o vor face și după 1900, până să izbucnească primul război mondial. Studii impresionante prin anvergură și documentare Îi consacră măcar câteva pagini dandysmului vienez sau celui din Imperiul Austro-Ungar1. Sunt puse astfel În circulație o puzderie de nume, parte foarte cunoscute, altele familiare doar specialiștilor. Hugo von Hofmannsthal, Arthur Schnitzler, Leopold von Andrian sau Hermann Bahr au o mare notorietate și pentru că se propulsează pe scena publică printr-o solidaritate de grup - „Jung-Wien” („Tânăra Vienă”) care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dandysmul, care În secolul al XIX-lea este un fel de stare durabilă sau provizorie, În secolul XX explodează; el reapare transferat unor comportamente, trăsături de caracter, fără a mai defini În totalitate un personaj.”3 Să Încercăm ca, din puzderia fragmentelor „explodate”, să recompunem un tablou cât de cât sistematic al dandysmului european de până la primul război mondial. O facem Împotriva naturii Înseși a dandysmului. Și, mai ales, Împotriva felului de a se constitui al modernității, care se sustrage cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
inconfundabil, de o eleganță fără seamăn a veșmintelor și gesturilor, dar și arogant, Încărcat de sarcasm, ba chiar de brutalitate când trebuie să Își apere cariera, Îi atrage nu atât prieteni (Swinburne, Dante Gabriel Rossetti, Oscar Wilde), cât dușmani. O puzderie de episoade picante (polemici, scandaluri, procese) Îl trec În prim-planul atenției ca persoană, În timp ce opera sa de pictor și gravor se retrage În fundal, taxată drept minoră, din cauza originalității ei sfidătoare. Rămâne ca un moment antologic În istoria proceselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Își țin progeniturile sub control, dar oarecum la distanță. În timp ce tații sunt cu desăvârșire absenți, la propriu sau la figurat, În realitate sau simbolic. Nu există nimeni care să ghideze pașii viitorului bărbat, nimeni care să-i dea răspuns pentru puzderia de dorințe, neliniști sau chiar spaime. Decât oglinda. Dar aceasta, crede Françoise Dolto, Îi returnează un chip străin, pe care, de cele mai multe ori, Îl detestă. Narcisul modern e Abel și, exact În aceeași clipă, Cain. Cu el Însuși are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mitul, În armuri, dând iama călare, mânuind spadă sau arc, numai În prozele lui Théophile Gautier, Balzac, Barbey d’Aurevilly, Villiers de l’Isle-Adam. Și ceva mai apoi În Orlando, romanul Virginiei Woolf. Ori, mult mai spre zilele noastre, În puzderia benzilor desenate și a filmelor gen Nikita, care oferă spre consum marelui public cohorte de războinice adevărate. Rareori Însă acestea din urmă stau față În față cu dandy-i modernismului târziu. Are loc, În schimb, o altă Întâlnire, la fel de ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
achrian, bardache, bougre, puserant, giton, gai sau gay - iată doar câteva substantive care Îi numesc pe homosexuali. Ele pot deveni ușor, adjectivate, atribute ale multor dandy 1. Un nou catalog, o nouă paradare a dandy-lor invertiți ar da la iveală puzderie de figuri deja cunoscute dintr-o tumultuoasă istorie: Leopold von Andrian, Louis Aragon, Roland Barthes, Antoine Bibesco, Beardsley, David Bowie, Brummell, Byron, Truman Capote, Mateiu Caragiale, Montgomery Clift, Jean Cocteau, Cravan, marchizul de Custine, Lucien Daudet, Jean-Paul Gaultier, Stefan George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
urmări pe favorite, dacă prințul, lovit În persoana sa fizică - adevăratul său eu -, ar fi știut să sufere fără resentimente. „Cine-i bărbatul ăla gras?”, rostit public de Brummell În Hyde Park și desemnându-o pe Alteța sa Regală, precum și o puzderie de cuvinte asemănătoare explică totul cu mult mai bine decât uitarea conveniențelor, justificată de altfel printr-un pariu. Dar nici Îndepărtarea ranchiunoasă a prințului, nici micile Înfrângeri nu zdruncinaseră Încă, În acea vreme (1813), poziția lui Brummell. Mâna care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
profesorului Adam că eram cel mai mizerabil absolvent al unei facultăți de istorie din lume: după Revoluția din decembrie `89, părăsisem catedra de la liceul rural unde funcționam, intrând În presa bucureșteană care, Într-un avânt fără precedent, se deschisese atunci puzderiei de veleitari amatori de notorietate ieftină și imediată. Prins În vâltoarea senzaționalistă a tot felul de evenimente - fiindcă, slavă Domnului, România postdecembristă a dus lipsă de orice, nu Însă și de evenimente senzaționale - am pierdut, practic, legătura cu știința istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dintr-odată privindu-le și ele rămâneau nedumerite la început, apoi neliniștite, incomodate de privirea mea, în timp ce gândul meu se desprindea de ele, cufundându-se tot mai adânc în mine până acolo unde doar întrebările foșnesc ca un prund cu puzderii de râme, târându-se una peste alta, încolăcite, săltându-și capetele lor de mucigaiuri spre a se desprinde, spre a se agăța de o rază nevăzută care ar fi trebuit să pogoare peste ele și să le scoată, una câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și rătăciri, simt cum, de fapt, lutul frământat mă modelează el pe mine. 8tc "8" Începusem să descopăr Biblioteca încă din primele zile ale studenției. M-a dus Lia la Universitară și mi-a arătat fișierul. Am rămas descumpănit văzând puzderia de dulăpioare, cu zeci și zeci de cutii cu fișe. Ea era învățată cu multe din secretele Bibliotecii. Mama ei era bibliotecară în B. și Lia se jucase din copilărie printre astfel de dulăpioare cu fișe. Mergeam la Bibliotecă, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din Shakespeare. Căra mereu spre masa lui de lectură tomuri imense, o ediție Shakespeare complet, de pe la 1800, în folii cât sacii de ciment. Încerca să facă o traducere integrală, pornind de la certitudinea că textul shakespearian ascunde mesaje cifrate, într-o puzderie de tehnici, de strategii, de jocuri. Un Shakespeare ca un fel de manual sapiențial, carte de coduri secrete, enciclopedie de istorie trecută și viitoare, mesaje către viitorime etc. Îmi vorbea ceasuri în șir despre toate acestea. Era încă la primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le citea psalmodiat dintr-o cărțulie slujba Învierii. Aprinseseră nu departe un butuc, năclad bun, cu foc mare, în care din când în când aruncau boabe de tămâie, smocuri de busuioc, câte un pumn de sare zgrunțoasă de săreau steluțe puzderii. Un alt bătrân, orb, într-o manta cenușie, soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate pe sârme, cadență de timp închis sub nesfârșit lințoliu negru. — Întrebam Mion efendi se vrem Kerim la voia voastră. Se permitem? Se așezase în fața mea la masă și încerca să-mi zâmbească. Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
muream. Îmi trăiam moartea, pas cu pas, atârnat, înlănțuit de Conți. Dezmierdat de bâiguielile ei. Muream și mă urmăream cum mă petreceam în altceva, necunoscut, fără stare, fără contur, fără greutate, un fel de fulg soios pierzându-se în rotocoalele puzderiei de alți fulgi zburătăciți în noaptea Bulevardului. M-am oprit chiar la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de salivă i se prelingea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
35) Nu-și mai pieptăna nici capul de atâta supărare Și lăsase ca să-i crească peste piept o barbă mare, Care cade jos în noduri ca și câlții ce nu-i perii, Stă să crească iarbă-ntr-însa, s-îmble gâze ca puzderii. Nu mai ese sara-n prispă să stea cu țara de vorbă. (40) Ca un pomătuf de jalnic și tăcut ca o cociorbă, Ș-a uitat de mult luleaua și clocește tot pe gânduri, Doară plosca-l mai ochește de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cap. 236 Ca rața pe apă. 237 Ca cel ce se călătorește pe mare, moare de sete pe apă, fără apă în urcior. 238 Ca cerbul la apă dorește. 239 Ca cânele turbat, ce de apă rău fuge. 240 Ca puzderii se aprinde. 241 Ca focul la fierari, aci-l vezi că s-aprinde, aci peșin se stinge. 242 Ca lopata la arie. 243 Aruncă, ca apele nămolul pe marginea lor, când mănâncă pe sub pământ. 244 Ca vârtejul de vânt, când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-i frunzări! Schimbul ideal de generații se face numai alergând un segment umăr la umăr. Libertatea trebuie să accepte zăbala corectitudinii. Artistul nu poate fi un apologet al năruirii. Orice comunitate ar putea deveni un conclav de prieteni. Din puzderia de prieteni de altădată nu mi-au rămas decât cărțile. Și nici ele toate. Dacă tot trebuie să te înghită cineva, fii ambrozie, nu lături. Democrația comunistă le-a oferit intelectualilor șansa să opteze între Gulag și Academie. Stomacul ni
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
iubirea se retrage în mausoleul casnic. Telenovelele au un pronunțat caracter educativ. Ele demonstrează că alte căsnicii merg mult mai prost decât a noastră. Doamnelor, păstrați-vă primul bărbat. Toți sunt cam la fel. Căsătorindu-se, o femeie frumoasă schimbă puzderia de admiratori pe un singur critic. Cred că am mai fost amanți într-o altă viață. Dar se simte că nu am mai comunicat în ultimul mileniu. Când fac dragoste, oamenii transpiră. Altfel ar lua foc. Când conduci mașina și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]